Cîti dintre noi îsi mai amintesc de sacrificiul lui Liviu Cornel Babes? Rãspunsul pare sã fie clar: putini, foarte putini. La 2 martie 1989, brasoveanul Liviu Cornel Babes s-a învoit de la serviciu pentru a-si sãvîrsi crezul, de altfel unul deosebit de curajos pentru acea perioadã dominatã si controlatã de securitatea comunistã. Liviu Cornel Babes învinsese un întreg regim politic dictatorial. Si-a dat foc, iar torţa vie a trupului sãu a alunecat pe pîrtia din Poiana Brasov. A lãsat un îndemn natiunii noastre cu semne vãdite ale unui creier spãlat de comunisti: ,,Stop morder, Auschwitz-Brasov“. Oamenii cu parpalace negre si lungi, dar bine legati, au ascuns bine cazul. Noroc cã în acea zi de primãvarã timpurie pe pîrtie s-a aflat un cetãtean strãin, un scotian, care a asistat la întreg filmul derulat de curajosul brasovean si a încercat sã-i acorde ajutor. Scotianul a prezentat apoi sacrificiul românului în presa din tara sa, astfel cã întreaga Europã a fost încã o datã martorã la viata românilor sub regimul ceausit.
La un sfert de veac de la moartea lui Liviu Cornel Babes, sînt organizatii care-l comemoreazã si care le amintesc românilor cã Babes a fost un martir. Dar o fac în stil românesc. Un erou, douã comemorãri, în aceeasi zi, dar la cîteva sute de metri distantã. O mînã de oameni la un parastas si cam tot pe atîtia la altul, fiecare însã cu politicienii lui. Octav Bjoza, presedintele AFDPR, a vorbit despre martirul Liviu Cornel Babes, dar si de unitatea românilor. ,,În astfel de momente ar trebui sã fim uniti. Ce exemplu dãm tinerilor nostri?“ spunea Bjoza, unul dintre miile de români luptãtori împotriva regimului comunist. Precum sacrificiul lui Liviu Cornel Babes au fost si altele, în decembrie 1989, dar sporadic si dupã aceea. Dar românul nu s-a trezit. Este motivul pentru care românii de astãzi îsi meritã viata. O viatã dominatã de sãrãcie, controlatã de oameni politici de proastã calitate, de oameni incompetenti la conducerea tãrii, de oameni care nu-si iubesc tara, dar care ocupã posturi cheie. Si încotro ne îndreptãm? Am stat recent de vorbã cu un om politic. Mare mi-a fost uimirea sã constat cã acesta trãieste într-o altã realitate. De fapt, România trãieste în douã lumi paralele. Una a românilor celor multi, sãraci, stresati, dar liberi si o Românie politicã, îmbuibatã, uzatã si smecherã. Cele douã nu mai au nimic în comun, sînt despãrtite total prin manipulare grosolanã, prin birocratie, prin limbaj de lemn, prin tot felul de interese strãine celui national. Cîtã dreptate avea pictorul spaniol Francisco de Goya spunînd ,,somnul ratiunii naste monstri!“. Eroi, martiri, sacrificii, libertate, istorie, cît mai reprezintã toate acestea pentru niste ,,monstri“ asa cum i-a numit cîndva maestrul Goya? (Lucia Baki)
|