Cînd a fost ucis Gheorghe Ursu în sediul Miliţiei din Bucureşti bătut şi torturat din ordinul unui maior securist, nu i-a impresionat nici măcar pe colegii de celulă care şi-au dat mîna la teribilul omor. Era anul 1985. Lingăii lui Ceauşescu din Securitate, Miliţie, Justiţie, şi nu puţini la număr, aveau o plăcere nebună de a-l apăra pe dictator mai mult decît legile ţării şi pe cetăţenii ei. Atunci a murit un român. După ani şi ani, dosarul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, poetul opozant al regimului comunist, a fost redeschis la insistenţele fiului acestuia. S-a format în cele din urmă un dosar de urmărire penală care a fost plimbat pe la toate parchetele de la cel Militar pînă la General timp în care a fost schimbată încadrarea trecîndu-se prin toate infracţiunile posibile. Tocmai pentru a se evita infracţiunea care reflecta adevăratele fapte, ,,crimă împotriva umanităţii".

Scopul anchetatorilor şi al procurorilor a fost clar, să obţină prescrierea faptei şi să-l scape de pedeapsă pe cel care s-a făcut răspunzător de uciderea disidentului. Săptămîna trecută a revenit în actualitate cauza deşi în ochii noştri, ai profanilor, au fost condamnaţi pentru uciderea disidentului Ursu un fost infractor de drept comun – Marian Clită, şi doi ofiţeri superiori de Miliţie – Tudor Stănică şi Mihai Creangă. Niciun reprezentant al aparatului de stat comunist şi mai cu seamă al Securităţii, care comanda înainte de 1989 toate aceste anchete monstruoase, nu a fost măcar deranjat cu o întrebare de vreun procuror, pentru această crimă politică. Astăzi, torţionarii comunişti precum maiorul Pârvulescu în cazul Ursu sau Ficior sau Vişinescu sau alţii ca ei sînt bătrîni şi îşi duc bătrîneţile liniştiţi cu pensii foarte mari faţă de cele ale românilor pe care i-au torturat. Cine îşi asumă responsabilitatea morală şi juridică pentru crimele comise în apărarea regimului comunist? 

     În Ţara Făgăraşului au fost mii de fapte criminale de genul ,,Ursu" în care au murit români. Torţionarii n-au răspuns în faţa legilor şi pozează astăzi drept nişte bătrîni liniştiţi care inspiră milă. Cei pe care i-au torturat zac în cimitire comune sau în locuri neidentificate încă. Istoria, poate, îi va invoca drept eroi ai neamului dacă adevăraţii istorici îşi vor impune punctul de vedere. Dar pînă atunci asistăm la opiniile fiilor, nepoţilor de torţionari, securişti, informatori, turnători care ocupă astăzi funcţii cu putere de decizie din ţară.
     Într-un sat făgărăşean s-a ridicat un monument în memoria eroilor satului. Preotul i-a adunat pe săteni pentru a stabili numele eroilor ce urmau să fie trecute pe monument. S-a obţinut o listă lungă, eroi din primul şi al doilea război mondial. Cînd s-a ajuns la eroii anticomunişti, o voce din mulţime s-a opus printr-un răcnet ,,NU". Atît de simplu s-au scos din listă eroii anticomunişti. De bună seamă că vocea de răcnet era a unui fost turnător. Nu mai departe este exemplul unui primar dintr-o comună făgărăşeană care s-a opus cu vehemenţă amplasării unei plăci comemorative pentru un partizan din Munţii Făgăraşului executat prin împuşcare de Securitate în 1954. ,,NU, în niciun caz" a ţipat acel primar. Pe astfel de oameni trebuie să-i cunoască şi generaţiile de azi. Se ştie cu siguranţă că la fiecare a treia casă din satele făgărăşene a fost un turnător care are urmaşi. La cîrma acestor sate au fost aleşi şi realeşi de către neamul turnătorilor acei primari care să le propovăduiască metehnele vechi. De la nivel local s-a ajuns la nivel judeţean şi naţional. Astfel România se scaldă de cîteva decenii în mizeria unei istorii în care poporului nu i s-a dat şansa să-şi reconcilieze trecutul. În continuare rămîne pe poziţie de forţă întrebarea: ,,Şi ce dacă au murit români?" (Lucia BAKI)
  

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."