Este considerată ca fiind ceea mai importantă cauză a eşecului implanturilor dentare. Se dezvoltă la nivelul interfeţei os-implant, infecţii care determină resorbţia ţesutului osos. Se manifestă prin inflamaţia gingiei şi a osului care înconjoară şi susţine implantul, resorbţie care duce la pierderea implantului. Inflamaţia ţesuturilor înconjurătoare se datorează forţelor excesive determinate de muşcătura asupra implantului. La examenul clinic sonda dentară intră tot mai mult pe lângă dinte înspre os, însemnând faptul că osul se retrage. Pierderea de os fiind cornică, lentă, nu doare, apare mobilitatea care alertează pacientul şi îl trimite la cabinet. Cauzele care duc la apariţia periimplantitei sunt:
- fimatul excesiv
- igiena precară
- implanturi de calitate slabă
- inserare eronată
- protezare incorectă a implantului
- radioterapia
- cjhimioterapia
- bruxismul
Prevenirea mucoziţiei şi a implantitelor se face prin igienă orală şi controale regulate la stomatolog. În acest fel periimplantita se poate depista în stadiu incipient. Tratamentul se face prin medote chirurgicale, antibioterapie, regenerare osoasă ghidată. (Dr. Dan Gavrilă)
