Chinezii bătrîni priveau păsările văzduhului şi îşi găseau liniştea. Străbunii noştri nu au fost mai prejos, dar ei urcau în pădurile din munţi şi dealuri şi se simţeau liberi. În ziua de azi, şi dacă am vrea să facem la fel nu am avea cum. Păduri nu mai prea avem, iar pămînturile le-am retrocedat cui nu te aştepţi, numai moştenitorilor de drept nu. Dar nu ne-au lăsat de izbelişte aleşii noştri şi ne-au asigurat material vizual spre liniştea noastră, iar lor fotolii sigure pentru cît mai multe mandate. Astfel, privim admirativ la rondurile împodobite cu panseluţe viu colorate, la aleeile cu palmieri sau arbuşti Taxus Baccata care au răsărit unde te aştepţi mai puţin. Mai putem privi şi la parcurile frumos şi inutil amenajate la margine de sat sau chiar la liziera puţinelor păduri rămase încă nedefrişate.

 De cîte ori mă duc paşii spre Arad, de pildă, privesc şi mă minunez de un parc amenajat cu mult talent de un primar ardelean, la cîţiva kilometri de reşedinţa de comună. Imitaţii ale aleilor din parcul Herăstrău, băncuţe vopsite în maro roşcat care ascund cu brio rugina, un ansamblu de joacă pentru copii, cu tobogan şi leagăne. N-am văzut niciodată copii care să se joace acolo, iar ecoul strigătelor să atingă inima pădurii. Pe DN1, cam în aceeaşi zonă, un omolog al aceluiaşi edil a amenajat un altfel de parc. Chiar lîngă linia şoselei, pe o suprafaţă considerabilă, a organizat o zonă verde, cu bănci şi cu coşuri de gunoi în număr impresionant. Sînt viu colorate acele coşuri de gunoi, o nuanţă de portocaliu, cam 10 bucăţi/mp. Nici aici n-am văzut vreun bătrînel care să se odihnească pe băncuţele edilului şef, iar copiii chiar dacă ar dori să bată mingea n-ar reuşi de iarba deasă şi mereu necosită. Privind pe străzile satului respectiv, care dau în vestitul parc, nu zăreşti de-a lungul lor niciun coş de gunoi. De bună seamă toate au fost concentrate în parcul primarului.
     Şi la Făgăraş panseluţele şi trandafirii sînt la mare căutare. Pentru edilii locali frumoasele plăntuţe sînt priorităţi şi n-au avut cum să lipsească din peisajjul public nici măcar atunci cînd şantierul a scormonit în voie întreaga urbe. Numai că privirea contribuabililor făgărăşeni a fost lipsită de nuanţele vii de mov, galben, sau vişiniu ale florilor, estompate fiind de un strat gros de praf. Indiferent cît, cum şi dacă ne-am bucurat, edilul făgărăşean a bifat ordinele de plată spre inimoşii şi darnicii florari. Din bugetul urbei s-au evaporat în anul ce a trecut vreo 1,7 milioane de lei pentru întreţinerea zonelor verzi, cu sau fără praf. O sumă cu ceva mai mică decît cea plătită de un primar de sector de la Bucureşti. 

     Dar cetăţeanul nu se opreşte din privit, îşi continuă periplul vizual în sate, oraşe, municipii, în ţară, dar şi spre vecinii de peste graniţe. Acele graniţe pe care aleşii noştri le-au securizat bine cu peste 700 milioane de euro. Cît de lăudată a fost investiţia pe toate canalele media! Acum a devenit un dosar la mare căutare pe la DNA sau la Parchetul General. Recent, aceleaşi canale media spun că «Dosarul EADS s-ar fi înmormîntat pe axa Bucureşti-Berlin». Afirmaţie greu de contrazis, de vreme ce, din vara 2015 şi pînă acum, DNA nu a mai dat de ştire despre mersul anchetei. Iohannis şi Cioloş au fost în cîteva rînduri pe la Merkel, dar n-au adus veşti despre EADS. Au adus însă tehnică militară germană de vreo sută de milioane de euro dintr-un singur condei.
     Cetăţeanul mai priveşte şi spre confortul lui. Ar trebui să aibă apă potabilă, canalizare, apă epurată, străzi şi trotuare impecabile, şosele, autostrăzi şi cîte altele.
     În Ţara Făgăraşului putem număra pe degete cîte localităţi au apă curentă şi canalizare. Mai toţi primarii se laudă că au proiecte din 2007 cel puţin pentru astfel de investiţii, dar n-au primit finanţarea. Îi obliga funcţia să realizeze aceste investiţii, dar au călcat în picioare această atribuţie legală. Dar au fost aleşi în continuare, un mandat, al doilea, ...Zice-se că din 2016 se pune punct. UE sancţionează statul român cu 15.000 euro/zi pentru localităţile cu peste 2.000 de locuitori care n-au apă curentă. Aşa, bugetul UE creşte, iar confortul românilor scade. Dar românul nu va înceta să privească la panseluţe, la palmieri, la trandafiri, la gropile din carosabil, la autostrada care se năruie, la apa din fîntînă, la primarii aleşi, la un Ioahannis, la un Cioloş, la cîte şi mai cîte. (Lucia BAKI)

Comments

Comentariu nou Cautare

Scrieti comentariu
Nume:
Email:	fara notificarecu notificare
Titlu:
	Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

Powered by !JoomlaComment 3.26

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."