,,Mai-marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte Mai-mari peste cetele puterilor cele de sus“

(Troparul sărbătorii)

 

Vineri, 8 noiembrie a.c., credincioşii ortodocşi şi greco-catolici, îi sărbătoresc pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Este o sărbătoare foarte importantă, ţinând seama de prezenţa fiinţelor angelice în istoria mântuirii şi viaţa noastră.

Vocea interioară

Adeseori, ne confruntăm, în acţiunile noastre, cu o voce care sună în interiorul nostru, o voce care se adresează omului aflat în stare de har, adică conştient şi dornic să primească acest ajutor al lui Dumnezeu. Harul nu pătrunde în mintea încăpăţânată, mândră, invidioasă şi egocentristă. Este vocea unui însoţitor pe care îl avem cu noi încă din momentul naşterii, îngerul păzitor. Vocea îngerului nu este nici cea a minţii noastre, şi nici a conştiinţei, chiar dacă ea luminează conştiinţa noastră, este o voce exterioară voinţei noastre dar îi vorbeşte voinţei noastre. În rugăciunile dimineţii spunem: ,,Îngerule cel sfânt al lui Hristos, către tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta şi te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saţ, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre pofta cea trupească sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat aşa de rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi nopţile şi în tot ceasul? De aceea cad înaintea Ta şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostiveşte-te spre mine, păcătosul, şi-mi fii mie întrajutor şi sprijinitor asupra pizmaşului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, şi împărăţiei lui Dumnezeu mă fă părtaş cu toţi sfinţii, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin“. În Simbolul de Credinţă, text de căpătâi pentru noi, spunem: ,,Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor“. Ce este îngerul? Unii îl socotesc zeu, alţii mesager şi slujitor al lui Dumnezeu. Cert este că îngerii au fost prezenţi tot timpul în Scriptură şi Tradiţia Bisericii. Iacob s-a luptat cu un înger iar numele său a fost preschimbat în Israel, Mihail i-a apărut lui Iosua, liderul evreilor, ajutându-l în luptă, Rafael a apărut şi l-a ajutat pe Tobia în călătoria sa, apoi nu mai vorbim despre apariţiile lor în Noul Testament şi tot felul de legende şi poveşti ale lumii. Care este misiunea îngerilor? De a aduce mesajele lui Dumnezeu şi hotărârile Sale oamenilor, de aceea ei pot lua înfăţişare omenească.

Îngerii în istoria religiilor

Deşi importanţi în creştinism, ei nu sunt monopolul religiei noastre, ci ţin de tradiţia religioasă a întregii omeniri. Să luăm, de pildă, fetişismul, din care a plecat politeismul şi monoteismul: în spatele fiecărui fenomen, în umbra fiecărei ape, munte, loc, animal sau arbor exista un spirit sau un duh bun sau rău, iar oamenii îşi dădeau seama de asta din efectele provocate. La egipteni, îngerii erau spirite inferioare şi ocupau curtea cerească a divinităţilor superioare, nu este mare deosebire faţă de creştinism. Îi găsim în aceleaşi roluri în religiile Mesopotamiei sau ale Persiei. Geniile tutelare au existat şi în religia greco-romană, fiecare dintre ei aveau o misiune precisă, unii se ocupau de buna funcţionare a producţiei (morile spre exemplu), alţii asistau animalele la naştere, alţii erau răutăcioşi şi spărgeau tacâmurile, alţii îi făceau pe oameni să se îmbolnăvească de febră. La greci, de pildă, Hermes purta aripi la sandale şi zbura de îndată ce era trimis cu vreun mesaj. La Roma existau bodyguarzii căminelor, numiţi ,,lari“. În lumea arabă, fiecare muritor are doi îngeri păzitori ziua şi doi noaptea. În tradiţia islamică, momentul cel mai periculos îl reprezintă miezul nopţii, când ,,se schimbă garda“. Aristotel spunea că există ,,mai presus de cer fiinţe nesupuse schimbărilor, nici pasiunilor, care trăiesc veşnic cea mai bună viaţă posibilă“. Tot el afirma că aceştia fac să se mişte aştrii unui cer, căci în total existau şapte ceruri, fiind mijlocitori inteligenţi între Motorul nemişcat, adică Dumnezeu, şi om. ,,Istoria religiilor arată că adesea divinităţile unei religii înlocuite de o altă religie nu au dispărut complet; ele au devenit îngeri, adică fiinţe supuse divinităţilor superioare impuse de noua religie“ spune părintele Claudiu Dumea. În iudaism şi creştinism, existenţa îngerilor are bază scripturistică.

Gavriil

Gavriil, sau Gabriel, este ,,binevestitorul“ sau tâlcuitorul de vedenii. El s-a arătat în Vechiul Testament proorocului Daniel. ,,Și când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea ,,Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo vedenia!“ (Daniel 8, 15-16). Tot el îl anunţă, în Noul Testament, pe preotul Zaharia, că soţia lui, Elisabeta, îl va naşte pe Ioan Botezătorul ,,Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan“ (Luca 1, 11-13). Evanghelistul Luca relatează vizita aceluiaşi înger, Gavriil, la Nazaret, în casa Mariei pentru a-i aduce acesteia salutul de binecuvântare şi anunţul ,,Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus“ (Luca 1, 31). Numele Arhanghelului Gavriil vine din ebraicul Gabhri el, care derivă de la ,,el“ adică ,,Dumnezeu“ şi ,,gabar“- ,,a fi puternic“.

Mihail

Este un alt nume ,,teoforic“ ce vine din rădăcina ,,Mika“, ce apare în forma ,,Mikajah“ , cu sensul ,,cine este ca“ şi terminaţia ,,el“ adică Dumnezeu. ,,El“ este o prescurtare de la ,,Elohim“ sau ,,jah“ de la Jahve. Semnificaţia numelui este ,,Cine este ca Dumnezeu“. Pe Mihail îl vedem în Vechiul Testament în timp ce îl ajută pe Iosua într-una din luptele sale. ,,Aflându-se Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: ,,De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?“ Iar acela a răspuns: ,,Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!“ Atunci Iosua a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: ,,Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?“ Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: ,,Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!“ (Iosua 5, 13-15). Apocalipsa Sfântului Ioan vorbeşte despre războiul din cer şi căderea îngerilor răzvrătiţi: ,,Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul, şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce înşală toată lumea, şi aruncat a fost pe pământ, şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el“. (Apocalipsa 12, 7-9) Dacă Gavriil este vestitorul prin excelenţă, Mihail este războinicul lui Dumnezeu.

Cealaltă parte a lumii nevăzute

Am vorbit despre războiul din cer şi balaurul cel mare, şarpele, adică Lucifer împreună cu legiunile sale, despre care Sfânta Scriptură spune: ,,Și am auzit glas mare în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea“ (Apocalipsa 12, 10). Acesta este conducătorul îngerilor, prefăcut în ,,întuneric“ din înger de lumină din cauza trufiei. Biblia nu explică clar care a fost cauza răzvrătirii unei părţi a îngerilor dar o veche tradiţie creştină vorbeşte că mărul discordiei a pornit de la facerea omului. După ce l-a făcut pe om, Dumnezeu le-a poruncit îngerilor să i se închine acestei făpturi, dar Lucifer şi o parte dintre ei au refuzat, începând o răzmeriţă acolo, în cer. Dumnezeu i-ar fi putut strivi numai dintr-un cuvânt, dar i-a lăsat pe ceilalţi să aleagă şi să se lupte cu cei răzvrătiţi. Astfel că, Mihail împreună cu îngerii săi, au învins. Observăm că Scriptura îi spune ,,pârâşul fraţilor săi“, astfel că ,,turnătoria“, ,,pâra“, este unul dintre păcatele primordiale, capitale, ale căderii care, din nefericire, este folosită chiar şi în mediile clericale, mulţi asemenea ,,preoţi“ vor să înainteze în grad ,,călcând pe cadavrele“ colegilor. Dracul este regele disimulării, prinţul ,,circului fără bani“, al ,,cavalcadei mediatice“, sfătuitorul goanei după funcţii şi distincţii lumeşti. Când l-a ispitit pe Iisus omul în pustia Carantaniei, el i-a zis: ,,Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie, şi eu o dau cui voiesc“ (Luca 4,6). Ce-i spune Iisus? ,,Mergi înapoia Mea, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti“ (Luca 4,8). ,,Vechea traducere latinească a Bibliei (Vulgata) a impus numele de Lucifer (forma populară românească: Luceafăr) tocmai pentru ,,voievodul întunericului“, începătorul păcatului, manifestarea originară a opoziţiei faţă de Dumnezeu. Analizabil în lux, ,,lumină“ şi ferre, ,,a purta“, acest nume reprezintă o transpunere a grecescului phosphoros şi a ebraicului helel, pus în legătură cu ,,steaua dimineţii“ (la noi: ,,luceafărul de dimineaţă“). Este la mijloc, poate, şi o ironie (se ştie că termenul helel fusese atribuit în mod persiflant regelui Babilonului, pentru trufia sa declarată de ,,a-şi înălţa tronul până la stelele lui Dumnezeu“). Iniţial purtător al luminii divine, ca toţi îngerii creaţi de Dumnezeu, el s-a lăsat mai târziu furat de adoraţia propriei ,,lumini“, devenind un fals ,,luminător“, rupt de adevărata Lumină. Condiţia lui reală a ajuns de fapt întunericul, în care a fost azvârlit prin mijlocirea Arhanghelului Mihail“ spune Răzvan Coderscu în lucrarea eseu intitulată ,,Gâlceava dracului cu lumea“.

Semnificaţia sărbătorii

Praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este, de fapt, o sărbătoare închinată tuturor puterilor nevăzute şi semnifică alegerea dintre bine şi rău, iar această alegere pleacă de la cele mai pure spirite şi ajunge până la omul plămădit din ,,tină“ şi ,,văzduh“. Este o alegere a binelui ,,anonim“, a vredniciei, virtuţii şi dreptăţii în dauna goanei reptiliene şi rapace după averi, funcţii, măriri deşarte şi tronuri făcute pe nisip, sticlă şi himere. Viaţa este o continuă alegere între ,,Gondola cu himere“ şi ,,Corabia lui Hristos“. (Ştefan BOTORAN)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here