Este intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează ţesutul de granulaţie, chistul sau granulomul de la vârful rădăcinii dentare. Este indicată când sunt dificultăţi anatomice ce împiedică curăţarea şi obturarea corectă a canalelor radicare, când există fracturi radiculare orizontale cu necroză apicală. Eficienţa rezecţiei apicale diferă în funcţie de cauza pentru care este realizată, iar în unele cazuri este indispensabilă, cum ar fi cazurile când tratamentul endodontic nu este realizabil din motive anatomice sau din cauza mărimii granulomului apical. În funcţie de caracteristicile patologice periapicale se impune biopsia ţesuturilor îndepărtate prin rezecţie. Rezecţia apicală se realizează de obicei în cabinetul stomatologic, iar anestezia folosită este cea loco-regională uzuală. Starea de după rezecţia apicală este asemănătoare cu cea de după extracţia dentară. Se face o incizie la nivelul mucoasei vestibulare, se decolează mucoasa şi periosul, se descoperă tabla osoasă, se trepanează osul şi se îndepărtează ţesutul infectat. Sutura plăgii se realizează cu fire neresorbabile care se îndepărtează după 7 zile. După intervenţie este contraindicat să se folosească alimente dure care suprasolicită zona. După intervenţie apare edemul regional care se retrage după 2-3 zile. Se prescrie medicaţie adecvată pentru evitarea complicaţiilor septice. Controlul rezecţiei se face de medicul stomatolog cu ajutorul radiografiei dentare pe zona intervenţiei. (Dr. Dan Gavrilă)
