Cetatea Făgăraşului ... |
![]() |
Marţi, 25 August 2009 10:54 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
... regina festivalului Din păcate doar 20% din potenţialul Cetăţii Făgraşului a fost folosit, foarte multe locuri deosebite fiind închise marelui public. În ciuda acestui lucru, Cetatea a fost adevărata vedetă a acestei ediţii a festivalului.
Meşteşugarii s-au înşirat în curte, de la turnul Porţii spre bastionul de N-E şi de acolo spre cel de N-V. Visiztatorii au putut cumpăra turtă dulce, tablouri făcute din aţe, artizanat popular, bijuterii , obiecte din lut, dar şi obiecte de cult religios. ,,Petele de culoare“ le-au reprezentat tarabele la care se comericializau suveniruri de provenienţă sud americană şi un anticariat în care toate obiectele erau marcate de patina timpului. Muzica şi sumedenia de culori au fost similare cu tot ce era în urmă cu sute de ani în acest loc, cînd în Cetatea din Făgăraş, un tîrg renumit, abunda de comercianţii de toate naţiile care îşi prezentau mărfurile exotice.
Cinematograf în aer liber Organizatorii au pus în circuitul din acest an şi două noi locaţii. Prima este o cafenea amplasată pe bastionul de Nord-Est, pe locul fostei terase a ,,Barului Cetate“ , loc renumit în trecut pentru pitorescul deosebit. Pe latura de vest a curtinei Cetăţii a fost amenajat un cinematograf în aer liber, care a beneficiat, în fiecare seară, de numeroşi spectatori . Un plus pentru organizatori au fost toaletele ecologice care, în acest an, au fost amplasate inspirat în afara Cetăţii, iar în area în care s-a organizat festivalul s-au montat indicatorare, şi publicul s-a putut orienta uşor în căutarea destinaţilor dorite. Deşi era în zona vizitabilă şi este cel mai bine conservat, bastionul de N-V, construit pe principul italian ,,cu urechi“ , nu a fost deschis publicului. Din motive de siguranţă, oamenii nu au putut urca pe platforma unde erau, în evul mediu, tunurile şi nici nu au putut coborî în cazemata de la subsolul bastionului. În trecut tunurile de pe platforma superioară aveau rolul de a ţine duşmanii la distanţă, avînd pe o rază mare de acţiune, iar cele din cazemată aveau ca funcţie împiedicarea inamicilor să asalteze zidurile. Vizitatorii cu ,,ochii formaţi“ sau cu un prieten avizat care să le explice, au petrecut zeci de minute pe latura de Sud a castelului. Şi asta pentru că acesta este locul unde se vede destul de distinct modul în care a evoluat complexul fortificat al Făgăraşului. La prima vedere, ferestrele nu au o logică precisă, în zid sînt rămăşiţe de coloane ce au rol artistic, în contradicţie cu gurile de tragere din zid. Anomaliile arhitecturale vin din faptul că iniţial fortificaţia de la Făgăraş a avut doar patru ziduri şi de-a lungul timpului, acestea s-au dublat, creîndu-se spaţii de locuit. Ulterior, s-a construit şi o fortificaţie exterioară, prima incintă devenită un castel locuibil, iar adoua avînd funcţie de apărare. Valoarea monumentului vine tocmai din faptul că stăpînitorii au construit peste ce exista deja, creîndu-se un amalgam unic de stiluri şi funcţionalităţi, care însă sînt într-o armonie perfectă. Chiar dacă accesul în încăperile castelului nu a fost permis, vizitatorii au putut vedea bastioanele de apărare, turnurile şi fortificaţilor exterioare ale cetăţii. Ele au fost ridicate din necesitatea stăpînilor cetăţii de a avea o fortificaţie putenică, capabilă să reziste asediilor, construită şi îmbunătăţită ulterior pentru a fi în pas cu dezvoltarea armamentului şi a tehnicilor asediatorilor. Faptul că la Făgăraş s-au aplicat şi s-au păstrat dovezile acestei evoluţii, face fortificaţia exterioară drept una foarte valoroasă pentru cei pasionaţi de tehnica militară a epocii medievale. Pe aceste fortificaţii s-au aflat de-a lungul timpului arme de foc cu scop defensiv care proveneau din cele mai bune ateliere ale vremii. Conform inventarelor, unele arme au fost aduse direct de pe cîmpurile de luptă ale epocii şi au participat la bătălii celebre precum cea de la Călugăreni, spre exemplu. Fortificaţia Cetăţii Făgăraşul poate fi încadrată, în linii mari, în sistemul italian nou, datorită formei şi structurii incintei şi bastioanelor sale. Planimetria acestora este astfel trasată încît bastioanele apropiate să-şi asigure reciproc flancarea faţadelor şi totodată să flancheze şi porţiunea de incintă dintre ele. Dacă pînă în secolul XVI se poate presupune că apărarea cetăţii era orientată spre vest, datorită structurii mai întîi a celor două turnuri de artilerie de pe această latură (Turnul Roşu şi Turnul Negru), după sfîrşitul secolului XVI apărarea cetăţii pare să se orienteze spre sud-est, întrucît în acest colţ a fost construit primul bastion (Bastionul Bathory) pe care s-a montat şi toba de alarmare. Cauza acestei schimbări rămîne însă necunoscută. Una dintre cele mai potrivite catalogări ale Făgăraşului este aceea de castel-întărit, asemănător din punct de vedere funcţional (nu şi arhitectonic) cu Deva sau Bran. Cetatea Făgăraşul este o îmbinare de castel, construcţie cu rol locativ în care predomină asigurarea confortului şi cetate, construcţie cu un rol preponderent militar. Pe parcursul secolului XVI datorită iminenţei atacurilor otomane şi a creşterii pretenţilor de confort a marii nobilimi, cetăţile din Transilvania cunosc o nouă etapă de dezvoltare. În cazul Făgăraşului, datorită posibilităţilor materiale insuficiente pentru un nou castel şi a necesităţii prevalenţei militare, se optează pentru separarea funcţiei militare (cetatea sau noua incintă bastionară) de cea rezidenţială ( castelul sau vechea cetate care este supraînălţată dominînd vertical ansamblul). Evoluţia arhitecturii militare a fost strîns legată de evoluţia armelor de atac şi în mod special de răspîndirea armelor de foc, căci începînd cu ultimul sfert al secoului XV, cînd apar tunurile de asediu, cursul de dezvoltare al arhitecturii militare capătă noi direcţii. Spre diferenţă pe perioada anterioară cînd se construiau ziduri cît mai înalte, după jumătatea secolului XVI noile metode de fortificare prevăd ziduri relativ scunde însă flancate de artileria de apărare şi un şanţ cît mai larg, eventual completat cu alte lucrări exterioare ce au rolul de a ţine inamicul cît mai departe de ziduri. Printre primele amenajări de apărare împotriva armelor de foc sînt rondelele: turnuri scunde prevăzute cu platforme pentru artilerie, ce asigură flancarea orizontală, în special prin intermediul armelor de foc uşoare. Flancarea rondelelor este însă deficitară datorită existenţei numeroaselor puncte moarte. Următoarea etapă aparţine aşa-numitului sistem ,,italian vechi“ şi este caracterizată de bastioane scunde, din cărămidă, umplute cu pămînt, denumite şi ,,bastioane pană“ datorită unghiului foarte ascuţit dintre cele două faţade. Giovanni Castaldo ce conduce principatul în numele lui Ferdinand de Habsburg introduce în Transilvania, în a doua jumătate a secolului XVI, sistemul ,,italian nou“, ce va cunoaşte forma clasică la Oradea. Noul sistem, o perfecţionare a celui vechi, are bastioane din cărămidă, largi şi scunde, sub formă de pică (inimă), ale căror faţade formează unghi obtuz şi sînt prevăzute cu prelungiri din zidărie, denumite ,,urechi“ cu rolul de a proteja artileria de flancare. Cetatea Făgăraşului are un bastion tip Pană situat în colţul de nord-est şi 3 bastioane cu urechi. Tunurile de apărare sînt dispuse pe două nivele: pe platforma bastionului şi în cazematele existente în interiorul acestuia. Sistemul bastionar cunoaşte superlativul în cadrul citadelelor de tip ,,vauban“, a căror denumire provine de la mareşalul şi inginerul militar francez Sebestien Le Prestre De Vauban (1633-1707). Acest sistem se răspîndeşte în Transilvania în secolul XVIII, cunoscînd varianta reprezentativă la Alba-Iulia şi este caracterizat de un ansamblu complex de amenajări defensive: bastioane, şanţuri, foarfeci, cavaliere, raveline etc., care au rolul de a elimina toate unghiurile şi punctele moarte. Deosebit de important pentru aprecierea valorii defensive a unei fortificaţii este cantitatea şi calitatea armelor sale şi în mod special a armelor de foc. În cazul Făgăraşului se cunoaşte destul de bine situaţia armamentului graţie inventarelor din secolul XVII şi mai ales a celor ce vizează exclusiv armele şi muniţia. În a doua jumătate a secolului XVII cele aflate în poziţie de tragere sînt aşezate astfel: 6-7 pe platforma fiecărui bastion, 2 în cazemate, cîte 2-3 la nivelurile superioare ale turnurilor Roşu, Temniţei şi Thomory şi 1-2 în ,,casele părcălabilor“. Calibrele acestora (în cazul de faţă greutatea încărcăturii) sînt cuprinse între 1-30 funţi (livre), majoritatea fiind însă de 10-15 funţi, iar greutatea lor proprie e cuprinsă între 3-50 de măji. Trebuie precizat că un funt era echivalentul a 2 kg, iar o majă era echivalentul a 200 kg. La acestea se adaugă şi armele cu ţevi multiple a căror funcţie se prezintă astfel: 4 în 1637, 3 în 1656 şi cîte 2 după 1665. Urmărind evoluţia artileriei din cetate, se constată două tendinţe: pe de o parte, sporirea numărului de piese, ca urmare a asediilor otomane din 1658 şi 1661, cifra acestora ajungînd la aproape 50 şi pe de altă parte, scoaterea treptată de pe poziţii a pieselor de mare calibru şi a celor cu ţevi multiple, mai greu de manevrat. În inventarul din 1632 se menţionează blazoanele aplicate pe unele tunuri sau denumirile ce le poartă aceste piese (nume de peşti sau păsări în cazul tunurilor de mici dimensiuni sau nume de animale de pradă în cazul tunurilor grele). Aceste elemente indică provenineţa pieselor: un tun cu blazonul lui Ştefan Mailath, două cu blazonul lui Ferdinand De Habsburg (deci tot din epoca lui Mailath), unul cu blazonul lui Gaspar Bekes, unul cu blazonul lui Balthazar Bathory, două cu blazonul lui Mihai Viteazul, unul cu blazonul lui Rudolf de Habsburg şi altul cu stema Sibiului. O parte din artilerie este posibil să se fi fabricat chiar în Cetatea Făgraşului dacă ţinem cont de faptul în anul 1567 este menţionată şi o turnătorie de tunuri înfiinţată se pare de Ştefan Mailat. Dacă în acest an doar muzeul a fost deschis publicului vizitator, pe viitor se speră că mai multe încăperi din castel vor putea fi putea fi puse în circuitul turistic. Conform proiectului muzeului, prima sală nouă va fi dedicată arheologiei, amenajată în turnul de S-E, şi în planul muzeografilor intră trei reconstituiri. Cea a epocii dacice cuprinde o locuinţă, cu un manechin de dac, o structură de zid dacic, diverse vase de ceramică, unelte de pescuit, arme ca vîrfuri de săgeţi şi lame de cuţit, dar şi podoabe ca inele, brăţări colane şi o fibulă. Reconstituirea epocii romane va cuprinde un zid de castru roman, un mozaic, 3 apeducte, ceramică romană, unelte romane şi un manechin complet utilat al unui soldat roman. Tot în sala de arheologie, este deja amplasat şi va face parte din expoziţie un cuptor de ars ceramică şi o roată de olărit care va fi ,,îmbunătăţită“ cu un manechin de olar. Sala 2 va fi dedicată evului mediu timpuriu si va conţine reconstituiri ale Cetăţii de la Breaza şi a palisadei de lemn a Cetăţii Făgăraşului. Muzeul deţine şi va expune bîrne de la vechea cetate de lemn a Făgăraşului. Ca piese de muzeu vor fi expuse şi ceramică medievală şi chale din acea perioadă. Şi sala 3 va fi dedicată tot evului mediu, dar va reconstitui sala de lucru a principilor din secolul XVII ce va cuprinde două manechine, cel al principelui şi cel al strajei, mobiler şi obiecte specifice. Sala va mai cuprinde şi 6 vitrine ce vor prezenta un scurt istoric al stăpîniilor Cetăţii Făgăraşului. În sala 4 va reconstitui una dintre cele mai importante bresle ale Făgăraşului, breasla tăbăcarilor. Muzeul are în dotare o cadă de argăsit, ţesale, scafă, ramă pentru întins şi alte unelte specifice profesiei precum şi sigiliile şi tăbliţele ce anunţau întrunirea breslei. Sala 6 va reconstitui un bordei din munţi al luptătorilor anticomunişti. Diorama va conţine un decor montan cu un adăpost săpat în stîncă, cu toate uneltele şi armele folosite de luptători şi va avea două manechine. Unul va reprezenta un luptător citind biblia şi altul pregătind mîncarea. Sala 7, situată în Turnul Donjon, cea care adăposteşte acum sala armelor va fi amenajată ca sală a tezaurului. Se ştie că Mihai Viteazu îşi păstra la Făgăraş, în acest turn, tezaurul. O vitrină circulară ce va fi amplasată în mijlocul încăperii va cuprinde cele mai reprezentative monede medievale ale tezaurului monetar de la Părău (sec. XIV-XVII). O altă vitrină va conţine piesa de rezistenţă a muzeului, masca de paradă de la Cincu (sec II-II d. Ch). Celelalte 4 vitrine ale încăperii vor conţine o brăţară dacică, monede dacice şi o cupă de argint, denari imperiali romani şi monede medievale de argint, unelte de argint, o cană de argint, cădelniţe şi sfetnice de argint. Sala 8 va găzdui în continuare expoziţia de sculptură Virgil Fulicea, iar în firida încăperii va fi un manechin al unei prinţese care trage cu urechea la ceea ce se discută în Sala Dietei. În încăperea cu numărul 9, Sala Dietei, se va recontritui un tron pe suportul excelent păstrat şi o masă de şedinţe cu jiţuri. Turnul Pestriţ va găzdui sala armelor, ce va fi îmbunătăţită faţă de cea actuală cu 2 manechine complet echipate, unul de cavaler în armură şi altul de artificier. Pe lîngă acestea va fi expus armament folosit de-a lungul timpului în Cetate ca săbii, halebarde, suliţe, cămăşi de zale, platoşe, săgeţi, pinteni, pistoale, puşti, toc de pulbere. Printr-o scară secretă se va urca apoi la nivellul III al turnului, în Casa Doamnei Stanca. Conform documentelor epocii aceasta va avea în dotare un pat cu baldachin, o masă cu scaune, o oglindă cu lavoar, dulapuri, un crucifix, tapiserii şi o harpă. Sala de tortură, numărul 17, va fi reconstituită în demisolul Turnului Temniţă şi va conţine o colivie cu un manechin în ea, o masă de tortură, unelte de tortură, 5 manechine întemniţate, lanţuri pentru mîini şi picioare. O încăpere adiacentă va fi dedicată reconstituirii legendarei ,,Fecioare de fier“. Ultima încăpere va fi cea a casei Temnicierului, care pe lîngă mobilierul specific va avea ustensile pentru tortură şi execuţie. Prima zi a fost dedicată muzicii populare şi a strîns aproximativ 5.000 de spectatori. Cei care i-au înveselit pe făgărăşeni au fost Ansamblul Făgăraşul, Ceata Făgaraşului, Taraful Ţara Bârsei şi solistii Bogdan Georgescu, Viorica Cerbu, Mioara Marinca, Mariana Şandru, Mioara Greavu, Diana Gribincea, Adina Roşca, Radu Ghişoiu, Georgiana Pătrunjel, Cătalin Călbeaţă, Flaviu Florea, Mirela Pascu, Georgiana Pocol şi Diana Gherman. Invitatul special al serii, Irina Loghin, nu a mai putut fi prezentă din cauza unor probleme medicale, dar a fost înlocuită de Maria Ciobanu. A doua seară, cea de vineri, a fost cea mai apreciată de publicul spectator datorită faptului că a fost un melanj reuşit de artişti făgărăşeni şi vedete naţionale. Primul care i-a încîntat pe cei prezenţi a fost Dusty, un tînăr făgărăşean care promite foarte mult în domeniul muzicii country. El a fost urmat de formaţiile Sirinx, Prolis şi Onix . Trafic-ul s-a reunit din nou pentru sărbătoarea anuală, întărîndu-se cu un tînăr vocalist, şi a reuşit din nou să arate de ce este cea mai titrată trupă din municipiu. Ovidiu Rusu a cîntat şi el făgărăşenilor, fiind urmat de Icar, trupa din Tîrnăveni, ce are un solist din Voila. ,,Ţache“ nu şi-a dezamăgit nici în acest an fanii şi a stîrnit tututor interesul pentru noul album. Marcian Petrescu şi Trenul de Noapte au servit apoi spectatorilor o adevărată lecţie de blues, plină de umor şi sentiment. Iris, capul de afiş al serii, cu un Cristian Minculescu reînviat şi cu mare poftă de cîntat, şi-a reconfirmat statutul de legendă a muzicii rock din România. Vitalitatea show-ul i-a impresionat pe toţi cei 6.000 de spectatori, care nu s-au ferit să cînte împreună cu artiştii. Din punct de vedere muzical, ziua de sîmbătă ,,a redus motoarele“, lăsînd loc sonorităţilor medievale şi folk. Publicul spectator a fost şi el mai redus, poate şi din cauza numeroaselor nunţi din mnunicipiu. În ciuda unor reprize de ploaie, ziua de duminică a avut un număr record de spectatori. Corvinia a fost prima trupă care s-a remarcat, amestecul de muzică medievală şi sonorităţi rock fiind pe gustul spectatorilor. Pacifica şi-a început concertul în forţă cu hit-uri cunoscute ca fiind al Compact-ului şi ,,i-a prins“ pe făgărăşeni încă de la prima piesă. Leo Iorga a reuşit pe toată perioada recitalului să facă o atmosferă deosebită şi să îi ţină pe oameni în faţa scenei chiar dacă ploua. Voltaj, veniţi direct de la Costineşti, au reuşit să le transmită spectatorilor doza enormă de energie din piesele lor şi au încheiat în forţă ,,Zilele Cetăţii Făgăraşului“. Festivatul Cetăţii 2009 s-a încheiat cu un frumos foc de artificii.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |