Mănăstirea Berivoi din Ţara Făgăraşului are hramul ,, Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat” și în fiecare an, aici, este prăznuit apostolul românilor. La marea sărbătoare, mănăstirea este neîncăpătoare. Mănăstirea Berivoi este aşezată pe malul râului Berivoi, la poalele Munţilor Făgăraş, într-o minunată poiană înconjurată de codrii. Mănăstirea Sf. Apostol Andrei, întregeşte lanţul aşezămintelor monahale distruse din Ţara Făgăraşului la 1761 de generalul Bucow şi împărăteasa Maria Tereza în încercarea impunerii religiei catolice în Ardeal. Mănăstirea a fost reînfiinţată la iniţiativa părintelui Aurel Răduleţ, fost vicar administrativ şi fiu al satului Berivoi. A fost edificată pe acelaşi amplasament al vechii mănăstiri ce datează din 1761, an în care împreună cu încă 39 de mănăstiri din Ţara Făgăraşului şi alte 200 din tot Ardealul, este distrusă de armatele imperiale. Distrugerea ei a implicat şi uciderea unor călugări din obştea existentă atunci, condusă de stareţul Gervasie arhimandritul venit de la Muntele Athos. Istoricul Ştefan Mateş scrie în cartea sa ,,Mănăstiri distruse în Transilvania”, că o parte dintre călugări au fost arşi împreună cu alţi călugări de la Mănăstirea Bucium, iar o parte au fugit dincolo de munţi, în Ţara Românească. După 250 de ani de când locul rămăsese gol, în 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii cu hramul Sfântul Apostol Andrei. Primul stareţ, ieromonahul Andrei Spanache ridică Paraclisul cu hramul Înalţarea Domnului şi câteva chilii. Paraclisul este sfinţit în 1995 de către mitropolitul Antonie Plămădeală. Din 1997 conducerea mănăstirii a fost preluată de către stareţul Protosinghelul Iosif Toma, venit aici de la Mănăstirea Afteia, din judeţul Alba. Acesta coordonează lucrările, începând cu 1998, pentru construcţia bisericii cu hramul Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, apostolul românilor. Şantierul a fost condus de cunoscutul meşter de biserici din Lisa, Gheorghe Haşu. Pictura interioară şi exterioară executate în tehnica fresco aparţine pictorului Oprea Florin Pioara, iar pictura catapetesmei şi a mobilierului din biserică aparţine rasoforei Procopia Huza, de la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea. Cheltuielile picturii au fost suportate de inginerul Cristinel Ioan-Balotă. Biserica a fost sfinţită de P.S. Visarion Baltat, atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, în 9 iunie 2005, de Înălţarea Domnului. Arhitectul lăcaşului de cult a fost Mărgărit Chelbea.
