Clubul Bilderberg - stăpînii lumii |
![]() |
Marţi, 15 Septembrie 2009 11:26 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Un scurt popas în culisele celui mai ocult club din lume risipeşte orice fel de îndoială faţă de soarta pe care o va avea întreaga omenire în viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi însăşi membrii temutului Club Bilderberg. Diverşii analişti politici avansează tot mai des ideea conform căreia această organizaţie domină lumea şi controlează vieţile a miliarde de oameni. Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea experţilor în politici oculte, drept cel mai înalt for de conducere al „Marilor Preoţi ai Capitalismului”. În acest club exclusivist pînă la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar dacă persoana în cauză este foarte influentă sau potentă în plan financiar sau politic. În fiecare an, un misterios „Comitet de Conducere” emite cîte o listă de invitaţi pe care figurează maximum 130 de nume. Numele lor este ţinut în mare secret. Din puţinele informaţii care au „scăpat” presei de-a lungul timpului, reiese că pe lista celor 130 de persoane se regăsesc bancheri internaţionali, baroni ai trusturilor de presă, miniştrii guvernamentali din diverse ţări, prim-miniştrii, capete regale şi lideri politici. Clubul Bilderberg nu este singura instituţie secretă din subordinea Illuminaţilor, dar prin raza de acţiune şi dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambiţioasă şi extinsă alianţă secretă din întreaga lume. Omenirea a perceput confuz ceea ce i se întîmplă cu adevărat, complăcîndu-se astfel în pasivitate socială. Opinia publică mondială a fost ameţită magistral datorită aplicării perceptelor haosului ideatic şi a dezordinii regizate cu scop precis. De-a lungul existenţei sale, deşi îşi neagă cu vehemenţă responsabilitatea pentru desfăşurarea istoriei, Clubul a avut cuvîntul decisiv în evenimente ca războiul din Vietnam, crearea organizaţiilor CECA, Euratom şi CEE, precursoare ale Uniunii Europene, războiul de Yom Kippur, loviturile de stat din Brazilia, Indonezia, Chile, Argentina, Honduras, Guatemala, debarcarea trupelor americane în Panama, bombardarea Ceceniei, războiul din Golf, inventarea şi susţinerea euro, conflictele nesfîrşite dintre Israel şi Palestina. Elita politică a lumii se întîlneşte anual, aproape ca într-un ritual al cărui sens scapă celor mulţi, în cele mai luxoase hoteluri şi reşedinţe private din Europa, iar odată la 4 ani, undeva în Statele Unite sau Canada. De la aceste întîlniri anuale şi-a tras numele probabil cea mai puternică organizaţie “vizibilă” implicată în conducerea întregului mapamond plitic. Istoria Clubului Bilderberg se confundă cu aceea a planetei noastre după cel de-al Doilea Război Mondial. Prima reuniune oficială a avut loc între 29 şi 31 mai 1954, în localitatea olandeză Oosterbeek. Atunci a şi împrumutat numele Hotelului Bilderberg, amfitrionul întîlnirii, al cărui proprietar era Prinţul Bernhard, tatăl actualei Regine Beatrix a Olandei. Originea Prinţului Bernhard era cel puţin interesantă dacă este să dăm crezare propriilor afirmaţii în care acesta pretindea că avea o ascendenţă directă nu doar în rîndul impăraţior Romei, ci şi în stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma în lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, că organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinită direct de către C.I.A., de unele societăţi secrete cu tentă mondialistă şi de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).Organizaţia este condusă de un for superior alcătuit din 39 de membri (24 americani şi 25 europeni) impărţiţi în trei comisii speciale, a cîte 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul în Elveţia şi stabileşte persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului. Acelaşi comitet special de conducere stabileşte de asemenea ce fel de politici şi planuri vor fi discutate în cadrul întrunirilor. La aceste consfătuiri secrete nu participă decît membrii care au dovedit loialitate totală şi necondiţionată intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild. Istoria recentă „neoficială” a demonstrat că orice plan al Grupului Bilderberg adoptat în decursul întîlnirilor anuale a fost pus în practică în maximum doi ani. În ultimii ani, printre invitaţii la întîlnirea anuală s-au numărat conducătorii unor trusturi şi companii multinaţionale precum IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia şi Daimler, după cum afirma agenţia de presă PR Newswire for Journalists. În afara fondatorilor oficiali, reprezentaţi de Printul Bernhard şi Joseph Retinger, adevăraţii stăpîni care au finanţat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alături de membrii familiei Rotschild. Eminenţele cenuşii care au ţinut şi încă ţin frîiele politicii Grupului, sînt nimeni alţii decît Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski, consideraţi de majoritatea analiştilor politici internaţionali drept adevăraţii stăpîni ai Americii în ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing consideră, spre exemplu, că Zbigniew Brzezeinski este „naşul” tuturor preşedinţilor americani, niciunul dintre aceştia nefiind instalat la Casa Alba, dacă nu prezenta girul lui Brzezinski. O funcţie deosebit de importantă în structura de conducere a întregii lumi a deţinut-o figura temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizări aproape incredibile chiar şi pentru lumea în care trăim. Pînă la data oficială a morţii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost „neoficial” recunoscut în cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planetă. De origine germană, Baruch a fost un finanţist, speculant, om de stat, şi consilierul secret al preşedinţilor Woodrow Wilson şi Franklin D, Roosevelt. În timpul celor două Războaie Mondiale care au măcinat omenirea în secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfătuitorul preşedinţilor americani. Datorită sfaturilor sale (unii autori le denumesc ordine…), Statele Unite s-au angrenat în cele două conflagraţii mondiale. După mulţi ani de tărăgănări şi refuzuri, „creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, şi-a publicat în anul 1999 un volum autobiografic în care recunoaşte voalat că face parte din Clubul Bilderberg şi din Comisia Trilaterală. Cea mai puternică armă a Grupului, aşa numita Comisie Trilaterală, este o formă superioară de conducere inter-statală pe lîngă care O.N.U. şi N.A.T.O. par nişte simple O.N.G.-uri care militează pentru protecţia frunzelor moarte din parcuri… Comisia Trilaterală, după cum sugerează şi denumirea sa, este un for superior de conducere care concentrează în el întreaga putere politică, militară, economică şi administrativă a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii şi Japoniei. Există totuşi unele caracteristici comune ale aşa-zişilor “bilderbergeri”. Cu toţii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat în aceleaşi universităţi în scopul formării unei optici identice referitoare la lumea înconjurătoare, marea lor majoritate sînt membri în organizaţia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Mulţi dintre ei sînt proprietarii celor mai complexe şi prospere afaceri din întreaga lume, alţii îşi exercită influenţa cu ajutorul funcţiilor de conducere în cadrul celor mai influente guverne de pe glob. “Fie că vreţi, fie că nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este dacă va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american şi consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt. ,,În timp ce negau furios faptul că guvernează lumea în secret”, declară jurnalistul britanic Jon Ronson, ,,Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut că deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internaţionale au fost influenţate de intrunirile lor”. Un astfel de exemplu evident a fost legat de Războiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie şi Argentina. Atunci, cererea iniţială a guvernului britanic în care acesta solicită O.N.U. aplicarea de sancţiuni internaţionale Argentinei a fost respinsă. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat şi a ţinut un discurs electrizant la una dintre întrunirile Grupului Bilderberg. În cel mai scurt timp, Comunitatea Internaţională a votat în majoritate impunerea sancţiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu stricteţe maxima Illuminaţilor de acum 300 de ani: „Totul pentru popor, dar fără popor”. Păstrînd totuşi proporţiile, sistemul social prin care se autodefinesc membrii Clubului Bilderberg, pare a fi un fel de versiune updatată a piramidei sociale din Evul Mediu european, structurată în trei trepte ierarhice. Astfel, în vîrf găsim Iniţiaţii, cei care au primit o parte din secretele Illuminaţilor, urmaţi de membrii de rang secund care implementează şi conduc principiile şi ordinele în cadrul guvernelor ţărilor vasale. Pe ultima treaptă s-ar regăsi restul lumii, adică mai mult sau mai puţin de 7 miliarde de locuitori. După părerea lui Jan Udo Holey, această ordine de comandă ar replica întocmai simbolul piramidei deasupra căruia se află ochiul atotvăzător al Illuminaţilor, desen prezent pe bancnota americană de un dolar. Cei mai vehemenţi critici sînt grupaţi în Societatea John Birch şi beneficiază de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker şi realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urmă avertizează că Grupul Bilderberg intentionează ca în următorii ani să dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei şi Marii Britanii pentru a crea o structură supra-naţională, denumită Uniunea Nord-Americană, similară cumva Uniunii Europene. Riscîndu-şi propria viaţă, jurnalista independentă Cristina Martin argumentează o teză atît de simplă, încît pare de necrezut. În ultima jumătate de secol, sensul omenirii a fost decis şi drămuit exclusiv dintr-un singur centru de putere ocult, ce reuneşte elita economică, financiară, politică, militară şi intelectuală a lumii. Nu din filantropie, ei întruchipează cinismul perfect. Nici pentru bani pentru că banii sînt la ei. Pentru ca mecanismul să funcţioneze fără sincope, bilderbergerii se află în contacte neîntrerupte cu „activiştii" altor instituţii secrete care au monopolizat puterea şi influenţa pe mapamond. Numai simpla enumerare a identităţii cîtorva dintre personajele care au avut fie calitatea de fondatori, fie pe cea de membri ai Comitetului Înţelepţilor ori ai celui Director, fie pe cea de simpli membri activi ori participanţi periodici ar putea să confere dimensiunea influenţei de neînchipuit pe care Clubul o exercită şi a uriaşei sale puteri decizionale. Cităm la întîmplare: David Rockefeller, familia Rotschild, Henry Kissinger, Romano Prodi, prim-ministru al Italiei, regele Juan Carlos şi regina Sofia ai Spaniei, prinţul Charles al Angliei, Javier Solana, Bush-tatăl şi fiul, Donald Rumsfeld, Bill şi Hillary Clinton, Bill Gates, Jose M. Durao Barroso, preşedintele CE, George Soroş, Margaret Thatcher. La care mai pot fi adăugaţi, de pildă, reprezentanţi ai băncilor şi marilor concerne multinaţionale, baronii marilor trusturi de presă ai lumii, academicieni sau laureaţi ai Premiului Nobel. Cel mai bun argument pentru a demonstra importanţa pe care o are acest grup este o trecere, selectivă, în revistă a personalităţilor care au participat la una sau mai multe reuniuni Bilderberg: preşedintele Bancii Chase-Manhattan, David Rockefeller, fostul director CIA, John Deutch, fostul secretar de stat Henry Kissinger, foştii secretari generali ai NATO, Javier Solana si George Robertson, preşedintele Bancii Mondiale, James Wolfensohn, directorul FMI, Stanley Fischer, Bill Clinton (în 1991, cu puţin înainte de a se lansa în cursa pentru Casa Albă), răposatul patron de la FIAT, Gianni Agnelli, preşedintele Ford, Alexander Trotman, şi lista ar putea continua. Chiar daca e vorba de „reuniuni informale", este clar că atunci când se adună la un loc atâtea personaje de mare calibru nu o fac pentru a discuta despre vreme. Prinţul Bernhard spunea la întîlnirea de la Sresa: „E greu să reeduci oameni crescuţi în spiritul valorilor naţionale, astfel încât ei să accepte ideea cedării suveranităţii, fie şi parţial, unui organism supranaţional“. Grupul Bilderberg este acuzat de manipularea finanţelor mondiale, prin stabilirea unor norme şi rate de schimb rigide, care afectează întreaga lume. Un astfel de argument e greu de contrazis ţinînd cont că la Stresa au fost prezenţi 15 mari bancheri, inclusiv cei de la Banca Mondială şi Banca Centrală Europeană. Este firesc ca aceste personalităţi să se întîlnească periodic, dar de ce în secret? Adepţii teoriilor conspiraţioniste spun că pe agenda Bilderberg se află eliminarea monedelor naţionale din toată lumea, pe modelul euro. Următorul pas ar fi instaurarea dolarului ca monedă de schimb pe teritoriul celor două Americi, iar apoi crearea unei devize unitare pentru zona asiatică. Aceasta ar permite un mai bun control asupra fluxurilor monetare internaţionale şi, implicit, a guvernelor. „Daţi-mi controlul asupra finanţelor unei naţiuni şi nu-mi pasă cine face legile“, spunea cu multă vreme în urmă Mayer Rothschild, întemeietorul uneia dintre cele mai puternice dinastii financiare. Multe dintre numele menţionate anterior sînt deseori amintite şi în legătură cu aşa-numiţii „Illuminaţi“, un grup extrem de obscur, despre care se afirmă că îşi are rădăcinile într-un ordin vechi de sute de ani, cu vagi legături masonice. Mişcarea secretă a fost creată în 1776 de un fost iezuit, Adam Weishaupt, profesor de drept canonic, în Bavaria. Acea grupare de republicani liber-cugetători nu a avut o existenţă prea lungă, guvernul bavarez interzicînd societăţile secrete în 1784. În ciuda existenţei efemere, grupul „Illuminaţi“ a câştigat faima, graţie, mai ales, numeroşilor detractori. Illuminaţii au fost acuzaţi că ar fi conspirat în vederea înlocuirii tuturor religiilor cu umanismul şi unirea tuturor ţărilor sub un guvern planetar. Unii spun că grupul „Illuminaţi“ şi-a continuat existenţa în diferite ţări, sub alte nume, printre care şi societatea secretă „Skull and Bones“ (Craniul şi oasele), de la Universitatea Yale, din care au făcut parte atît George W. Bush, cât şi contracandidatul său, democratul John Kerry.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved." |