Cînd un om este pe patul de spital, stii sigur cã este bolnav. Medicii sînt cei care au menirea sã-l vindece si apoi sã-l trimitã acasã sãnãtos. Dacã un om este arestat, stii sigur sã a încãlcat legea. Oamenii legii sînt cei care se joacã cu viata lui. Dacã un individ îi cere postasului pensia, stii sigur cã a lucrat la viata lui si îsi primeste recompensa. Si exemplele pot continua. M-a socat cazul Lorenz din Victoria. Si nu doar pe mine. Inclusiv pe medicii care l-au avut în grijã. Bãrbatul stã cu matele pe afarã fãrã sã existe vreun leac pentru el. Se chinuie groaznic si nu mai are scãpare. Toatã lumea asteaptã sã-si dea duhul. Unii pentru cã au milã vãzîndu-l în suferintã, iar altii pentru a scãpa de corvoada îngrijirii lui. Este un suflet de om care la viata lui n-a fost cumpãtat, iar acum pãtimeste. A fost explicatia celor care l-au cunoscut. Toti avem un destin, pe care-l primim din prima clipã cînd respirãm aerul planetei. Este dat de Dumenzeu Creatorul si pe care nu-l putem schimba sub niciun chip. Poate îl putem retusa dacã stim sã alegem Calea cea bunã. Poate acest individ n-a stiut sã meargã pe linia destinului hãrãzit, poate asa se mîntuieste, poate asa a fost sã fie pentru cã nimic nu este întîmplãtor. Toatã lumea emite ipoteze în fata unor situatii extreme. Precum Lorenz care are o boalã nemiloasã si poate un ghinion iesit din comun, acela de a sta cu organele interne la vedere, asa si societatea noastrã democraticã. Îsi aratã mãruntaiele bolnave în fata Europei si chiar a mapamondului. În Justitie, în Sãnãtate, în Sport, în Administratie, în tot ce miscã. Si asta pentru cã avem conducãtori de mîna a doua, luati de la second- hand pe mai nimic. Dar care ajunsi în vîrful piramidei emit pretentii de sapte stele cum n-a vãzut neam de neamul lor ciobãnesc. Si cu greu mai poti sã-i misti din fotolile plusate, parfumate si distinse. Tin cu dintii de ciolanul prins din greseala cetãteanului flãmînzit, mintit, manipulat, înfrigurat, bolnav, bãtrîn, plictisit de viatã, privat de drepturi, somer. Creazã scandaluri pentru a-si acoperi greselile scoase la ivealã de vreun ins curajos. Aruncã în cãtuse tot ce le stã în cale, folosesc dupã bunul plac legile drepte, îsi însusesc fãrã rusine bunul cetãteanului, trîntesc usa în nasul omului de rînd coplesit de taxe aiuritoare, aruncã mãnusa tuturor celor care ridicã pretentii reale, folosesc minciuna pe post de adevãr, ascund realitatea în fata natiunii. Cazul lui Lorenz este similar cu al lui G. Becali. Unul zace pe patul de spital, altul în cãtuse, dupã gratii. Amîndoi trãiesc consecintele deciziilor pe care le-au luat. Lorenz a dus o viatã necumpãtatã, iar Becali a vrut sã fie formator de opinie. Tu, om de rînd, cetãtean cu drepturi egale cu ale conducãtorilor, ce vinã gãsesti celor doi? O întrebare normalã, ce pare cã vine de la începuturi, de acum douã mii de ani. Rãspunsul, cred cã mai are de asteptat. O generatie, douã, trei... Pînã cînd vom stii ce vrem, ce trebuie, ce meritãm. Atunci, nu vor mai exista nici Becali, nici Lorenz, nici altii ca ei.

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."