Acestor valori le-am putea spune, ca într-o poveste, metamorfozele sunetului ,,i”. Ca sunet al vorbirii intră în componenţa multor cuvinte, dar nu se mulţumeşte numai cu atât, ci vrea să-şi facă prezenţa distinctă prin rol. Mai întâi, din punct de vedere fonetic, ,,i” este una din cele şapte vocale ale limbii române: a, ă, â (î), e, i, o, u. Trebuie să nuanţăm. Are valoare de vocală lungă (centru al silabei) numai în cuvinte precum: inel, idee, bine, fiu, mină, marinar (ma-ri-nar) când în jurul lui se construieşte silaba. În schimb este semivocală, adică are o durată mai scurtă, în cuvinte precum: cai, iarnă, iederă, iute, când centrul silabei îl dă cealaltă vocală, ce deţine rolul de a fi lungă: a, e, u. Cele două vocale vecine formează astfel un diftong. Mai există o situaţie când ,,i” este doar un sunet şoptit, poţi, marcând de fapt pluralul. În domeniul vocabularului, al formării cuvintelor, ,,i” este unul din prefixele care dau sens negativ. Exemplu: real- ireal, legal-ilegal, logic-ilogic. Este sinonim cu ,,ne-„. Funcţiile lui ,,i” se diversifică şi mai mult, gramatical, în spaţiul morfologiei. Devine o desinenţă când marchează ca terminaţie formele flexionare (schimbătoare) ale substantivelor, adjectivelor, pronumelor şi verbelor. Aşa de exemplu, desinenţă de plural la substantive: pom-pomi, plop-plopi, om- oameni, băiat- băieţi, fiu- fii, copil- copii; la adjective: bun- buni, rău- răi. La verbe indică persoana a II-a: cânt-cânţi, lucrez- lucrezi, scriu- scrii. Ca parte de vorbire distinctă ,,i” poate fi articol hotărât, postură în care se ataşează la finalul substantivelor şi adjectivelor, marcând şi pluralul: pomi- pomii, (al doilea ,,i”), elevi- elevii, codri- codrii, fii- fiii, înalţi- înalţii copaci. Tot ca parte de vorbire ,,i” are valoare de pronume personal, formă neaccentuată. Urmăriţi: ,,I se spune” (i=lui), ,,I-am spus”, ,,Nu-i spun” (Nu îi spun). Şi tot ,,i” se poate prezenta ca una din formele scurte ale verbului ,,a fi” (este) la indicativ, prezent: ,,El i acasă” (-este), ,,Cine-i acolo?”, ,,Ce-i acolo?”, ,,El nu-i de vină!” În concluzie, cine nu-i atent la valorile minusculului ,,i” poate săvârşi majore greşeli de ortografie sau dacă citeşte nu sesizează toate sensurile mesajului. (Prof. Liviu IOANI)