- Spunea Ion Gavrilă Ogoranu despre Gheorghe Crăciun, comandantul Securităţii Braşov, iar ulterior al închisorii Aiud
- ,,Noi ne apărăm, nu împuşcăm” explica Ion Gavrilă Ogoranu, şeful Grupului de partizani din Munţii Făgăraşului
- Sprijinitorii din Cincu Mare
Motto:
,,Rezistenţa din munţi nu a fost problema unei organizaţii politice anume. Era a suflării româneşti care se împotrivea comunismului şi pentru acest lucru au fost oameni care au pus mîna pe armă. Oameni care au murit” (Ion Gavrilă Ogoranu)
Luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului au găsit sprijin şi înţelegere şi în satul Cincu. Au fost localnici care le-au apreciat curajul şi principiile şi care i-au ajutat să supravieţuiască tăvălugului comunist. I-au ascuns, i-au hrănit, i-au sfătuit, i-au îmbărbătat, le-au întins o mînă de ajutor atunci cînd au fost hăituiţi de securitate. Astfel, tinerii luptători au reuşit să îngenuncheze vreme de 7 ani batalioane întregi de securitate, armată şi miliţie. Erau o mână de tineri, elevi şi studenţi, care au purtat pe urmele lor o structură de stat bine pusă la punct, din 1948 până în 1955 când au fost capturaţi prin trădare şi împuşcaţi. Grupul de luptători din Munţii Făgăraşului a numărat 15 tineri care au fost conduşi de Ion Gavrilă Ogoranu (Moşu). Andrei Haşi (Baciu) a fost creierul grupului, Gheorghe Haşu (Ghiţă) fratele lui Andrei, ambii din Pojorta, Laurean Haşu (Leu) din Breaza, Remus Sofonea (Brâncoveanu) din Drăguş, Ion Ilioiu (Nelu) din Sâmbăta de Sus, Ioan Pop (Fileru) din Breaza, Gheorghe Şovăială din Berivoi, Gelu Novac din Făgăraş, Nelu Novac din Berivoi, Ioan Chiujdea (Profesorul) din Berivoi, Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş, ambii din Toderiţa, Silviu Socol din Berivoi, Toma Pirău (Porâmbu) din Ileni, Victor Metea din Ileni şi Ion Gavrilă Ogoranu (Moşu) din Gura Văii.
Sprijinitorii din Cincu Mare
La Cincu Mare, au găsit sprijin la familia Comşa, Nicolae Comşa, Dumitru şi Constantin, fraţi, toţi condamnaţi şi încarceraţi. La familia Gavrilă, rudă cu Ion Gavrilă Ogoranu. Nicolae Gavrilă, ţăran, unchi al lui Ion Gavrilă, a fost condamnat, Victoria Gavrilă, soţia lui, anchetată, Ion Gavrilă (Nicu), un alt unchi al lui Ion Gavrilă, alungat din casă şi chinuit groaznic de Securitate din cauza numelui ce-l purta, Emil Gavrilă, un alt unchi, anchetat, pentru că i-a găzduit pe luptători în 1950 şi 1951. Familia Aroneasa, Romul, notar, condamnat la muncă silnică pe viaţă, decedat la Gherla în 1959, fiica sa, Otilia, condamnată pentru activitate anticomunistă, pe când era studentă la Cluj. Studentul Ion Muntean, a fost arestat în mai 1948 şi condamnat. Famila Stângu şi fiica lor, Anica, i-au sprijinit, dar Anica a rămas necunoscută Securităţii. Ion Lascu, legionar, condamnat în 1948, mort în închisoare. Familia Suciu, Gheorghe şi Nicolae (pictorul) anchetaţi şi condamnaţi pentru sprijinul dat partizanilor. Aurel Streza şi soţia lui, Maria, i-au ajutat pe partizani, au fost urmăriţi, anchetaţi şi alungaţi din casă. Un ţigan, Viorel Ignat, i-a ajutat pe luptători şi a fost condamnat. Economistul Ion Niculici a fost şi el condamnat pentru sprijinul dat luptătorilor.
Dumitru Comşa şi testamentul partizanilor din munţi
Dumitru Comşa a sprijinit alături de familia sa din Cincu Grupul Gavrilă care a luptat în Munţii Făgăraşului, iar Ion Gavrilă Ogoranu i-a fost coleg de şcoală. Luptătorii au încredinţat acestei familii de cincani unul dintre testamentele lor care ulterior a încăput pe mîinile Securităţii. Sprijinul dat luptărorilor i-a atras lui Dumitru Comşa o condamnare de 10 ani de închisoare. A ajuns la 92 de ani când a trecut la cele veşnice lăsând în urmă imaginea unui român adevărat. „Este foarte greu să-l caracterizezi pe Dumitru Comşa în doar câteva cuvinte. A fost unul dintre cei mai mari luptători anticomunişti, împreună cu ceilalţi trei fraţi ai săi. Arestat şi condamnat la mulţi ani de temniţă de căre regimul comunist, Dumitru Comşa şi fratele său Constantin, mi-au fost buni colegi de celulă prin închisorile de la Codlea sau Gherla, ori în lagărele de muncă din Balta Brăilei sau Delta Dunării. Sub modestia şi chiar timiditatea sa, Dumitru Comşa avea o fermitate şi o morală de excepţie. Am avut extrem de multe lucruri de învăţat de la el“, a spus Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România.
10 ani de închisoare pentru că a refuzat să fie turnător
,,Omisiune de denunţ, refuzul turnătoriei, este fapta pentru care am fost condamnat, în 1958, la 10 ani de închisoare. În vara anului 1951 am plecat de la Dumbrăveni unde conduceam din punct de vedere tehnic o mică întreprindere, la părinţii mei din Cincu pentru a le face cunoştinţă cu primul lor nepot. Aflând de prezenţa mea în sat a venit să mă vadă un prieten din copilărie. Urmasem şcoli şi universităţi în oraşe diferite, întâlnirile noastre fiind destul de rare, dar cu atât mai plăcute. Crezul nostru era acelaşi, amândoi făcând parte din Frăţiile de Cruce. În cele câteva minute cât am stat de vorbă mi-a povestit despre greutăţile pe care le întâmpină atât el cât şi ceilalţi tineri ce au ales să lupte cu arma în mână pentru o ţară liberă. La rândul meu i-am vorbit de situaţia în care mă aflam şi mai ales de bucuria de a avea primul copil. Despărţirea a fost pentru mine dureroasă, nu ştiam dacă ne vom mai întâlni, ei fiind urmăriţi cu multă înverşunare. Au trecut 7 ani oarecum destul de liniştiţi, timp în care familia mea crescuse de acum, aveam trei feciori, cel mic având doar un an” a relatat Dumitru Comşa.
Arestat în plină stradă şi dus la Securitatea din Sighişoara
,,Era în primele zile ale lui iunie 1958 când primesc un telefon să mă prezint la primăria oraşului pentru a lămuri nişte probleme legate de intreprindere. În drum spre primărie o maşină opreşte în dreptul meu, doi indivizi coboară, mă iau pur şi simplu pe sus şi mă îndeasă ca pe un sac în maşina care nu se opreşte decât la Securitatea din Sighişoara. Nu bănuiam motivul arestării mele până a doua zi când, în drum spre securitatea din Braşov, unul dintre ofiţerii ce mă însoţeau mi se adresează ironic întrebîndu-mă dacă am mai primit vreun testament. Atunci mi-am dat seama că arestarea are legătură cu cei din munţi căci citisem la fratele meu, Constantin din Cincu, vreo două pagini dintr-o scrisoare testament scrisă de prietenul amintit care nu era altul decît luptătorul şi scriitorul de astăzi Gavrilă Ogoranu. Ajuns în celulele securităţii din Braşov am aflat că şi fratele meu Constantin şi unchiul Nicolae şi alţi mulţi din zona Făgăraşului erau alături de mine. În timpul anchetei au stăruit foarte mult ca să devin informatorul lor. Nu mă puteam dumiri de ce stăruiau atât de mult asupra acestui fapt, eu crezând că toţi cei din munţi au fost omorâţi. Abia astăzi înţeleg. Refuzul meu categoric i-au determinat să nu mai insiste, ba mai mult să-mi spună că voi lua o pedeapsă de 10 ani pentru că nu am anunţat prezenţa prietenului meu şi convorbirea avută, iar fratele meu va fi condamnat pe viaţă ca şi toţi ceilalţi pentru delictul de favorizare. În acel moment mi-am dat seama de ce în timpul anchetei voiau să recunosc că i-am dat lui Gavrilă o ţigară” a mărturisit Dumitru Comşa.
Muncă de rob, în Balta Brăilei, la recoltat de stuf
,,La proces, condamnarea primită a fost cea stabilită de securitate,10 ani. Despre viaţa în închisoare se ştie suficient, voi aminti doar că în timp ce eram la Codlea s-au bătut obloane la geamuri, obloane ce ne vor însoţi în toate închisorile pe tot timpul detenţiei. De la Codlea am fost transferat la Aiud, unde a fost închisoarea de bază. În toamna lui ‘59, un grup de circa 400 am fost detaşaţi în Balta Brăilei, în colonie de muncă, la diguri şi munci agricole şi până în decembrie am recoltat stuf. Datorită frigului şi a hranei insuficiente, perioada aceea a fost cea mai grea, o adevărată muncă de rob. În 1962 împreună cu un mic grup am fost readuşi în Aiud, trecând prin Galaţi şi Jilava. Eliberarea s-a făcut din Aiud, în 1963” s-a destăinuit, în 2010, Dumitru Comşa.
Dialogul dintre Dumitru Comşa şi Ion Gavrilă Ogoranu
Dumitru Comşa din Cincu şi el condamnat împreună cu părinţii, unchii şi fratele său, Constantin, a arătat modul în care luptătorii comunicau între ei, dar şi cu oamenii din sate. ,,Aveau obiceiul să lase ceva scris. Securitatea a descoperit acele înscrisuri şi le-a numit testamente. Unul dintre ele, scris în 1952, a fost lăsat la fratele meu. Era o foaie de matematică. A fost găsit de securitate. Luptătorii ştiau că lupta lor pentru existenţă era mai grea decât lupta pentru rezistenţă. Mi-a povestit Ion Gavrilă în 1952. ,,Mitică, l-am avut în cătarea puştii chiar pe Crăciun, şeful Securităţii Braşov. Eram pe drumul Cincşor-Cincu spre Rodbav. N-am putut să trag chiar dacă ştiam că mi-a ucis camarazii. Noi ne apărăm, nu împuşcăm“ mi-a spus Gavrilă. Aceşti oameni au luptat pentru ţară. Eram la securitate, când Crăciun îmi dă o listă cu oameni din Ţara Făgăraşului, ai lui Gavrilă. Reieşea talentul lui Gavrilă de a-şi apropia oamenii din zonă“ a povestit ing. Dumitru Comşa.
Dumitru Comţa s-a eliberat după 7 ani din închisoarea AIUD
Ion Gavrilă Ogoranu îi ceruse lui Dumitru Comşa să-i facă legătura cu Ion Golea. ,,În toamna lui 1953 am ajuns la Cincu unde am vorbit cu inginerul Dumitru Comşa care mi-a relatat: Ion Golea a fost pe la părinţii mei acum vreo lună, ziua în amiaza mare. A venit în sat, călare pe un cal negru, numai în cămaşă cu părul în vânt. A oprit la poartă, a descălecat şi a intrat în curte. L-au întrebat ai mei pe ce drum a venit, că a trecut pe la poarta Securităţii. Le-a spus: ei cu ale lor, eu cu ale mele. Nu-i dracu aşa negru cum ne speriem noi de el. A luat doar o lipie de la mama şi a plecat. De atunci n-a mai venit” a povestit Ion Gavrilă Ogoranu acest episod. Dumitru Comşa a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj în deplasare la Braşov prin sentinţa nr. 1022/1958 la 10 ani închisoare şi 5 ani de degradare civică şi a fost eliberat la 13 ianuarie 1963 din închisoarea Aiud.
Nicolae Comşa a făcut 8 ani de detenţie
S-a născut la 25 mai 1903 la Cincu Mare. A fost arestat în iunie 1958 din sat de Securitatea Braşov, odată cu Dumitru Comşa, Constantin Comşa, Romul Aroneasa şi alţi săteni acuzaţi de crimă de favorizare a infractorilor. Tribunalul Militar Cluj aflat în deplasare la Braşov l-a condamnat la muncă silnică pe viaţă şi a trecut prin închisorile Codlea, Aiud, Canal. A fost eliberat în 1964.
Constantin Comşa condamnat la muncă silnică pe viaţă
Era un agricultor din Cincu, frate cu Dumitru. A fost arestat la 4 iunie 1958 de Securitatea Făgăraş şi Braşov. A fost anchetat în condiţii foarte dure şi judecat de Tribunalul Militar Cluj în deplasare la Braşov care prin Sentinţa nr. 1022/1958 l-a condamnat la muncă silnică pe viaţă. A trecut prin anchetele de la Securitatea din Făgăraş şi Braşov şi apoi prin închisorile Codlea şi Gherla de unde s-a eliberat în 10 mai 1963. A decedat la 28 decembrie 2006 şi este înmormântat în cimitirul din Cincu. Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, l-a întâlnit pe Constantin Comşa în închisoarea Codlea şi în libertate, după 1964. ,,L-am cunoscut în celula ,,37” de la închisoarea Codlea în ziua în care împlinea 20 de ani, 11 august 1958. Împlinise 31 de ani. Costică era căsătorit cu Erna, fiica sasului Ştefan Welther, din Cincu Mare, şi aveau 3 fetiţe la data arestării: Sanda- 7 ani, Mariana-5 ani şi Margareta-2 ani. Aveam o trăsătură comună, spuneam amândoi ceea ce gândeam. Îmi spunea cum, doar cu ştirea lui şi a socrului său, a reuşit să-i ajute pe unii membri ai grupului de partizani condus de Ion Gavrilă Ogoranu, cu alimente, îmbrăcăminte şi chiar să-i ascundă temporar în fânul şi paiele din şură. Se gândea tot timpul la familia lui şi spera că va fi achitat la process. Cînd a fost adus de la proces, mi-a spus: mi-au dat pe viaţă, şi s-a prăbuşit în braţele mele. Am rămas prieteni pe viaţă. Ne-am reîntîlnit în libertate, după 1964” relata Octav Bjoza.
Romul Aroneasa a decedat în închisoare din cauza torturii
Romul Aroneasa era originar din Retiş, de lîngă Agnita, dar s-a stabilit la Cincu unde era notar, iar mai apoi a fost magazionier la IFET Făgăraş. A acordat sprijin partizanilor din Munţii Făgăraşului, i-a adăpostit, dar s-a şi împotrivit colectivizării. A fost arestat la 11 august 1958 şi condamnat la temniţă grea pe viaţă şi confiscarea averii. A decedat în închisoarea Gherla la 30 octombrie 1959 din cauza torturii. Fiica lui, Otilia Aroneasa, era absolventă a Academiei Comerciale Cluj şi era refugiată la Braşov. A fost şi ea arestată la 1 iulie 1958 de la Cincu, împreună cu alte colege ale ei de către Siguranţa Braşov. A fost anchetată la Securitatea Făgăraş şi Braşov, iar procesul a fost deschis în februarie 1949 la Tribunalul Braşov când a fost condamnată la 2 ani de închisoare cu suspendare. A stat în detenţie 11 luni şi 17 zile.
(Extras din Vol III, ed. III din Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc de Ion Gavrilă Ogoranu şi Lucia BAKI)
