Darul prin Cuvîntul Nou

,,E fadã povestirea mea..." spunea Nicolae Purcãrea, legionarul care a trãit teroarea din temnitele comuniste si a supravietuit Reeducãrii de la Pitesti pentru a fi si la 90 de ani istoria vie a acelor realitãti. ,,Teroarea ce m-a stãpînit de-a lungul anilor e greu, ba chiar imposibil de înfãtisat. Ea depãseste puterea de întelegere a oamenilor. Cãci lupta n-a fost între oameni, ci între douã lumi: lumea binelui si lumea rãului.

Si dacã pentru o clipã surîsul lui satan ne-a înghetat inimile, Dumnezeu, în marea Lui dragoste, ne-a redat viata, ne-a încãlzit, ne-a scos la luminã, ne-a dat puterea de a lupta cu cel rãu". Este o onoare sã cunosti astfel de români, iar cînd primesti povete de la ei sau un ,,Doamne ajutã", poti spune cã ai fãcut un mic pas în imensa sferã a binelui. Frumos spus acum, în preajma celei mai minunate perioade din an, cînd Domnul Iisus s-a nãscut pentru a ne aduce Cuvîntul Nou.

Astãzi este o goanã nebunã a noastrã pentru orice numai dupã Cuvîntul Nou, nu. Mai toti stim povestea Nasterii Domnului, stim despre Nazaret si ieslea în care a venit pruncul Iisus, stim despre Irod, stim despre poporul evreu si despre locurile sfinte la care se îngrãmãdesc cei care au bani. Numai cã totul este luat azi doar ca legendã, mai importante fiind pregãtirile de sãrbãtori, goana dupã cumpãrãturi si bucuria de a-l întîmpina pe Mosul cu darurile lui. Deopotrivã pentru bãtrîni, adulti si copii, Nasterea lui Iisus a devenit doar pretextul sãrbãtorilor si nu cauza realã. Dacã s-ar constientiza mãretia Nasterii Fiului Divin, poate lumea ar fi altfel. Bunã, onestã si iertãtoare. Iisus a venit într-o lume împlinitã material, cu împãrati, cu dorinte, cu aspiratii spre belsug si averi, dar si cu reguli care sã transforme poporul în slugi supuse. Si-a clãdit, deloc usor, un imperiu deschis tuturor celor care simteau Cuvîntul Nou. Dacã a reusit? Fizic, nu, dovadã fiind crima odioasã cu care l-au întîmpinat cei multi. Dar lumea a mers mai departe, iar dupã douã milenii mai sînt oameni care încã îl mai asteaptã sau nu-l recunosc pe Domnul.

     Tocmai de aceea, astãzi, Mos Crãciun cutreierã lumea cu altfel de daruri, mult îndepãrtate de ceea ce a adus în lume Iisus. Putere, bani, acestea sînt darurile pe care se bazeazã lumea zilelor noastre.
     Am privit cu interes darul primit de cetãtenii din Detroit, dar si de cei din Islanda. Am vrut sã vãd în media descrierea unor astfel de daruri. Dacã despre Detroit au fost ample materiale, despre Islanda nu s-a scris nimic. Orasul Detroit s-a prãbusit din cauza crizei, totul s-a nãruit peste noapte lãsînd în urmã imagini demne de un film SF. Pentru cã s-a lucrat doar la efect si nu s-a tinut cont de cauzã. Cu Islanda este însã altceva. Acest popor insular a actionat firesc, a eliminat cauza, iar efectul pe care-l vede mapamondul anului 2013 este unul demn de laudã. Islanda este cea mai relaxatã tarã din lume dupã ce a ajuns în pragul falimentului la fel ca si Detroit.
     Dar sã revenim pe plaiurile mioritice unde darurile nu mai contenesc de zeci de ani.
     O jumãtate de veac românii au stat sub comunism si doar românii adevãrati au cerut normalitatea în tarã. Nicolae Purcãrea a caracterizat foarte bine România acelor ani în cartea sa ,,Urlã haita...". Prima loviturã de stat a venit ca dar de sãrbãtorile Crãciunului cînd românul trezit din letargie s-a lãsat manipulat. Cãzuse astfel un regim lung si satanic printr-o crimã de Crãciun. Iar de atunci au trecut 24 de ani si darurile continuã pentru poporul român. Hotie, minciunã, incompetentã, jaf, nimicnicie, sînt caracteristicile societãtii românesti postdecembriste. S-au perindat la cîrma tãrii, judetului, municipiului, orasului si chiar a satului românesc indivizi care n-au nimic în comun cu neamul românesc. Spunea Petre Tutea: ,,Români, nu vã mai alegeti conducãtori care nu-si iubesc tara". Si avea dreptate, pentru cã un om care-si iubeste tara si originile nu poate fi plagiator, nu-si poate bate joc de tãranul român si de pãmîntul strãmosesc, nu poate asupri cetãteanul din ai cãrui bani îsi hrãneste familia, nu poate fura din averea tãrii, nu poate tãia pensii si salarii pentru a-si însusi banii, nu poate privi la bãtrînii tãrii care n-au ce mînca, nu poate fura banii spitalelor si ai bolnavilor, nu poate trãi în luxul fãcut din banii tãrii în timp ce cetãtenii scormonesc în gunoaie pentru o bucatã de pîine, nu se poate plimba de-a lungul si de-a latul mapamondului în timp ce tara n-are dupã ce bea apã, nu poate pune biruri grele si injuste pe spinarea oamenilor, nu poate cere jandarmilor sã apere corporatii în detrimentul cetãtenilor, nu poate face averi nemãsurate în timp ce oamenii trãiesc în frig, nu-si poate minti propriul popor plãtind cu bani grei presa fãrã coloanã, nu se poate vinde pe un pumn de arginti celor care-i cer sã-si ucidã poporul, nu poate urina pe valorile neamului românesc, nu poate cãlca în picioare dreptatea si patriotismul românului adevãrat. Din pãcate, acestea sînt darurile alesilor pentru cei care le-au încredinţat cîrma tãrii. Pentru astfel de indivizi functiile, puterea si banii sînt mai importante decît pãrintii, bunicii si strãbunii. Eminescu a fost un vizionar atunci cînd a scris ,,Împãrat si Proletar", într-o zi de decembrie din 1874: ,,Zdrobiti orînduiala cea crudã si nedreaptã, /Ce lumea o împarte în mizeri si bogati!/Atunci cînd dupã moarte rãsplatã nu v-asteaptã, /Faceti ca-n astã lume sã aibã parte dreaptã, /Egalã fiecare, si sã trãim ca frati!"
     Am citit recent despre meritocratie si mi-a plãcut. Lumea de mîine vãzutã de primul meritocrat al tãrii, brasoveanul Laurentiu Primo, vrea sã fie una spiritualã, una a valorilor, a patriotismului si onestitãtii. ,,Trecerea de la democratie la meritocratie nu va fi simplã pentru cã politicienii nu vor renunta usor la privilegii, la putere, la bani. Nu doar dragostea de putere si privilegii îi va face sã se agate de putere, sã lupte pentru mentinerea sistemului ci si frica. Fricã pentru cã vor trebui sã dea socotealã pentru abuzuri, nedreptãti, subminarea economiei nationale, furt, coruptie, averi imense ce nu pot fi justificate si în unele cazuri chiar trãdarea intereselor nationale în beneficiul unor grupuri oligarhice..."
     Ne spun preotii în biserici sã privim cu fricã spre Dumnezeu. Nimic mai fals! Cuvîntul Nou ne spune cã Dumnezeu e iubire! Dar nu omul de rînd trebuie sã priveascã spre Dumnezeu cu fricã, ci ei, cei care conduc cãlcînd în picioare valorile nationale si acest popor.
     Ion Codru Drãgusanu, peregrinul transilvan, a avut revelatia a ceea ce azi trãim si a venit în întîmpinarea românilor cu un frumos dar, o rugã înãltatã Cerului: „Îndurã-te, pãrinte ceresc, îndurã-te, cã-s saptesprezece secole de amar, de nefericire! Îndurã-te, binecuvînteazã-ne numai patru semintii, apoi, dacã nu-ti vom merita mila, pedepseste-ne din nou într-o mie, si cu supunere, vom proclama dreptatea ta în vecii vecilor. Amin!“ (Lucia Baki)

Comments

Comentariu nou

Cautare

Cele mai noi articole

Cele mai citite articole

EDITORIAL

Cu spatele la altar!

Oamenii bisericii privesc, aplaudă şi se complac în mocirla politică. Preoţi, primari, miniştri mint în faţa altarului. O şedinţă politică în faţa altarului. Au fost ingredientele unei acţiuni desfăşurate într-o biserică din judeţul Prahova, organizată de preoţi, parlamentari, primari, miniştri. Toţi s-au înşirat la o masă împodobită, amplasată în faţa altarului, dar cu spatele la altar. S-a vorbit mult şi degeaba.

S-a aplaudat, s-a bisat, iar la sfîrşit s-a trecut la îmbrăţişări şi pupături de mîini. Care pe care. Pe oameni îi pot înşela şi manipula, dar pe Dumnezeu, cu siguranţă, nu!Încă o dovadă că în ziua de azi religia şi biserica nu mai înseamnă credinţă. Aşa vor ei, tagma preoţească şi acei inşi care au impresia că stăpînesc lumea. În ziua de azi, omul trăieşte în nimicnicia lui, fără principii morale. Mare păcat!

Citește mai departe...

În ediţia tipărită

Făgărăsenii spun că s-au săturat de emisiunile politice de la TV

Piaţa mass-media din România abundă de televiziuni şi de radiouri care completează presa scrisă ca formatori de opinie. Toate sînt urmărite, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cetăţeni, pentru că le consideră surse de informaţii. Mai nou şi internetul sau reţelele de socializare sînt folosite ca surse de informaţii, deşi nu arată întotdeauna realitatea. În ultimii ani, cetăţenii s-au maturizat în ceea ce priveşte alegerea sursei din care obţin informaţiile care le arată ce se întîmplă în jurul lor, în oraşul, judeţul în care locuiesc sau în ţară. Tocmai de aceea, numărul celor care urmăresc emisiuni Tv sau radio este diferit. (Continuarea doar în ediţia tipărită)

Citește mai departe...