Interviul cu avocatul Ioan Sabău Pop, profesor la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş şi membru al Curţii Internaţionale de Arbitraj Comercial, nu poate începe decît cu afirmaţia ,,Noi, Românii, am fost mereu aici!”.

 Apare şi la începutul volumului ,,Reforma agrară din România şi optanţii unguri din Transilvania înaintea societăţii Naţiunilor” semnată de prof. Ioan Sabău Pop, prof. Constantin Ceucă şi preot Mircea Coşofreţ şi care a fost lansat la Făgăraş cu prilejul manifestării dedicate Bicentenarului naşterii lui Aron Pumnul şi Ion Codru Drăguşanu şi a Centenarului Marii Uniri. Profesorul dr. emerit şi avocatul de prestigiu Ioan Sabău Pop, o personalitate marcantă a vieţii culturale şi sociale din România, a participat la activităţile desfăşurate în perioada 28-30 septembrie a.c. în Ţara Făgăraşului şi a vorbit despre importanţa reformelor agrare din România. ,,Închinăm această lucrare tuturor Eroilor cunoscuţi şi necunoscuţi care şi-au jertfit viaţa pentru Credinţă, Adevăr, Neam şi Ţară; tuturor Avocaţilor, Procurorilor, Judecătorilor care împiedică jefuirea României” este motto-ul volumului care îndeamnă autoritatea juridică să stopeze jaful României. Av. Ioan Sabău Pop vorbeşte deschis despre adevăruri istorice ale României. Într-un interviu acordat ziarului Monitorul de Făgăraş aduce critici conducerii ţării şi actualei clase politice despre care spune că este doar o adunătură trădătoare şi lipsită de spirit civic, cu gîlcevi care nu se mai termină, ilare, ca între nişte precupeţe de piaţă. S-a implicat în retrocedările din Transilvania şi a readus statului român 70.000 de hectare de teren. Dar lupta sa împotriva abuzurilor nu se opreşte aici.

Reporter: Domnule profesor, cum vedeţi societatea românească la ora actuală, cînd ne aflăm în pragul sărbătoririi centenarului Marii Uniri?
Ioan Sabău Pop: ,,O văd răvăşită şi, devreme ce nu mai avem o coeziune naţională şi o economie solidă, nu sărbătorim centenarul în culorile cele mai potrivite“.

R: Vorbiţi-ne despre urmările tratatului de la Trianon. Este o bătălie care mai continuă încă?
I.S.P: ,,Este o vorbă cunoscută: ,,Legile bune, ajunse în mîini rele, sînt violate“. Eu sînt avocat, specialist în proprietăţi de patrimoniu. Din nefericire, sîntem învăţaţi să lucrăm cu adevăruri livrate, din cauza politicienilor. În ultima sută de ani foarte puţine lucruri s-au făcut pentru România, dar am avut parte de foarte multe trădări. Ducem în spate un sac de pietre. Unde este curajul nostru? Ni s-au livrat adevăruri mincinoase. Trebuie curaj, luptă pentru că, uneori, te uiţi în spate şi eşti singur. Am lansat astăzi cartea ,,Reforma agrară din România“ care este o mică odisee. Trianonul este o bătălie istorică care a ţinut harta Europei. Trebuie să ne gîndim că şi Apponyi, adversarul lui Titulescu, era un om foarte bine pregătit, dar reprezenta un sistem conservator. Trianonul este o problemă ce ne marchează de la 1920. Noi purtăm în spate o traistă cu pietroaie legate de trădătorii neamului românesc. Prin formarea statelor naţionale după primul război mondial, provincii şi teritorii însemnate care aparţinuseră imperiului habsburgic s-au alipit ori au format state naţionale. Ungaria a fost supusă acestui proces şi a ,,pierdut“. Teritorii care pretindea că îi aparţin ca un drept istoric, revizuit acum de către Tratatul de la Trianon, prin care s-a pus capăt Conferinţei de Pace de după război. Ungaria a readus în prim plan conflictul optanţilor unguri cu vecinii săi Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, unde avuseseră proprietăţi întinse, un număr de cca 300 de familii de mari proprietari care se revendicau din stirpea blazoanelor şi titlurilor nobiliare maghiare. Proprietăţile lor au ajuns să fie incluse în teritoriile Statelor succesoare Ungariei, între care şi România, care şi-a extins suveranitatea naţională asupra Transilvaniei (Legea reformei agrare din 30 iulie 1921, se referea la teritoriile din Ardeal, Banat şi Crişana). Un număr însemnat, de cca 200 de familii, aveau posesiuni şi în Transilvania, după statistici deţinînd aproape 80% din suprafeţele agricole şi de pădure, în numele Statului ungar al cărui cetăţeni erau. Alături de guvernanţii Ungariei, aceştia nu au recunoscut, nu au acceptat, Unirea Transilvaniei cu România şi s-au opus măsurilor de expropriere adoptate de România. Iniţial, ei au opus rezistenţă negînd orice autoritate asupra lor a Statului român a cărui cetăţenie oferită au refuzat-o. Cereau să rămînă în continuare stăpîni peste moşiile din Ardeal, chiar dacă s-au expatriat, păstrînd cu bunăvoie teritoriile de acum ale României, să se găsească ,,şi pe mai departe în situaţiunile de care beneficiază din vremea feudalilor“. În plîngerea lor la Liga Naţiunilor împotriva Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi României, ungurii solicitau fie să le rămînă în continuare proprietăţile, fie să li se răscumpere moşiile cu sume astronomice. Pretindeau că li se cuvine un tratament ca foşti stăpîni, iar despăgubirile, în cadrul reformelor agrare, să corespundă rangului lor de altă dată. Poziţia guvernelor Cehoslovaciei şi Iugoslaviei a fost cît se poate de clară: au răspuns fără echivoc că problemele legate de organizarea politică şi economică prin reforma agrară din fiecare ţară constituie o chestiune exclusivă de suveranitate internă, în care nu avea ce căuta Liga Naţiunilor; astfel, cererile optanţilor unguri au fost expediate de la Liga Naţiunilor, problema lor rămînînd o chestiune internă a Cehoslovaciei şi Iugoslaviei, finalizîndu-se simplu, în viziunea proprie a fiecărui stat. În relaţiile cu România chestiunea optanţilor unguri a luat o altă turnură, la care au concurat în principal doi factori. Cercurile de interese ale optanţilor, infiltrate în sferele puterii din România timpului, sprijinite puternic din aval de influenţa Vaticanului, la rîndul său cu pretenţii, s-au dovedit foarte abile şi pe de altă parte factorii decizionali ai României au arătat naivitate şi slăbiciuni neîngăduite. Cel care demască, în numele României, aceste pretenţii absurde a fost Nicolae Titulescu, reprezentantul principal al României la Liga Naţiunilor. El a surprins substratul problemei bazîndu-se pe intuiţia sa juridică şi calităţile de diplomat. Excelenta lui pregătire diplomatică, darul oratoric şi autoritatea de care se bucura au dus la acceptarea punctului de vedere că reforma agrară din România, în jurul căreia gravitau reclamaţiile optanţilor, este o chestiune inclusiv internă a României în care Liga Naţiunilor nu se poate amesteca”.

,,Judecătoarele dau din cap precum bunicul meu vara, cînd se ferea de muşte”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here