,,Fiii satului Rucăr", ediţia I, a adunat laolaltă sute de persoane care au admirat frumosul port popular şi ţesăturile specifice satului afişate cu măiestrie de rucărence de-a lungul uliţelor, la porţi şi la ferestrele caselor La această sărbătoare a fost lansat logo-ul satului, ,,Rucăr, picior de rai", s-a prezentat un film documentar şi s-a inaugurat Muzeul Satului Rucăr

     Va fi greu să asemeni Rucărul cu altă aşezare, cum tot atît de greu îţi va fi să afli care este cel mai mîndru bărbat sau femeie a locului. Pe rucărean îl recunoşti după statura lui înaltă şi privirea semeaţă şi impunătoare, după caracterul hotărît şi după cuvîntul cinstit rostit fără ocolişuri, după sufletul deschis pentru cîntec, după umorul sănătos, ospitalitatea şi optimismul său. Rucăreanul a luat de la stîncă puterea, de la pădure cîntecul şi de la apă bunătatea. Pe sătenii acestui aşezămînt i-au întărit întotdeauna credinţa în Dumnezeu, iar libertatea n-au socotit-o un privilegiu, ci un drept sacru al lor, pe care l-au apărat cu străşnicie şi sacrificii. Rucărenii îşi respectă istoria şi străbunii pentru că doar aşa vor putea vorbi despre un viitor demn al satului natal care să-şi onoreze trecutul. Au dovedit-o duminică, 23 august 2015, cu prilejul sărbătorii satului. Ediţia I a ,,Fiilor satului Rucăr" a transformat această aşezare de pe malul drept al Oltului într-un frumos loc al tradiţiilor milenare. Un pictor iscusit ar fi putut realiza duminică un peisaj de poveste care să-i încununeze cariera.

     Evenimentul de la Rucăr a fost încadrat în proiectul ,,Comori Viştene" patronat de Primăria Viştea, CL Viştea şi CJ Braşov şi a reuşit să readucă în actualitate vechile tradiţii strămoşeşti ale locului. S-a implicat în organizarea acestei întruniri întreg satul, de la mic la mare pînă la cei mai vîrstnici localnici. Şi-au dat mîna şi au imprimat sărbătorii frumuseţe, trăinicie şi voioşie. Încă de la prima oră a zilei de duminică, rucărenii erau preocupaţi cu ultimele detalii ale organizării evenimentului astfel ca sărbătoarea să fie o reuşită. În ton cu preocuparea lor a fost şi soarele ale cărui raze au înlăturat norii care au dominat cerul cu o zi înainte. Începînd cu ora 9.00 strada Bisericii şi-a schimbat înfăţişarea cînd sătenii îmbrăcaţi în frumosul port popular mergeau grăbiţi spre biserica ,,Sf. Gheorghe" pentru a participa la slujba de duminică. Preotul paroh Silviu Goga împreună cu un sobor de preoţi printre care Vasile Onciu, Cornel Ursu şi preoţi călugări de la Mănăstirea Brâncoveanu au oficiat liturghia, iar invitatul special care a onorat invitaţia comunităţii a fost PS Ilarion Făgărăşanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Vocile cantorilor din sat şi ale prof. Gheorghe Malene care au dat răspunsurile liturgice, dar şi cele ale preoţilor au răsunat în biserica satului, monument istoric datat de la 1804.

Primirea fiilor satului la căminul cultural
 

     La ora 12.00 întreaga suflare a fost aşteptată la Căminul cultural unde era programat momentul cultural al evenimentului. Tinerii satului îmbrăcaţi în frumosul port popular i-au aşteptat pe invitaţi cu scovergi proaspăt preparate la intrarea în cămin după care i-au invitat la ceremonie. Profesorul Liviu Ioani, fiu al satului Rucăr, a fost gazdă şi cu talentul său de dascăl cu experienţă şi bun cunoscător al istoriei satului i-a primit pe invitaţi cu un program special. ,,Bine aţi venit la sărbătoarea satului" au fost primele cuvinte ale profesorului Liviu Ioani care au strîns ropote de aplauze demonstrînd astfel bucuria revederii în satul natal al tuturor rucărenilor, din sat sau stabiliţi în alte zone ale ţării sau ale mapamondului. Prin cuvinte de o iscusinţă şi sensibilitate deosebite, prof, Liviu Ioani a impresionat audienţa pînă la lacrimi. Primarul Florin Ioani a vorbit despre sat în calitate de edil al comunei şi deopotrivă de fiu al satului. ,,Sărbătoarea satului, aşa cum este cea de astăzi, ediţia I, aş vrea să se organizeze periodic, odată la cinci ani măcar, să ne întîlnim aici toţi rucărenii. Iniţial am vrut să organizăm doar o serbare cîmpenească, dar cu implicarea satului am transformat totul într-o acţiune cultural-artistică deosebită" a spus Frolin Ioani, primarul comunei Viştea. Lucia Baki, fiică a satului, a prezentat o incursiune în istoria Rucărului, de la origini pînă azi, toponimia denumirilor vechi ale locurilor din hotarele satului, personalităţile satului. Prezentarea a fost completată de prof. Liviu Ioani care a implicat publicul într-un scurt dialog. ,,Să vedem cine ştie care este cel mai înalt loc al satului sau cum se numeşte pîrîul care străbate satul trecînd prin faţa căminului cultural" Răspunsurile au venit firesc de la bătrînii satului. Prof. Angela Nicoară a vorbit despre emigraţia satului amintind despre Rucăr Muscel, despre plecarea peste ocean de la 1900, dar şi despre plecările masive de după 1990. Discursul ei a emoţionat în primul rînd mamele ai căror copii vin acasă odată pe an sau chiar mai rar.

     Pentru această sărbătoare, organizatorii au pregătit o surpriză sătenilor prezentînd brandul satului. ,,Rucăr, picior de rai" este logo satului realizat de Florin George Baki, şi el fiu al satului. Prof. Liviu Ioani a explicat audienţei semnificaţia brandului ales. Filmul documentar ,,Rucăr, picior de rai" realizat de Ciprian Skowronski şi Lucia Baki a fost surpriza evenimentului, fiind primul film despre satul Rucăr. Organizatorii au acordat rucărenilor distincţii şi diplome pentru ,,meritul de a promova satul natal şi tradiţiile strămoşeşti". Arfel au fost aplaudaţi la scenă deschisă: prof. Liviu Ioani, primarul Florin Ioani, jurnalista Lucia Baki, prof. Angela Nicoară, preotul paroh Silviu Goga, preorul Vasile Onciu, prof. de balet, Ioan Logrea stabilit în SUA, ing. Liviu Bârcă, Călin Bogdan, artista Rodica Geamănu, rapsodul Ioan Leliţiu, medicul Ioan Ioani, învăţătoarea Livia Neagos, prof. Liviu Vâgu, prof. Doina Fogoroş, prof. Gheorghe Geogea, Adrian Marcu, Viorica Marcu, Lucia Noian, Vichete Noian, Livia Grapă, Olivia Logrea, Simina Geamăn, Cristina Leluţiu, Gabriela Bogdan, Rodica Stuchirenea, Doina Logrea, Mărioara Boamfă, Dan Mandan, Livia Banu, Mihaela Logrea, Laura Cristea.

Paradă pe uliţele satului
 

     De la căminul cultural s-a organizat o frumoasă paradă pe uliţele satului. Primul popas s-a făcut în faţa monumentului eroilor unde preoţii prezenţi şi PS Ilarion Făgărăşanul au oficiată o scurtă slujbă religioasă în memoria eroilor satului. Doi copii îmbrăcaţi în frumosul port popular au aşezat la monument două steaguri tricolore. Parada a continuat de la ,,Stroe" pînă în ,,Dăbia" la Muzeul satului. În faţa alaiului au pornit călăreţii cu caii împodobiţi care au purtat un frumos steag de nuntă împodobit de Livia Logrea după vechiul obicei de nuntă. Steagul a fost depus la finalul paradei la muzeu. Costumele populare specifice fiecărei vîrste au colorat uliţele fiind admirate de sătenii rămaşi la porţile împodobite cu ţoale, cîrpe, chindee, mese ţesute în război şi cu mesele scoase simbolic în faţa caselor. ,,O astfel de sărbătoare n-a mai fost în satul nostru. Toată lumea s-a îmbrăcat în portul popular, iar de la fiecare casă au fost expuse ţesături în semn de respect pentru Fiii satului. Organizarea a fost deosebită şi le mulţumim celor care s-au implicat. Aşteptăm următoarea ediţie cu nerăbdare pentru că a fost deosebit astăzi" au spus sătenii. ,,A fost special. N-am trăit aşa emoţii de cînd am plecat din sat. Cînd voi ajunge în SUA îmi voi invita prietenii şi le voi pune filmul despre Rucăr să vadă ce comori am eu în satul natal" a spus Ioan Logrea, profesor de balet în SUA.

Casa parohială transformată în muzeu
 

     La casa parohială veche, parohul Silviu Goga a ţinut să organizeze un muzeu al satului. Visul său a fost transformat în realitate cu acest prilej, cînd obiectivul a fost inaugurat. A fost susţinut de primar, de Lucia Baki, Angela Nicoară, Livia Grapă, Lucia Noian, Olivia Logrea, care s-au implicat zi de zi pînă a fost expus şi ultimul obiect vechi colecţionat din sat. Doina Logrea a donat obiecte de valoare făcînd parte dintr-o veche familie de rucăreni. Muzeul are trei încăperi, camera cultelor, tinda, ,,casa dinainte" şi prispa. Vizitînd muzeul se face un arc peste timp mergînd pînă la 1743, an la care este datată o carte bisericească scrisă în alfabet chirilic, dar şi la 1850-1900 prin cele trei armuroaie, chindeele ţesute, lăzile de zestre, chivotele bisericeşti sau alte cărţi religioase. Au fost adunate peste 150 de obiecte vechi din casele rucărenilor care pot fi vizitate şi admirate. Duminică a fost înregistrat un număr record de vizitatori care şi-au lăsat impresiile în ,,Cartea de însemnări" amplasată în ,,Casa dinainte". ,,Muzeul va fi completat cu alte obiecte din sat şi va fi pus într-un circut turistic. Mi-am dorit să avem un muzeu al satului, iar cu sprijinul sătenilor s-a reuşit" a spus pr. Silviu Goga.

Serbarea cîmpenească
 

     Pe terenul de sport de la marginea satului sărbătoarea a continuat cu muzică şi voie bună. Serbarea cîmpenească a fost deschisă de primarul Florin Ioani pe scena amplasată aici. Au evoluat artişti ai locului, dar şi din alte zone. Au cîntat Rodica Geamănu. Ioan Leluţiu, Mariana Şandru, Sorin Bârsan, Ionuţ Langa, Traian Ilea şi Valeria Codorean, iar ansamblurile de dansuri din Făgăraş şi Rupea au prezentat dansuri populare din toate zonele ţării. Gazda scenei a fost Diana Gribincea, director al Casei de Cultură Făgăraş, dar şi orchestra acestei instituţii. Un spectacol deosebit a fost susţinut de lipiţanii de la Herghelia Sâmbăta de Jos sub coordonarea directorului Cosmin Drăgan. Rucărenii şi invitaţii lor s-au distrat pînă tîrziu în noapte asigurîndu-se însă că ediţia a II-a a sărbătorii satului va fi organizată cît mai curînd.

O scurtă istorie Rucărului
 

     Rucărul este înscris în analele istoriei încă de pe vremea Daciei cucerite de romani. Dovezi ale acestei ipoteze sînt movilele de pe locurile numite ,,Sub Mal" sau la ,,Glimee". O atestare documentară despre vechimea satului Rucăr datează de la 1200 pe cînd pecinegii au dat năvală în localităţile din lunca Oltului şi s-au stabilit aici. Pe la 1480 însă, după cum scrie Dumitrescu-Jipa în volumul ,,Sibiul şi ţinutul", satul Rucăr făcea parte din domeniile Scaunului Sibiului, apoi ale Comunităţii Saşilor a celor ,,Şapte judeţe" din Sibiu. Şi domnitorul Constantin Brâncoveanu plăteşte 1440 de florini, la 1700, pentru a cumpăra un sat din Ţara Oltului, alegînd Rucărul, dar după moartea lui satul revine lui Petru Apati, primul domn de pămînt care se afla la Rucăr. În Conscripţia din 1721 este descris satul Rucăr: ,,Este sat valah situat pe Olt, a cărui jumătate teritorial administrativă aparţinea de comitatul Alba şi jumătate de bunurile celor ,,Şapte juzi". Partea celor Şapte juzi depăşeşte numărul locuitorilor aparţinînd comitatului. Locuiesc în case construite din lemn, pe sesii cu grădini de pomi. Ambele părţi de sat au jude aparte, de asemenea şi păstorii turmelor" stă scris în document unde se mai specifică faptul că satul era deficitar în păşuni şi fîneţe, iar rucărenii s-au îndatorat la saşi cărora le-au plătit arende în produse şi în bani. La 1784 contele Ştefan Uyvarossy deţinea la Rucăr o moşie şi o pădure, curtea lui fiind pe locul fostei grădini a lui Drogodan, azi a lui Cornel al Savului. S-a şi păstrat pînă azi denumirea ,,La Varodi". Şi alţi domni de pămînt deţineau proprietăţi la Rucăr dintre care enumerăm: Petru Apaty, Apaty Fernez, Komaromi Şamdor, Boer Simion, Gravuly Matei, Apaty Laslo.
     Apare şi proprietarul feudal Ludvig Kontzei pe la 1800 pe care-l moşteneşte fiul său, Karoly Kontzi (Kenzi). Conacul lor era de-a lungul văii Puturoasa începînd de la sediul primăriei şi al casei lui Valeriu Bolcoş pînă în Pîţu. 42 de familii i-au lucrat moşia lui Kenzi ca iobagi aduşi din alte sate care după 1848 au format composesoratul Dăbeni. Preotul Matei Nicoară scrie despre Kenzi că era foarte sever cu dăjderii lui, dar şi cu iobagii. La curtea domnească a lui Kenzi au lucrat ca servitoare Reveca Neagoş a lui Bureancă, Ana Stuchirenea - Nuţa Şchiopului, Ana Logrea- Nuţa Logri. La Revoluţia din 1848 gospodăria i-a fost prădată de iobagi. Ca pedeapsă pentru instigatorii Revoluiei, un an mai tîrziu au fost executaţi prin împuşcare în dealul Rucărului judele Ioan Bogdan, birăul Adam Belei şi Zahiu Oancea. În memoria lor a fost ridicată o cruce de piatră care există şi astăzi. Cam la 150 m de Puturoasa, lîngă drumul de sub viile Dăbenilor a fost săpată cripta lui Kenzi, formată din 2 camere. Relata Moise Popa, al Ilii, cantorul de la biserică, despre această criptă, că intr-o camera care era mereu încuiată erau două sicrie, probabil bătrînul Kenzi si soţia lui.
     Mai tîrziu, Rucărul devine parte a judeţului Făgăraş, la graniţa dintre plasa Arpaş şi Voila. După regionalizarea comunistă, Rucărul intră în cadrul judeţului Braşov.

Vechi denumiri
 

     Vechea vatră a satului era pe dealul Rucărului în urmă cu două secole. De atunci se păstrează majoritatea denumirilor folosite şi astăzi de rucăreni şi identificate pe hărţile întocmite la 1873. Amintim doar cîteva dintre ele.
- Coasta Furcii, La Hotară, Malul, Răzoarele, După Mal, viile Dăbenilor, grădinile din Suseni, viile Bulgărenilor, în Verze, în Ham, Drînchiner, Valea Pandii, Coasta Stîlpului, Cîmpul de Jos, Lunca, La Hotară, La Crucea cea Bătrînă, La Maticu, etc.
- Toponimia locului ,,La Maticu" are la bază un incident tragic: un păzitor de porci cu numele Maticu s-ar fi înecat în Olt şi ar fi fost îngopat în acel loc, de la ţărmul Oltului, soţia lui scăpînd cu viaţă ca prin minune din apele repezi ale Oltului.
- Denumirile Dăbeni şi Bulgăreni ne duc la acea perioadă a istoriei satului cînd proprietatea asupra terenurilor separa comunitatea în două.
- Denumirea ,,Suseni" ne aminteşte de vechea vatră a satului părăsită total după 1850.
- ,,La Turn", cel mai înalt loc din hotarul satului, peste 650 m, era marcat, la începuturi, printr-un turn de lemn refăcut prin 1940, dar astăzi nu mai are niciun marcaj.
- Cine nu ştie de părul lui Stroe? Este un păr secular de pe curtea unui localnic cu acest nume din vechea vatră a satului. Ar fi vorba, după cum este consemnat în protocolul parohial al morţilor menţionat de inginerul Liviu Nicoară în 1988, de Zahim Stroe 1764-1847.
- ,,Perii lui Iacom". Era un grup de peri seculari din vechea vatră a satului deţinut de un localnic, probabil, prin 1850, aici găsindu-se odinioară un lac de acumulare şi joc.
- ,,Casa Dahima" amplasată sus pe deal aparţinea săteanului cu acest nume, ruinele ei rămînînd pînă prin 1925.
- Se mai foloseşte şi azi denumirea ,,Avram Ţiganul", era locul unde un fierar Avram îşi avea casa.
- Ce ne spune locul numit ,,La Cerneală"? Teren acoperit cu vii unde în unele locuri pămîntul era înegrit ca cerneala. Tot acolo sătenii ştiau că este Grădina Popii, adică a preotului Matei Nicoară, parohul satului.
- ,,Poiana lui Dulău" ne aminteşte de un alt localnic cu numele de Bucur Dulău, consemnat la 1785.
- ,,La Căuş" era o frumoasă păşune al cărei nume vine de la Mihail Onghert ziş Kăuş din Gherdeal căruia îi aparţinea. Moşia de 26 hectare a fost cumpărată în 1933 de 25 de săteni din Rucăr cu împrumut bancar de la Banca Furnica din Făgăraş, 100.000 de florini.
- Numele ,,Părăul Radului" atestă existenţa familiei Radu probabil de pe curtea Radului cu o vechime ce merge pînă la 1697. Pe o grindă a vechii case a Radului, 1948, era scîrjelit numele Ioan Radu, aşa cum la 1785 exista un Onea Radului.

Portul popular şi obiceiurile rucărenilor
 

     Tradiţiile satului Rucăr vin din negura timpului, iar rucărenii le-au păstrat şi transmis din generaţie în generaţie. Obiceiurile se întind în timp pe toată durata unui an, de la instalarea iernii pînă la Sfîntul Andrei vestitor al iernii următoare. Rucărenii sărbătoreau prin ,,Armindeni" venirea primăverii, iar bucuria revederii soarelui pe cer şi a verdelui pe cîmpuri îi scoteau din case la răspîntie de uliţe unde într-un ritual precreştin dansau în jurul armindenului împodobit. Sărbătoreau sfîrşitul secerişului cînd împleteau o cunună din cele mai frumoase spice pe care le aşezau în formă de cruce, simbol al creştinătăţii. Cununa o purtau spre casă tinerii sau copiii care erau stopiţi cu apă pe la porţile pe unde treceau ca apoi să fie păstrată în casa dinainte, lîngă icoană. Se cînta ,,Dealul Mohului, umbra snopului", versurle vorbind despre o rivalitate între ,,sora soarelui" şi ,,sora vîntului". Iar cînd viile dădeau în pîrg, rucărenii urcau rîuri rîuri spre dealurile acoperite cu viţă de vie, la ,,Cerneală" sau la ,,Dăbeni" sau în ,,Ele Bătrîne" pentru a-şi umple buţile cu struguri. Animaţia satului se muta preţ de săptămîni pe deal pînă la sfîrşitul culesului cînd sărbătoreau ,,Ziua recoltei". Din hotar în hotar, satul oferea toate cele necesare traiului excelînd în cultura verzei, viei, prunelor şi a grînelor. După Sfîntul Nicolae se deschidea cea mai frumoasă şi veselă parte a anului cînd obiceiurile erau de neoprit. În fiecare casă se auzeau frumoasele colinde ale Crăciunului si vocile irozilor. Şezătorile se organizau în mai toate casele pînă gerul era înghiţit complet de căldura soarelui. Ionii din sat erau ,,împuşcaţi" în zorii Sfîntului Ion şi zăuriţi. Ţinutele zilnice erau atunci înlocuite cu frumoasele costume populare renumite prin tesaturile si alesaturile traditionale. Portul popular al satului Rucăr este unic. La femei se evidenţiază prin vărgătura în nuante de violet sau mieru în alternanţă cu alb, albastru şi negru. Nobleţea ţinutei este dată de brăcinile cu ciucuri în aceleaşi tonuri ca şi şurţele. Ciucurii cu diferite dimensiuni erau purtaţi cu mîndrie de fetiţe şi de tinere, femeile mai în vîrstă prelungindu-şi brăcinile cu fire alese din ţesătură. Portul bărbătesc este simplu şi sobru, în alb şi negru: cioareci sau şolovari în funcţie de anotimp, cămaşă cu coadă încreţită, pieptar, pantofi sau cizme cu tureag, şerpar, pălărie sau căciulă de culoare neagră. (Lucia BAKI)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."