Vasile, VIP-urile şi Ciorbea |
Vreau să vă spun o poveste. Vasile, era unul dintre cei zece copii ai unei familii de rromi, săracă şi ignorantă. Mama lor, una care ocupa două scaune stînd în faţa bărăcii unde locuia, o vedeai mai tot timpul şezînd în poartă. N-a lucrat niciodată, dar avea o preocupare mai ceva decît locul de muncă, ştia tot ce mişcă în ţigănie. Avea însă şi un lucru bun, nu fuma. Copiii au crescut, de bună seamă şi copilul din povestea noastră, şi a ajuns adult. Niciodată n-a stat la semafor să cerşească precum alţi puradei trimişi de părinţi. Şi-a format o familie, şi din nou ieşind din tipare, şi-a luat consoarta de mînă şi s-au dus amîndoi la starea civilă şi au spus ,,Da" avînd martori cîţiva tineri români. Au adus pe lume un copil pe care, şi-au pus ei în gînd, să-l educe, să-l dea la şcoală şi să-i ofere o viaţă mai bună decît a avut-o el.
S-a angajat, dar a muncit şi pe la diverse familii pentru a-şi completa veniturile. Şi-au încropit şi o grădinuţă de zarzavaturi şi şi-au crescut în fiecare an un porc. Şi-au încercat norocul şi prin Europa pentru a cîştiga banii care să le aducă în proprietate un acoperiş deasupra capului. Şi au reuşit, şi-au cumpărat o garsonieră. Au încercat să ajute şi alţi prieteni din etnia lor şi i-a găzduit în locşorul lor de prin Europa. Cînd credeau că viaţa le-a dat o şansă frumoasă, cei doi soţi rromi s-au trezit cu un dosar penal, citaţi fiind în instanţă. S-au întors în ţară să vadă despre ce este vorba. ,,Trafic de minori" era acuzaţia adusă de magistratul stăpîn peste dosar. ,,Mi-a spus că sîntem inculpaţi, şi că am făcut trafic de minori. Habar nu am ce înseamnă, dar să facem aşa ceva" spuneau Vasile şi consoarta lui. Şi-a luat un avocat care i-a golit buzunarele de bani, numai că sentinţa primită a fost ,,vinovat" iar pedeapsa: cîte 5 ani închisoare pentru fiecare. Şi la recurs şi la apel, avocatul ales a luat doar banii, fără să ajute cuplul dovadă fiind pedeapsa primită de la fiecare instanţă, aceasta ajungînd la 6 ani cu executare. De acum, fără bani, fără sprijin, fără înţelegere, cei doi s-au predat şi au fost încarceraţi. Se despărţeau pentru prima dată de cînd au spus ,,Da" în faţa ofiţerului de stare civilă. Copilul le-a rămas la mama care sta la poartă zi lumină. Ajunşi după gratii li s-a spulberat orice încredere, dar şi speranţa unei vieţi mai bune pentru copilul lor. După nici o jumătate de an, ea a ajuns în stare gravă la spital. Avea capul şi faţa tumefiate şi umflate, iar după 3 săptămîni de comă, a decedat. Legistul a spus răspicat: comoţie cerebrală. Cazul a fost închis, fără cercetare, fără vinovaţi şi fără pedepse. Doar cine să scormonească prin măruntaiele Penitenciarelor din România? Copilul e minor, iar mama nu se poate dezlipi din poarta bărăcii, nu?A fost înmormîntată acasă, sicriul fiindu-i însoţit doar de copil şi de aceeaşi mamă. El n-a primit dezlegare pentru înmormîntare. Acum şi el este bolnav, iar tratamentul închisorii de 2 luni nu-l ajută. Continuarea poveştii noastre rămîne între zidurile unui penitenciar pentru că de acolo nu răzbate nici adevărul şi nici vreo veste aducătoare de bucurie. Toţi cei încarceraţi în închisorile din România spun că sînt nevinovaţi. Cei cu dare de mînă plătesc avocaţi care întorc pe toate feţele codurile penale în căutarea ,,nevinovăţiei" clienţilor. Alţii, care n-au conturi nenumărate, ba ispăşesc pedepse în locul celor vinovaţi, ba n-au cum să încline balanţa dreptăţii în favoarea lor. Cazuri precum al lui Vasile sau al consoartei decedate în penitenciar nu sînt prioritare pentru conducerile închisorile. Şi asta pentru că nu sînt ,,VIP-uri" aduse de la DNA, parlamentari, primari, miniştri, preşedinţi de consilii judeţene, oameni politici sau patroni abonaţi la banii publici, toţi corupţi pînă în măduva oaselor. Ce contează că un cetăţean de etnie rromă a murit în penitenciar? Ce contează că a rămas pe drumuri un copil minor? Importante sînt VIP-urile care se îmbolnăvesc subit cînd sînt luate la puricat de oamenii legii.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |