Învăţătorul Constantin Gubernat din Comăna de Jos adună ,,comorile" satului într-o monografie ce va fi scoasă în curînd de sub tipar

     Fiecare sat din Ţara Făgăraşului îşi are învăţaţii lui. Sînt acei localnici care vor să ţină viu spiritul satului făgărăşean, iar pentru asta se implică în viaţa comunităţii locale. În rîndurile lor îi regăsim pe dascăli, pe preoţi sau pe primar şi notar. În trecut, nu mai departe de începutul veacului trecut, în satul făgărăşean era literă de lege ceea ce spunea dascălul şi era demn de urmat numai sfatul lui. Cum spunea Ioan Slavici în ,,Budulea Taichii": ,,Dascălul e cel mai mare lucru în sat, cel mai mare lucru în ţară, pentru că el învaţă pe copii cum să vorbească, cum să se poarte, cum să înţeleagă lucrurile şi cum să lucreze ca să-şi cîştige pîinea cea de toate zilele, şi dacă dascălul e prost şi nu-i învaţă bine, toate merg rău în ţară". Anii au trecut, iar la un secol distanţă, chiar dacă satul nu mai este la fel, mai există încă săteni care vor să păstreze şi să transmită mai departe tradiţiile şi obiceiurile. La Comăna de Jos, sat de pe malul drept al Oltului, învăţătorul Constantin Gubernat, este un astfel de exemplu. L-am găsit aplecat asupra cărţilor şi a paginilor monografiei satului la care mai are de completat un ultim capitol înainte de a o trimite la tipar. Are multe de spus, iar timpul parcă nu-i mai ajunge să facă atîtea căte şi-a propus. Dar îşi găseşte totuşi timp să depene amintirile unei vieţi împlinite din care generaţiile următoare pot culege cele mai bune şi trainice învăţături. Învăţătorul Constantin Gubernat a ajuns la frumoasa vîrstă de 83 de ani şi în ,,colecţia" vieţii bifează zilnic cîte o activitate utilă comunităţii în slujba căreia şi-a pus toată încrederea. Cît ţine vremea rece, cum spune dînsul, ,,mai completez la monografia satului pe care vreau s-o las urmaşilor, iar de cum va da căldura voi merge să văd Valea Comorilor, acolo unde istoria comunei stă dăltuită în stîncă". Am stat de vorbă cu învăţătorul Gubernat de la care legendele şi poveştile locului vin parcă în cascadă, ca la ,,Tigăi". Ce impresionează la un taifas cu învăţătorul Gubernat, este stilul dascălului trecut prin şcolile Blajului, riguroase şi complete, dar care se manifestă şi la vreme distanţă de la absolvirea lor. Are un ochi critic asupra a tot ce se petrece în satul său, dar cu o politeţe naturală şi o atitudine şugubeaţă reuşeşte să impună respect şi disciplină. A dat multe generaţii de elevi, ,,cele mai bune serii" cum îi place să spună, mulţi dintre ei ajunşi ,,oameni mari" de care satul este mîndru.

Comăna de Jos, satul de pe Valea comorilor
 

     Constantin Gubernat este fiul fostului primar al satului Comăna de Jos din anii '40-'50 şi al furierului de la Cartea Românească din Bucureşti. Părinţii l-au vrut notar sau dascăl şi tocmai de aceea l-au pus să înveţe carte. De la şcoala din sat l-au trimis la Făgăraş la renumitul liceu Radu Negru, iar de aici l-au trimis la Blaj, acolo unde ştiau că se face carte. A fost elev la Şcoala Normală de Învăţători din Blaj, greco-catolică, unde a obţinut diploma de învăţător. La Blaj a trăit evenimentele tumultoase ale anilor 1948-1950, cînd comuniştii au prigonit dăscălimea şi preoţimea catolică. ,,Am fost să-l apărăm pe mitropolitul Suciu cînd au venit comuniştii să-l ridice. Era 15 mai 1948, cînd s-a sărbătorit un veac de la mişcarea de la 1848" îşi aminteşte învăţătorul. Primul an de dăscălie l-a făcut la şcoala din Holbav. ,,Era mare debandadă aici. M-au repartizat la Holbav văzîndu-mă o mînă forte ca să fac ordine". Convocat pentru stagiul militar, avea două posibilităţi, să fie soldat sau să se înscrie la o şcoală militară. A ales Şcoala Divizionară de Ofiţeri de Rezervă de la Vaslui unde a urmat cursurile. De la şcoala de ofiţeri au urmat o serie de stagii militare de la care a rămas cu frumoase amintiri. ,,Eram la şcoală la Vaslui. Şi a murit Stalin (n.r. martie 1953). Toată ţara era în doliu. În centrul oraşului Vaslui au confecţionat un ,,Kremlin" din lemn, au pus statuia lui Stalin în faţă şi toată suflarea l-am comemorat pe marele conducător. Inimaginabil! În toată ţara au fost astfel de ,,operaţiuni". Tot la Vaslui mergeam pe Dealul Copoului şi vizitam monumentul unde erau osemintele eroilor. Sînt amintiri. De la şcoala de la Vaslui, prin 1954, m-au trimis la Lugoj, la comanda unui batalion, unde am stat 3-4 luni. Era perioada lui Tito în Iugoslavia, iar noi nu ne prea aveam pe atunci cu Tito. De acolo m-au trimis la Orşova, după care am cerut să mă lase acasă. Am vrut să fiu dascăl în satul meu natal. Dar nu m-au primit comuniştii pentru că tata era considerat chiabur. Familia noastră avea 4,9 ha de teren, nu era prea mult, dar problema era alta, era legionar. Îmi aduc aminte că era vremea alegerilor şi satul trebuia să-şi aleagă un primar. Era vremea partidelor, perioada 1939-1942. Liberalii şi-au pus omul, legionarii l-au pus pe tata ca şi candidat. Oamenii s-au adunat la cămin şi au zis: care-l vrea pe liberal în stînga, care-l vrea pe legionar în dreapta. Majoritatea l-au vrut pe tata şi l-au pus primar. Aşa s-a făcut că tata a condus satul timp de 10 ani. Nu era ca acum la alegeri. De acolo i s-a tras tatălui meu. Cînd au venit comuniştii a plătit cote şi din ce nu avea" povesteşte învăţătorul Gubernat.

Comuniştii nu l-au primit dascăl în satul natal
 

     ,, Ccu greu m-au acceptat ca învăţător în sat. Am primit un post la şcoala din Comăna de Sus, satul vecin, unde am rămas 10 ani. Abia în 1964 am reuşit să prind catedră la Şcoala din satul meu, Comăna de Jos. Am lucrat aici pînă în 1990 cînd am vrut să mă pensionez. Dar fiindcă aveam o pensie foarte mică am mai rămas în şcoală încă 10 ani, pînă în 2003 şi abia apoi am ieşit la pensie. După 51 de ani de vechime primesc o pensie de 1100 lei. Ce să fac, să mă pun cu ăştia? Degeaba. Ar trebui măcar o pensie de 2000 de lei ca să fie cît de cît respectată munca şi vechimea unui dascăl" povesteşte învăţătorul Nicolae Gubernat.

     Învăţătorul Gubernat a trecut prin evenimentele din decembrie 1989 cu mari emoţii şi a sperat că vieţiile pierdute atunci nu vor fi în zadar. După 25 de ani însă, are altă părere. ,,În zilele fierbinţi din decembrie 1989 veneam de la Sighişoara cu trenul şi m-am oprit în Braşov. Era 21-22 decembrie 1989. M-a prins Revoluţia în Braşov. Se trăgea în centrul oraşului, în clădirea Prefecturii, în Aro, peste tot. Şuierau goanţele în centrul oraşului. S-a tras mult. Am rămas în oraş în acele zile în încercarea mea de a mă face util. Am şi dobîndit certificat de revoluţionar, îl am şi acum. Dar nu am vrut să profit de avantajele legale date de acest statut de revoluţionar. Şi aşa mult prea mulţi au profitat de Revoluţie şi nu meritau. Dacă s-a schimbat ceva, nu. Este mai rău decît pe vremea comuniştilor. Nu vedeţi că incompetenţii conduc? Toţi fură, n-au nicio clipă intenţia de a se apleca asupra destinelor ţării noastre" explică dascălul din Comăna de Jos.

Amicii Regelui Mihai
 

     Învăţătorul Gubernat îşi iubeşte neamul şi ţara şi vorbeşte cu mult respect faţă de regii României. ,,Am fost un regalist şi sînt în continuare. Sînt şi un anticomunist convins. Iubesc regii ţării şi îi respect. Tocmai de aceea sînt membru în Societatea ,,Amicii Regelui Mihai" de la Arad. Am fost acolo încă de la înfiinţare şi sînt membru de 15 ani cu legitimaţia nr. 2626. Am şi fost decorat de această societate. Am primit Medalia ,,O viaţă închinată României şi poporului român", distincţie pe care societatea a înmînat-o numai anumitor membrii ai săi. M-am numărat printre cei 130 de membri care au fost apreciaţi cu această distincţie. Am mai primit şi brevetul ,,Ordinul de Excelenţă Amicii Regelui MIhai" explică învăţătorul. .

Persecutat de comunişti
 

     Atitudinea sa anticomunistă, dar şi apartenenţa politică a tatălui său, i-au creat mari probleme în regimul comunist. ,,Ceauşescu iubea vînătoarea şi venea deseori să vîneze în Ţara Făgăraşului şi la munte. Avea în Munţii Făgăraşului şi o cabană unde putea poposi la vînătoare. S-a zvonit odată că vrea cineva să-l împuşte. Atunci securitatea şi comuniştii au luat măsuri. A fost mare alertă atunci. M-au chemat şi pe mine la Miliţie şi m-au interogat. Aveam două arme, iar una, puşca de vînătoare, mi-au confiscat-o. Mă anchetau destul de des şi mă duceau la interogatoriu. Cel mai des mă duceau la sediul Securităţii din Braşov. Eram luat în vizor pentru că tata a fost legionar şi chiabur" relatează învăţătorul regalist. Învăţătorul Gubernat a refuzat să fie membru PCR. ,,Nu am fost membru PCR, mereu am respins ideea de a fi comunist. Tocmai de aceea eram vizat şi s-au pus pe capul meu să mă rupă. Cînd m-a luat odată un securist, i-am spus să mă lase în pace că nu vreau să fiu comunist pentru că nu-mi place ideologia. Mi-a zis acela atunci: păi de ce nu spui aşa că te lăsam în pace de mult. Prima mea soţia a fost membră PCR şi i-am zis securistului ăluia, ajunge un comunist în familie".

De la tăbliţele de lemn la tablete
 

     Deşi critică regimul comunist, are o atitudine de apreciere faţă de şcoala practicată în vechiul regim. ,,Am multe motive să vreau să uit regimul comunist şi să-l urăsc. Dar din prisma Învăţămîntului regret vechiul regim. Atunci era disciplină şi ordine. Mă uit astăzi cine sînt dascălii de la şcoală şi mă crucesc. Unii sînt chiar elevi de-ai mei care erau slabi la carte. Una este să faci un liceu alimentar, alta un liceu pedagogic şi apoi să ajungi în faţa clasei să formezi elevi. Le-am şi spus acestora, facultatea este o calitate a minţii, nu oricine o poate face. Îi detest. Acum diplomele se cumpără la colţ de stradă, ca orice altceva. Dascălii nu mai ştiu să formeze copiii. Pai olarul ia o bucată de pămînt şi o modelează, iar dacă o strică, o aruncă şi ia altă bucată. Strungarul dacă strică bucata de fier poate încerca cu alta. Dar dascălul, dacă strică elevul, ce face, îl aruncă şi altul la rînd? De aceea avem astăzi atîtea eşecuri: medici care omoară pacienţii în spitale, abandonuri, hoţi la nivel înalt, etc. În şcoli era disciplină şi responsabilitate. Astăzi, uitaţi-vă şi la manuale, aglomerate, multă informaţie inutilă încît copilul nu se mai decurcă. Sînt o serie de caiete speciale numai de completat astfel că elevul nu mai ştie să srie. Au mai introdus şi tablete în loc de caiete şi de caligrafie. Pe vremea mea aveam o tăbliţă din grafit pe care scriam cu cărbune, iar de tăbliţă aveam legată o zdrănţică pentru a şterge cînd tăbliţa era plină sau cînd greşeam. Dar am învăţat carte. Accept evoluţia în orice domeniu, dar nu accept prostia şi ignoranţa. Eu m-am considerat întotdeauna un părinte spiritual pentru copii. Căutam tot felul de metode pentru a-i determina pe copii să înveţe, să fie atraşi de şcoală. Le făceam lecţii de istorie pentru a le trezi dragostea pentru conducători, foloseam mzica pentru a-şi însuşi cît mai uşor şi bine informaţiile. De pildă cîntam despre Ştefan cel Mare, despre Brâncoveanu, despre Mihai Viteazu, iar copiii au reţinut multe din vieţile domnitorilor noştri. Am avut cred cele mai bune serii de elevi. Acum nu mai este aşa. Îmi aduc aminte că eram străjer pe vremea regelui şi ridicam steagul pe catarg, aici în centrul satului. Cînd se ridica steagul se cînta Tricolorul. Ce încîntaţi erau elevii la astfel de momente. Au vrut şi comuniştii să facă aşa ceva cu pionierii, dar ştiţi ce a ieşit" a povestit învăţătorul Gubernat.

Nunta tradiţională de la Comăna
 

     Bătrînul dascăl nu s-a limitat doar la catedră ci s-a implicat în viaţa satului său natal. Şi-a atras în preajmă-i tinerii satului pe care i-a învăţat ,,abecedarul" tradiţiilor şi obiceiurilor locale. ,,M-am implicat în viaţa culturală a satului. Am înfiinţat Ansamblul ,,Lunca Oltului" şi i-am învăţat pe tinerii satului obiceiurile populare ale locului. I-am învăţat să cînte şi să joace. În paralel aveam şi la şcoală o echipă de dansuri cu copiii. Am participat cu ansamblul la festivaluri. Am fost la Festivalul ,,Cîntecele Oltului" de la Călimăneşti unde am cîştigat premiul I. Am prezentat ,,Nunta tradiţională românească", ,,PLugarul" pe scene diferite din ţară. . Este un obicei de la Comăna de Jos, unic, pe sub munte nu există obiceiul. Am prezentat acest obicei şi la Braşov şi la Bucureşti şi în Franţa. Am amintiri frumoase cu ansamblul de la Comăna de Jos" îşi aminteşte dascălul. În arhiva personală stau numeroase diplome şi distincţii pe care sînt trecute orele, zilele şi anii de sudoare pentru promovarea obiceiurilor populare. Muzica, dansurile, obiceiurile unice din Comăna de Joss s-au făcut auzite pe mari scene ale ţării şi ale Europei. Munca învăţătorului Gubernat şi a învăţăceilor lui a fost răsplătită ani la rînd cu premii şi aplauze.

Legendele locului
 

     Mai rar întîlneşti un om care să-şi iubească atît de mult locurile natale. Învăţătorul Gubernat defineşte locul natal ca o ,,comoară nepreţuită". ,,Mă simt cel mai bine atunci cînd merg prin locurile istorice ale ţării noastre. Dar cea mai frumoasă zonă din ţară şi din lume pentru mine rămîne Valea comorilor de la Comîna de Jos. Cîtă lume a văzut Valea comorilor? Asta ne lipseşte, promovarea acestui minunat loc. Avem aici cele mai frumoase elemente cu care comănarii se pot mîndri. Avem fenomene castice, peşteri, cascade, o cetate, sfinxul. De acest loc sînt legate cele mai frumoase legende. Se spune că atunci cînd barbarii au ajuns în Valea Comănei, oamenii din sat au fugit şi s-au ascuns în peşterile de pe valea salului. Şi-au luat cu ei şi lucrurile lor cele mai de preţ şi le-au ascuns aici. Şi azi se spune că în peşterile de pe Valea Comănei ar fi adevărate comori, de acolo i-a rămas numele de Valea comorilor. Sînt pe vale două stînci apropiate şi abrupte, loc ce poartă numele de ,,Poarta tătarilor". Se spune că tărarii au aflat de comorile ascunse aici şi au mers să le caute trecînd printre aceste două stînci. Dar în goana lor fugeau şi după fetele din sat să le pîngăraască, iar de frică fetele se urcau pe stînci şi se aruncau în zău. Locul unde au căzut fetele se numeşte ,,Cosiţa fetelor" pentru că în cădere de pe stînci le-ar fi rămas cosiţele agăţate. Nu ştiu cîţi tineri mai cunosc cîte ceva din istoria locului."

Sfinxul de la Comăna de Jos
 

     ,,Cîtă lume ştie de Sfinxul din Munţii Perşani? În ţară sînt şase sfinxi, din care unul este aici la noi, pe Valea comorilor. Nu este ca şi cel de la Babele, este mai reprezentativ. Este o stîncă de vreo 30 de metri care seamănă cu un om mai bine decît cea din Babele. Păcat că au crescut bălării şi copaci în juru-i şi nu se mai vede. Dacă ar fi protejată şi îngrijită zona, ar veni turişti să se pozeze aici, lîngă sfinx".

Cetatea lui Negru Vodă
 

     ,,Tot aici avem o cetate dacică. Eu am avansat o ipoteză cum că aici a ajuns şi Negru Vocă. Sînt ziduri, se vede cetatea. Cînd eram copil aveam proprietăţi pe acolo, în zona cetăţii, şi ne jucam cît era ziua de lungă printre acele ruine. Femeile mergeau acolo la piuă şi eu le ascultam poveştile venite din străbuni. Aşa am aflat şi istoria cetăţii de care au rămas ruine de o jumătate de metru. Păcat că nu este îngrijită şi au crescut copacii peste ziduri. Prin 1982 a venit Armata în zonă şi a curăţat cetatea, au tăiat copacii. Credeam atunci că va fi pusă în evidenţă, dar n-a fost aşa. N-a mai venit nimeni şi a fost abandonată lucrarea. Şi acum este aşa.
Valea este întreruptă şi de o frumoasă cascadă care se numeşte ,,Cascada Tigăi", iar în preajmă-i este peştera cu acelaşi nume. Valea Comănei se desparte la un moment dat în două. Pe o parte pleacă Valea Cerbului care coboară spre Valea Bogăţii şi pe cealaltă Valea Purcaru care trece peste deal şi coboară apoi în Ţara Bârsei prin Crizbav. Ţin minte că tata mergea la coasă la saşi în Ţara Bârsei pentru că aici la noi, la Comăna, erau grofii care aveau fîneţele, familia mea fiind una de iobagi" relatează învăţătorul Gubernat.

Vatra Comănarilor, ziarul satului
 

     Dascălul a pus bazele primului muzeu al satului unde a adunat cele mai reprezentative obiecte specifice gospodăriei ţărăneşti. De cîţiva ani, muzeul a fost însă desfiinţat. Pentru a susţine activitatea satului a înfiinţat, în 2002, un ziar cu apariţie periodică şi pe care l-a numit ,,Vatra Comănarilor". Iar cînd lucrurile nu merg aşa cum şi le-a programat, dascălul se retrage în biblioteca sa unde a adunat peste 3000 de volume de carte şi se reculege în prejma lor. Iar în ziua următoare o ia de la capăt, cu forţe noi, pentru a influenţa în bine viaţa satului său şi a determina generaţiile de tineri să respecte trecutul şi istoria neamului dar şi să ducă mai deperate spititul românesc. (Lucia BAKI)

Cine este învăţătorul Gubernat
 

     S-a născut în Comăna de Jos la 1 iunie 1932 din părinţii Constantin şi Elena, tata furier la ,,Cartea Românească" din Bucureşti, iar mama jupîneasă la boierii din Bucureşti, care au avut trei copii, toţi băieţi. Şcoala primară cu primele 4 clase le face la Comăna de Jos, clasele de liceu, cursul inferior, le urmează la Liceul ,,Radu Negru" din Făgăraş. Părinţii l-au vrut notar sau dascăl şi l-au înscris la Şcoala Normală de Învăţători din Blaj, greco-catolică, în 1947. A absolvit liceul în 1951 cu diplomă de învăţător. A fost repartizat în învăţămînt la Şcoala din Holbav unde n-a zăbovit mult pentru că a primit, în 1952, ordinul de încorporare în Armată. A ales să se înscrie atunci la Şcoala Divizionară de Ofiţeri în Rezervă din Vaslui pe care a absolvit-o în 1953 cu gradul de sublocotenent. Conform regulamentelelor militare, a fost convocat la programele de concentrare periodice, la Râşnov, Tg.- Mureş şi anual la Comisariatul din Braşov. Anul 1954 îl găseşte la comanda Corpului 40 de Armată din Lugoj de unde se eliberează şi revine acasă, la Comăna de Jos. Încearcă să se angajeze ca învăţător la şcoala din satul natal, dar conducerea comunistă îi respinge cererea de fiecare dată pe motiv că tata a fost chiabur. În realitate era respins de regim întrucît tatăl său a fost legionar. Se angajează ca învăţător la Şcoala din Comăna de Sus, sat vecin, unde rămîne vreme de 10 ani. Abia în 1964 reuşeşte să ocupe un post de învăţător la Şcoala din Comăna de Jos. Aici formează generaţii de elevi ai satului natal pînă în 2003 cînd se pensionează. După 52 de ani de muncă la catedră primeşte o pensie lunară de doar 1100 lei.
A fost pasionat de obiceiurile şi tradiţiile locale, de folclor şi de muzică. Astfel că în paralel cu activitatea didactică de la catedră se ocupă şi de formarea şi instruirea tinerilor din comună în activităţi culturale. Înfiinţează Ansamblul ,,Lunca Oltului" cu care participă la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor la care obţine rezultate meritorii. Ansamblul ocupă locurile I sau II la festivalurile din Iugoslavia, Polonia, Turcia, dar şi la renumitul Festival ,,Cîntecele Oltului" de la Călimăneşti sau la cele organizate la Rapsodia Română. A impresionat juriile prin obiceiul ,,Nunta românească de la Comăna de Jos" sau ,,Plugarul". A primit titlul de ,,Învăţător evidenţiat" din partea Ministerului Educaţiei prin Ordinul nr. 7650 din 1 iunie 1989. Este membru al Societăţii ,,Amicii Regelui Miahai" (ARM)de la Arad, fiind printre membrii fondatori. ARM l-a decorat cu Medalia ,,O viaţă închinată României şi poporului român" şi cu ,,Ordinul de Excelenţă Amicii Regelui Mihai" în 2008 fiind printre cei 130 de români regalişti evidenţiaţi cu această distincţie. A participat la evenimentele din 21-22 decembrie 1989 la Braşov şi deţine titlul de ,,Luptător anticomunist", dar a refuzat beneficiile aferente acestui statut. A înfiinţat primul muzeu sătesc din Ţara Făgăraşului în Comăna de Jos care a funcţionat mai mulţi ani. A înfiinţat în 2002 revista ,,Vatra Comănarilor" despre satul natal şi despre activităţile acestuia pe care o publică periodic. A pregătit şi instruit copiii de rromi din sat la dansuri populare ţigăneşti cu care a participat la diverse competiţii. Are în lucru Monografia satului Comăna de Jos. S-a căsătorit cu Constanţa, învăţătoare, cu care a avut doi băieţi, Laurenţiu, medic, şi Constantin, agent agricol (decedat în 2010). S-a recăsătorit cu Lucica, profesoară, şi trăiesc în satul natal.

Istoricul comunei Comăna
 

     Comuna Comăna cu cele patru sate care o compun, (Comăna de Jos, Comăna de Sus, Crihalma şi Ticuşu Nou),este una dintre aşezările româneşti din zona Perşani-Rupea. Satul Comăna de Jos a fost atestată documentar în 1509 (Comana), Comăna de Sus in 1582 (Felso-Komana), Crihalma în 1396 (Kyralyhalma) şi Ticuşu Nou în 1733 (Tikus). În perioada Voievodatului Făgărăşean (1222-1464) şi pe când teritoriul acestuia era domeniu al coroanei maghiare (1464-1691), de la Comăna de Jos se făcea administraţia părţii de est a "ţării". În acest sens, pentru apărarea teritoriului şi păzirea trecătorilor din Ţara Făgăraşului spre Ţara Bârsei era folosită cetatea de la Comăna de Sus, datată pe baza materialului arheologic, în secolul al XIII-lea. Aşezată în partea estică a voievodatului, jucând se pare rol de avanpost, cetatea de la Comăna de Sus este prima fortificaţie cucerită de unguri în înaintarea lor spre sudul Transilvaniei.
     După anul 1691, când Transilvania intra sub conducerea Imperiului Austriei, satul îşi pierde din funcţii, întreaga administraţie făcându-se de la Făgăraş, până în 1867 când după o reorganizare administrativă, sub coroana Ungariei, Făgăraşul devine comitat şi este împărţit în patru plăşi, satele comunei actuale făcând parte din Plasa Şercaia. Din satul Comăna de Jos, 4 săteni au însoţit delegaţia judeţului Făgăraş care a plecat spre Alba Iulia pentru a participa la Marea Unire: Hârju Nicolae (al Linului), Cornilă Gheorghe (al Veneţenii), Ion Cioflec (al Radului) şi preotul unit Ştefan Halmaghi. După 1918, când se înfiinţează judeţul Făgăraş, fiecare sat avea statut de comună, cu conducere administrativă proprie iar satele actualei comune Comăna erau împărţite între 2 judeţe respectiv Comăna de Jos si Comăna de Sus la judeţul Făgăraş iar Crihalma si Ticuşu Nou la judeţul Târnava Mare.
     După instaurarea regimului comunist, judeţul Făgăraş este desfiinţat şi împărţit între judeţele Braşov şi Sibiu, pierzându-şi din importanţă iar la reorganizarea administrativă din 1968 ia fiinţă Comuna Comăna în actuala organizare, cu patru sate, reşedinţa fiindu-i acordată satului Comăna de Jos.

Sfinxul Perşanilor
 

     Comăna se află la confluenţa pîrîurilor din stânga Oltului, Lupşa şi Sărata cu Râul Olt pâna pe creasta principală a Munţilor Perşani şi extremitatea estică a podişului Hârtibaciu, cu văile Crăiţa şi Ticuş. Comuna are un relief variat: luncă, depresiune, podiş, deal şi munte.Teritoriul cuprins în limitele administrative ale comunei Comăna, face parte din Ţara Făgăraşului, judeţul Braşov, cu toate că, partea dreaptă a Oltului a aparţinut în multe rânduri Ţării Cohalmului. Comuna face parte din microregiunea de dezvoltare Dumbrava Narciselor alaturi de Mândra, Părău, Şercaia, Şinca şi Sinca Nouă. Se întinde pe un teritoriu de 10059 ha dintre care intravilan 326 ha iar intravilan neocupat 50 ha. Zona este declarată rezervaţie naturală.
- Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită alcătuiesc o arie protejată de interes naţional ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervaţie naturală de tip geologic). Rezervaţia geologică se întinde pe o suprafaţă de un hectar şi cuprinde bazalte cu aspect columnar fiind cel mai sudic punct al erupţiilor de bazalte din Munţii Perşani şi al neovulcanismului Pliocen - Cuaternar de la noi din ţară.
- În această rezervaţie se află Sinxul Perşanilor, un profil uman sculptat de eroziune în formaţiunile bazaltice.
- Peştera Comăna este situată in Munţii Perşani pe Râul Comăna şi are o suprafaţă de 41,562 ha. Este cantonată în dolomitele triasicului mediu din muntele Peştera şi este situată la sud de Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită. Peştera constituie drumul subteran al pârâului ce işi adună apele de pe platoul suspendat aflat la sud de muntele Peştera. Aici pot fi văzute stalagmite de mari dimensiuni, scurgeri parietale masive, bazine cu cristale sub formă de brăduţi, helectite, Galeria cu Excentrite, stilolite translucide cu dimensiuni de până la 1,5 m, cristalicite, cristale de aragonit, planşee suspendate. Rezervaţia cuprinde peştera (golul subteran), suprafaţa de teren situată la exterior, precum şi o zonă de păşune împădurită.
- Rezervaţia paleontologică, Vârful Gârbova, 993 m. altitudine.
- Rezervaţia arhitectonică, părţile centrale ale satelor Comăna de Jos, Comăna de Sus şi Crihalma

Tradiţii şi obiceiuri
 

- Plugarul este un obicei agrar atestat încă din 31 octombrie 1767 la Comăna de Jos şi sărbătoreşte ieşirea primului fecior din sat la arat. Un document păstrat în Arhiva de Stat Cluj, Colecţia de documente, fond Blaj, prezintă obiceiul ,,Plugarul" sub forma următoare:
,,Noi, biraele satului, împreuna cu juraţii noştri şi cu toţi sătenii din Comăna de Jos, dăm această credincioasă atestaţie a noastră la mâna lui Neaga, jobagul cinstitei naţii, precum că în anul <17>65 au venit Onea Vodă, cătană, în Comăna de Sus, la moşia sa, la rudele lui şi au şezut vreo două sau trei zile în casa lui pâna la Crăciunul nostru, fiind feciorii de aici din satul Comăna de Jos, la David Neaga, după cum avem noi obcină de să adună pe sărbători feciorii. Ion Vodă, cunoscându-se cu oameni de aici din satul nostru, au venit aici în satul nostru şi întâlnindu-se cu feciorii s-au dususă cu ei la gazda lor, adică la David Neaga unde au şezut de s-au jucat cu feciorii pă<nă> au eşit sărbătorile noastre. Apoi iaraşi s-au dus la casa din Comăna de Sus, mai mult noi aicea în satul nostru nu ştim să fi şezut; iar, pe sărbatori, noi nu l-am văzut în mondire cătăneşti îmbrăcat, ci în haine rumăneşti, în cioareci şi în zecichie, în căciulă şi părul înnodat pe doua părţi, pentru un care lucru să dă această ateştatie, de aici din satul nostru, precum este obiceiul, întărâtă. Ateştaţie scrisă în Comăna de Jos, în luna lui octombrie în 31 zile, anul 1767. Onea Popa Boier...1satului. Fecior Sima, obagiu, birău satului. Ştefan Furţea, birău curţii. Gheorghie Joseanul, obagiu jurat. Am scris noi,...1 din Comăna de Jos, eu Popa Gheorghie Costea, ...1 fungens Districti Tere Fogoras Also Komaniensi. " (1cuvinte indescifrabile)
- Turca sau Ceata Este unul dintre cele mai spectaculoase şi complexe obiceiuri legate de Crăciun, s-a păstrat până astăzi în satele din Ţara Făgăraşului. Numele obiceiului provine de la ceata de feciori care merge cu colindul prin sat. În Comăna de Jos, ceata este constituită din cinci feciori din sat, numărul lor fiind respectat cu stricteţe. Fiecare flăcău are un rol bine definit. Ceata are rolul de a colinda familiile de gospodari din sat, odată cu venirea Crăciunului. Membrii cetei se adună în seara de Sfântul Nicolae. În trecut intrau în ceată feciorii trecuţi de 18 ani care urmau să plece în armată în anul următor. Pe 24 decembrie, membrii cetei pornesc la colindat şi încep cu casa gazdei şi se continuă cu celelalte case din sat. Cetaşii vor organiza şi jocul de Anul Nou, cel de Bobotează şi cel pe 7 ianuarie, cu ocazia Sfântului Ioan.
- Dansurile locului sînt: Brâul, Poşovoaica, Fecioreasca, Lepedeul, Hodoroaga, Învartita.

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."