Virgil Fulicea, personalitatea uitată în depozitul Cetăţii Făgăraşului |
![]() |
Marţi, 08 Aprilie 2014 09:48 | ||||||
O încăpere care cîndva servea drept prăvălie, cam întunecoasă ce-i drept, dar amplasată undeva în zona centrală a Clujului, i-a fost încredinţată prin 1953, făgărăşeanului Virgil Fulicea. A transformat-o în atelier de lucru, dar era şi locul în care-şi primea musafirii, pretenii, colegii, studenţii, ucenicii şi marile personalităţi culturale ale vremii. Aici şi-a pus toată măiestria şi talentul, iar din mîinile sale au ieşit adevărate opere de artă. Rînd pe rînd lucrările au plecat spre destinaţia dată de artist încă de cînd erau în proiect. Găsim sculpturile semnate Virgil Fulicea în marile oraşe ale ţării, iar cele mai multe dintre ele la Făgăraş. O frumoasă colecţie Virgil Fulicea se află la Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat", 76 de piese. O parte dintre ele sînt expuse în spaţiile expoziţionale ale instituţiei, dar multe dintre ele zac în depozitele acesteia, din motive greu de înţeles de către publicul iubitor de artă. ,,Ce-i era mai drag, munca, opera, singura lui avere, zestrea sa a fost donată Făgăraşului, 76 de piese, sculpturi, reliefuri, machete, parte în material definitiv, bronz, marmură, alabastru, piatră, lut ars, parte în curs de transpunere, ghips, machete, proiecte statuare, fiecare de o valoare artistică şi pecuniară inestimabilă. Mă întreb, cine din confraţii de breaslă, sau de altă profesie, ar mai fi fost capabil de un astfel de gest, de atîta generozitate şi dăruire?" titra prof. univ. Liviu Literat în volumul ,,Întoarcere în timp".
![]() ![]() ![]() Uitat de făgărăşeni
Era în anul 1977 cînd preţioasa donaţie a sculptorului făgărăşean a ajuns la Făgăraş cu destinaţia Muzeul Ţării Făgăraşului. În luna aprilie a fost organizată ,,Galeria Virgil Fulicea" cînd a fost şi deshiderea oficială a acesteia. La scurt timp, maestrul a trecut la cele sfinte, ianuarie 1979, la vîrsta de 72 de ani. Memoria artistului care şi-a iubit, poate, mai mult locurile natale decît munca a fost comemorată la Făgăraş prin expoziţii organizate în 1983, 1987 şi în 1997 cu ocazia unui simpozion naţional. Muzeul Ţării Făgăraşului ,,Valer Literat" a organizat la împlinirea a 100 de ani de la naşterea sculptorului, în 2007, un important eveniment sub titulatura ,,Centenar Virgil Fulicea". De atunci însă nu s-a mai vorbit despre Virgil Fulicea. Şi mai mult mare parte din colecţia sa a fost depusă în depozitul muzeului, din lipsă de spaţiu. ,,Mare artist şi mare făgărăşean. Păcat că numele lui este astăzi într-un con de umbră şi uitare. Îmi doresc şi aştept ca lucrurile să intre în normalitate şi valorile să fie apreciate din nou. Eram la Făgăraş cînd am auzit că sculpturile Fulicea nu sînt atît de valoroase. Poate este un motiv pentru care unele piese stau în depozit" este de părere istoricul Ioan Ciupea. ,,Clujul i-a recunoscut meritele şi l-a omagiat. Primăria Cluj i-a atribuit numele sculptorului unei străzi centrale, legată şi vecină cu Institutul de Arte Plastice ,,Ion Andreescu", pe casa din Cluj a maestrului a fost amplasată o placă, relief din piatră artificială cu chipul sculptorului cu inscripţia: ,,în această casă a trăit, a gîndit şi a creat sculptorului Virgil Fulicea (1907-1979)", lucrare semnată de sculptorul Vasile Rus, discipol al maestrului. La Blaj a fost omagiat în 1998 printr-un simpozion comemorativ şi o placă montată pe casa familiei Fulicea, identică plăcii de la Cluj. ,,Virgil Fulicea provine dintr-o familie cu rădăcini adînci în trecutul Ţării Oltului consemnate în urbarii şi diplome nobiliare, boeronale, datînd din prima jumătate a secolului 17. Originile l-au preocupat pe Virgil Fulicea încă din adolescenţă, dar ajuns la maturitate a făcut investigaţii în istoriografia comunităţii româneşti din Ţara Oltului. Pe baza datelor culese a alcătuit o lucrare bine documentată ,,Cu privire la originea familiei Fulicea din satul Mărginenii Făgăraşului" care se află în manuscris la Muzeul de Artă din Cluj Napoca. În arborele genealogic al familiei Fulicea sînt implicate mai multe familii din satele Mărgineni- Urs, Dejani- Nemeş şi Răceanu, iar prin extindere şi din Luţa- Literat respectiv din Vad- Bunea. ,,Originar, după tată, din satul Mărgineni, născut în Vaida Recea şi cu liceul făcut la Făgăraş, Virgil Fulicea l-a iubit pe fiecare în parte şi deopotrivă întreaga Ţară a Făgăraşului, prezentă în sufletul lui şi în vremea creaţiei lucrării ,,Negru Vodă" sau a ,,Fetei din Dejani", dar şi a altora. Era deja autorul apreciat şi larg recunoscut al multor lucrări expuse în spaţiul public, Cluj, Braşov, Turda, Blaj, Abrud, sau prezentate în expoziţii, era profesorul iubit al multora dintre artiştii plastici care s-au format la Şcoala Clujeană de Arte Frumoase, dar gîndurile sale se întorceau mereu la locurile naşterii şi copilăriei. Şi decizia a venit firesc prin donaţia făcută Muzeului din Cetatea Făgăraşului. Actului de donaţie, Maestrul i-a găsit şi cel mai potrivit titlu: ,,Dragostea Pămîntului", cuvintele olografe aşezate înaintea caracterelor impersonale ale dactilogramei dorind parcă să dea, inconfundabil, măsura autenticităţii trăirilor de care era stăpînit. Un fapt este cert: artistul şi-a împlinit datoria faţă de ,,ţara" lui, îmbogăţind-o spiritual cu actul de mare nobleţe săvîrşit. Rămîne ca şi localnicii să-şi onoreze obligaţiile asumate, prin însăşi acceptarea acestui nepreţuit dar" scria Ioan Ciupea. ,,Ucencele" a fost ansamblul care l-a impresionat pe profesorul universitar Liviu Literat cînd l-a văzut expus prima dată la ,,Galeriile de artă" din Cluj în 1957. ,,Şi erau mîndre, pline de viaţă şi voioase, aşa ca într-o ,,învîrtită a fetelor" din zona Drăguşului-Ucenelor de la poalele Făgăraşilor. Aveam să aflu mai tîrziu chiar de la autorul lucrării că ,,Ucencele" erau doar o parte, miezul, unui ansamblu statuar de mari proporţii, gîndit pentru oraşul Victoria, oraşul marelui Combinat chimic izvodit, nu de mult, pe vatra şi hotarele satului Ucea de Sus, pînă sub munte. Acesta reprezenta o poartă ţărănească, din lemn de stejar masiv încrustat cu ornamente stilizate în care, ele, ucencele, formează punctul central de atracţie şi de simetrie al întregii construcţii" scria prof. Liviu Literat în cartea ,,Întoarcere în timp". A fost şi prima întîlnire cu maestrul Virgil Fulicea, iar de atunci şi-au mai întîlnit cărările foarte des. ,,Azi lucrarea se află la Liceul de Ate Plastice ,,Romul Ladea" din Cluj, donată de sculptor în memoria anilor petrecuţi ca profesor de sculptură la fosta Şcoală medie de arte palstice din Cluj, 1950-1955. Sînt tot frumoase, dar locul albului de ghips l-a aluat, poate spre a astupa mizeria depusă, statul de vopsea maroniu închis care le-a acoperit în întregime. Păreau nişte plăsmuiri din arta africană" Liviu Literat. ,,Lucra tocmai la ,,Brâncoveanu odihnind" şi ne-a zis: Ţineţi voi minte nucul ăla mare din faţa Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, unde-şi odihnesc oamenii, după slujbă, la umbră, ostenelile drumului? Statuia asta pentru locul ăla o fac şi acolo aş vrea să fie pusă, sub nuc! La fel ca şi în cazul lui ,,Radu Negru" Voievod, pe care-l văd înălţat pe soclu în faţa liceului cu acelaşi nume din Făgăraş. Atelierul pentru el era raţiunea de a fi şi condiţia de a munci, de a exista. Acolo se simţea în largul său, acasă. Acolo lucra, îndruma studenţii şi primea vizitatorii- colegi, prieteni, personalităţi din elita culturală a Clujului şi de aiurea. I-au trecut pragul şi s-au încins la discuţii Lucian Blaga, prof. Victor Papilian, Liviu Rusu, Virgil Vătăşianu, Eugen Crăciun, etc Orele petrecute în atelier cu Virgil Fulicea, Baciu Gilu, erau o adevărată desfătare" Liviu Literat. Dorinţa sculptorului n-a fost însă îndeplinită. Statuia lui Negru Vodă nu tronează astăzi intrarea în liceul Radu Negru, iar la Mănăstirea Brâncoveanu nu se află statuia domnitorului. ,,Eram tînăr student la Cluj cînd l-am întîlnit prima dată pe sculptorul Virgil Fulicea. Ştiam că sîntem rude din poveştile bunicii mele care era vară primară cu dînsul. Locuia împreună cu soţia sa, Viorica, într-o casă aproape de Teatrul Naţional. Apoi l-am vizitat, de multe ori, în atelierul său de pe strada Bolyai, lîngă restaurantul Someşul. M-a frapat accentul lui specific zonei noastre, a Făgăraşului, de care era foarte mîndru. M-a imprtesionat, de asemenea, statura impozantă, înalt, bine făcut, se vedea că a fost campion la haltere în tinereţe, cu o voce caldă şi blîndă în ciuda staturii şi a muncii pe care o făcea. Atelierul în care lucra era o încăpere destul de mică în care cîndva fusese prăvălie, iar acum era bine utilată de dînsul pentru un atelier de sculptură. Avea în lucru portretul rectorului Universităţii Babeş Bolyai, Constantin Daicoviciu, care completa galeria de rectori ai Universităţii clujene realizată de dînsul. Atunci mi-a povestit că a mai realizat o serie de portrete cu personalităţi care au fost expuse în anfitreatul Facultăţii de Farmacie de pe strada Pasteur din Cluj. Era foarte ataşat de Făgăraş deşi era stabilit la Cluj de mulţi ani şi îi ajuta pe mulţi dintre făgărăşenii care ajungeau la el. Era bun prieten cu intelectualii făgărăşeni stabiliţi la Cluj precum prof. Liviu Literat, prof. Ioan Grecu, prof. Ciocănelea Victor, dr. Funariu V. , prof. Ion Goia, prof. Manta Ioan, Stela Simonetti, prim solista Operei din Cluj. Îmi aduc aminte că-mi spunea că a început artele cu pictura exemplificîndu-mi un tablou intitulat ,,Cina cea de taină". Apoi s-a reprofilat pe sculptură ajungînd profesor şi decan la catedra de sculptură de la Institutul de Artte Plastice din Cluj. Iubea artele în general fiind un bun narator şi poet. A scris versuri şi critică de artă. Aflînd că studiez Farmacia m-a sfătuit să cercetez extractele din busuioc spunîndu-mi că este o plantă tămăduitoare. Era de o modestie proverbială, caracteristică făgărăşenilor, nefiind interesat de partea materială a vieţii. Drept urmare n-a avut, deşi putea, maşină, casă proprietate sau alte proprietăţi. Pentru dînsul pe primul plan era arta. Pe toate lucrările sale le-a donat fără pretenţii la Cluj, Făgăraş, ...Cea mai mare donaţie a făcut-o însă Muzeului Făgăraşului şi poate fi văzută şi astăzi în Cetate. Mă frapează însă faptul că marele Virgil Fulicea nu apare în preocupările recente ale Făgăraşului, ar fi indicat un eveniment anual dedicat memoriei lui, numele străzii pe care a locuit, strada 13 Decembrie, ar trebui să-i poarte numele, o statuie care să fie amplasată într-o zonă importantă a oraşului, toate ar evidenţia personalitatea celui care s-a ridicat de pe meleagurile noastre ducînd numele Făgăraşului aiurea. A avut un singur frate, Victor, mai mare, care a fost militar de carieră, care a trăit la Sibiu, a fost cu domiciliul forţat după război şi a avut un singur fiu, Victor, profesor universitar la Institutul de Arhitectură ,,Ioan Micu" din Bucureşti. Soţia sculptorului, a fost Viorica, medic stomatolog, o femeie frumoasă, blondă, şi au format o frumoasă pereche. N-au avut copii din păcate. Iubea nespus plaiurile făgărăşene de care-şi amintea cu multă plăcere, iar ori de cîte ori avea ocazia povestea despre locurile natale şi despre oamenii de acasă. S-a reîntors destul de rar la Făgăraş din cauza timpului care niciodată nu-i era de ajuns" a povestit farmacistul Miloşan Ioan ,,Clujul păstrează ca într-un album cu poze, mărturii nepieritoare în timp ale urmelor maestrului săpate în piatră, turnate în bronz, modelate în lut, gips sau alte materiale şi prin asta prilej ,,de a se fura uitării" celor care l-au cunoscut, pe el sau opera sa" Liviu Literat. Cei care vor să cunoască un mare sculptor român al secolului 20, pot urma drumul pavat cu operele sale în Cluj spre exemplu. Apoi pot străbate Blajul, Abrud, Braşov, Turda, Gherla şi apoi pot defini imaginea artistului studiindu-i colecţia de la Făgăraş.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |