În opinia istoricului antic grec, Herodot, dacii erau ,,cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Tracii, o seminţie antică numeroasă, ocupau ţinuturile întinse din nordul Greciei spre teritoriile balcanice, carpatice şi panonice. Organizarea triburilor dacice, sub autoritatea unor regi precum Burebista şi Decebal, a pus în gardă însuşi Imperiul Roman, nevoit să intervină la hotarele din nord-est. Denumirea etnică de ,,daci” oglindeşte tocmai spiritul războinic şi calităţile de luptători ale acestui neam. Savantul Mircea Eliade, specialist în istoria miturilor şi a religiilor universale, argumentează că denumirea ,,dac” provine dintr-un cuvânt frigian care însemna ,,lup”. ,,Dacii se numeau ei înşişi mai demult lupi sau cei care sunt asemenea lupilor, care seamănă cu lupii”. Denumirea nu era singulară. Lykaonii din Arcadia (Grecia), cu zeul lor Lykaios şi alţii asemănători şi-au format denumirea de la Lycas ,,lup”. De fapt denumirea unei etape de învăţămât ,,liceul”, tot de la acest cuvânt provine şi ne duce la o formă veche de instruire foarte severă a tinerilor. Faptul că un popor îşi trage denumirea etnică de la numele unui animal are o semnificaţie religioasă, arhaică. Se poate presupune că strămoşul mitic al neamului era imaginat sub forma unui lup, animal de temut, singur sau în haită, cu o mare forţă agresivă în dominarea altora. Descendenţa dintr-un zeu-lup a dus la răspândirea riturilor de iniţiere a tinerilor în tehnica luptelor şi a atacurilor războinice sub stindardul simbolic al dacilor: capul de lup şi corpul de dragon. O altă ipoteză a lui Mircea Eliade consideră că prin dacii ,,lupi” s-ar înţelege grupurile de imigranţi, invadatori din alte ţinuturi sau tineri localnici certaţi cu justiţia, dând târcoale ca lupii, trăind din pradă. Posibil ca invadatorii, deveniţi grup stăpânitor, să fi atribuit denumirea lor întregii comunităţi. Explicaţia mitică, protecţia zeului-lup, cea mai plauzibilă, se confirmă şi prin ritualurile de imitare a caracteristicilor lupului în iniţierile de pregătire militară a tinerilor sau în universul vâătorului primitiv. Simbolul religios al lupului s-a întărit şi după cucerirea Daciei de către romani. Legenda întemeierii Romei afirmă că Romulus şi Remus au fost salvaţi şi crescuţi de o lupoaică, Lupa Capitolina. (Prof. Liviu IOANI)
