Foto şi VIDEO. Reportaj: Micii iconari de la Părău. Tradiţia picturii icoanelor pe sticlă din Ţara Oltului

•  Atelierul de pictură de la Părău este o adevărată fereastră  deschisă spre cer
•   Preotul paroh Laurenţiu Urian i-a atras pe copiii din parohie spre arta picturii pe sticlă
•   Dascălul copiilor din atelierul de pictură este profesoara Crina Palas

•   Cei mai renumiţi iconari făgărăşeni  au fost Savu Moga din Arpaşu de Sus şi Matei Ţâmforea din Oprea Cârţişoara

Hotarele dintre lumea văzută şi cea nevăzută sunt foarte fine,  dar cât se poate de reale, iar ele sunt înconjurate de mister, taină şi prefacere de la material la imaterial şi de la imaterial la material. Pentru a contura trecerea de la starea temporală în veşnicie avem nevoie de simboluri, ,,pentru că pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut”, doar Fiul care S-a coborât din cer, iar Iisus Hristos este prototipul. O tradiţie spune că, pe când îşi ducea Crucea spre Golgota, o femeie pe nume Veronica, l-a întâmpinat pe Iisus să-I şteargă faţa plină de sânge, care s-a imprimat pe năframă. Aceasta este prima icoană a Mântuitorului, nefăcută de mână. Sfântul Luca, doctorul şi Evanghelistul, a făcut apoi icoana Maicii Domnului, iar în timp, acest lucru s-a perpetuat şi a fost continuat de oameni înzestraţi cu har şi pricepere, pentru că pictarea icoanelor necesită nu doar talent, ci rugăciune şi ochi metafizic, spre a percepe apropierea Absolutului. ,,Aşadar- spune Sfântul Teodor Studitul- fiecare icoană este o asemănare a celui căruia îi aparţine icoana. Aceasta arată în ea întipăritura imitativă a arhetipului. Este limpede deci că acela care se închină icoanei se închină la cel arătat de icoană. Fiindcă nu se închină fiinţei icoanei, ci aceluia care este zugrăvit în ea”. La Părău de 9 ani îşi desfăşoară activitatea un atelier în care se pictează icoane pe sticlă  ce are ca protagonişti  copiii din parohie şi elevii de la şcoala gimnazială. Laurenţiu Urian, preotul paroh din Părău, este coordonatorul atelierului de pictură, iar Crina Palas este profesorul ucenicilor. Laurenţiu Urian este parohul cunoscut în Ţara Făgăraşului pentru implicarea neobosită în viaţa comunităţii locale, iar prin atelierul de pictură pe sticlă a reuşit să atragă copiii şi tinerii spre activităţi  creative  şi implicit spre Hristos şi adevăr.  Totodată, iniţiativa preotului Laurenţiu Urian readuce  în actualitate tradiţia picturii pe sticlă din Ţara Făgăraşului.

Omul care sfinţeşte locul

O veche vorbă din bătrâni spune că ,,Omul sfinţeşte locul”. Preotul Urian Laurenţiu a ales să se mute la sat urmând parcă îndemnul  lui Lucian Blaga  precum că veşnicia s-a născut la sat.  Şi-a  înţeles rolul în comunitatea sătească încă de la început şi s-a implicat în viaţa satului Părău.  Nu s-a mulţumit doar să picteze biserica şi iconostasul ci a redat satului clădirea vechii şcoli confesionale. Este cel mai vechi imobil din sat, cel cu nr. 215,  pe faţada căruia mai există emblema veche: ,,Şcoala Romana 1892”. N-a fost un demers uşor, dar cu sacrificii  imobilul vechi dinainte de 1900  a devenit un centru multifuncţional şi foarte util pentru Părău, pe care astăzi stă scris ,,Moştenire Părăiană 1892-2018”.  ,,Aici a fost o şcoală confesională a Bisericii Ortodoxe construită în anul 1892. În anul 1948 clădirea a fost confiscată în mod abuziv de către autorităţile statului comunist şi a funcţionat ca poştă, dispensar veterinar, telefonie etc. După ce am venit eu la Părău, în anul 2002, pentru că legea era ieşită din termen, am fost nevoit să deschid proces pentru a redobândi clădirea, lucru ce a fost posibil în anul 2004. Clădirea nu era într-o stare foarte rea,  dar se afla în curs de degradare. În anul 2007 am început munca de edificare a clădirii. Anul acesta, în 23 aprilie, va avea loc inaugurarea şi binecuvântarea lucrărilor. În mare, le-am terminat anul trecut, dar mai avem ceva retuşuri de făcut. Acum, clădirea este un centru multifuncţional: muzeu etnografic la care mai avem puţin de lucru pentru a-l amenaja, capela mortuară care este funcţională şi sala social-educaţională unde avem şi atelierul de pictură pentru copii. Lucrările au costat în jur de un miliard de lei, şi au fost consolidate în timp. Am primit sprijin din partea credincioşilor, a consiliului local,  al Primăriei şi al consiliului judeţean” explică  preotul Laurenţiu Urian.

Povestea atelierului de pictură

Atelierul de pictură are o poveste frumoasă, izvorâtă din dragoste pentru oameni şi, mai ales, pentru tineri. ,,Această idee a venit din dorinţa de a-i apropia pe copii de biserică. La început făceam cu tinerii alte activităţi, cateheză, pregătiri pentru serbări şi ore de religie. În urmă cu vreo şapte-opt ani ne-am apucat de atelierul de pictură, când am intrat în legătură cu doamna Crina Palas. După ce s-a mutat cu familia din Braşov la Veneţia de Jos, dânsa mi-a propus să iniţiez acest proiect. Era prin anul 2011. La început am pictat în foişorul bisericii, podişorul care adăposteşte corul. Începutul a fost greu, pentru că nu aveam sponsori,  iar materialele sunt destul de costisitoare iar, după ce terminam programul, întotdeauna trebuia să facem curat. Sticla o achiziţionăm din Făgăraş, de la ,,Moţu”, iar celelalte materiale de la un magazin specializat din Braşov pentru pictura pe sticlă. De acolo cumpărăm pensule şi vopsele. Ani de zile făceam singur curăţenie,  dar acum mă ajută părinţii. Îmi suflec reverenda, pun mâna pe mop şi încep să curăţ şi eu” relatează parohul Laurenţiu  Urian.

Icoane expuse şi donate

Munca micilor pictori deicoane a început să dea roade. Lucrările copiilor au format expoziţii de succes care au depăşit  graniţele Ţării Făgăraşului, iar altele au ajuns în casele românilor din satul Doboi din Harghita. ,,Am avut, de-a lungul timpului, mai multe expoziţii de icoane pe sticlă,  iar unele le-am donat românilor din judeţul Harghita, localitatea Doboi, pe care i-am vizitat într-un an de Florii. Am expus în mai multe locuri, printre care liceul ,,Aurel Vijoli” din Făgăraş.

36 de ucenici în atelierul de pictură de la Părău

S-a dus vestea atelierului de pictură de la Părău al  preotului Laurenţiu Urian şi al profesoarei Crina Palas, astfel că  au devenit ucenicii acestora nu doar copiii din sat ci şi  de la Făgăraş. Nu mai puţin de 36 de copii  învaţă tainele picturii pe sticlă în atelierul de la Părău, sperând să ajungă precum vechii iconari din Ţara Oltului.  ,,Avem în cadrul atelierului nostru un număr de treizeci şi şase de copii. Actualmente, ne susţinem activitatea din fondurile parohiei,  iar la copii nu le cerem niciun ban. Nu am cerut ajutor din altă parte pentru acest atelier pentru că Dumnezeu ne ajută. Preconizez ca pe viitor să continuăm cu acest tip de activităţi culturale şi spirituale. În fiecare an întreprindem câte un ciclu de pictură, mai ales în lunile de iarnă, din octombrie până în aprilie. După aceea continuăm cu alte activităţi, cum ar fi video-proiecţii, desene animate, pelerinaje cu cei mari etc. În acest ciclu mai avem cam două-trei întâlniri” a mai spus preotul Laurenţiu Urian.

Un vis împlinit

Preotul  Laurenţiu Urian  este mereu în mijlocul comunităţii. Pentru săteni şi pentru copiii din atelier este ,,părintele Laurenţiu”. Este cea mai respectată persoană din sat, mai ales că a reuşit să aducă în comuniune şcoala, satul şi biserica.  ,,Pentru mine, acest atelier înseamnă împlinirea misiunii de preot, pentru că are obligaţia să se ocupe de sufletele copiilor, să îi apropie de Biserică, pentru că ei sunt viitorul Bisericii şi al ţării. Icoana este fereastră spre cer, o reprezentare a lui Dumnezeu care S-a făcut om, dar icoana nu-L înlocuieşte pe Dumnezeu, ci îl reprezintă pe Dumnezeu. Ea nu este nici măcar o copie, este un simbol al divinităţii” este de părere pr. Laurenţiu.

Prof. Crina Palas: ,,Este nevoie de dragoste şi rugăciune”  

Atelierul de pictură de la Părău  este proiectul  profesoarei Crina Palas pe care preotul Laurenţiu Urian  l-a implementat în satul pe care-l păstoreşte.

•  ,,Este nevoie de dragoste şi rugăciune, la icoanele pe sticlă nu trebuie talent, aici nu faci ce vrei tu. Trebuie să ai dragoste de Dumnezeu şi de sfinţi. Răbdarea, atenţia şi timpul sunt necesare. Pictura pe sticlă este o artă naivă şi se face după izvoare create de alţii cu mult timp în urma noastră. Este o tehnică specială, numită ,,în oglindă”, iar artiştii pictează pe spatele sticlei, având şablonul sub ea” a explicat  Crina Palas, profesoară de limba română şi iniţiatoarea proiectului.
• ,,Proiectul aparţine doamnei Crina Palas, eu mă ocup doar cu problemele organizatorice” a spus preotul paroh.

Ce spun micii iconari

Discipolii profesoarei Crinei Palas şi ai preotului Laurenţiu Urian  se mândresc cu munca lor şi se bucură cu fiecare icoană realizată. Foştii elevi ai Școlii Gimnaziale Părău revin aici cu bucurie, chiar dacă au ajuns la liceu sau la facultate.   ,,După ce icoanele sunt finalizate, le sfinţim iar copiii le pot lua acasă pentru a se bucura de rodul muncii lor materiale şi sufleteşti” a spus preotul Laurenţiu Urian

• ,,Acum îl pictez pe Sfântul Gheorghe, nu este greu, este frumos şi de aceea vin aici în fiecare vineri” a spus Andrea Oana, elev în clasa a VII-a la Școala Gimnazială Părău.
•    ,,Îmi place să pictez lucrări religioase, îmi plac icoanele, ador religia şi îmi place să descopăr permanent lucruri despre Domnul Iisus Hristos şi despre sfinţi” a spus Olimpiu Urdea din Grid, elev în clasa a IV-a la Școala Gimnazială Părău.
•   ,,Mama mea predă aici şi am vrut şi eu să învăţ, pentru că vreau să aduc bucurie în casă. Cu cât sunt mai multe icoane în casă, cu atât este bucuria mai mare” a spus Teodora Palas, elevă la Școala Gimnazială nr. 1 din Rupea.
•  ,,Eu vin aici ca să pictez icoane, iar acum lucrez la o icoană cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a spus Ștefan Claudiu Oana, elev în clasa a IV-a la Școala Gimnazială Părău.
•   ,,Aici pictez pe sticlă, ca să o iau acasă şi să o ţin în vitrină şi să mă pot bucura de realizările mele. Nu este greu dar nici uşor să pictezi. Nu trebuie talent, este nevoie de răbdare şi muncă. În timp, vine şi talentul” a spus Alexandru Oana, elev în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Părău.
•  ,,Îmi place foarte mult să pictez icoane, fac treaba aceasta cu drag şi nu mă obligă nimeni. Când pictez simt bucurie sufletească” a spus Gabriela Cezarina Axinte, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Părău.
•   ,,Am început să pictez din clasa a III-a şi vin aici ori de câte ori mă cheamă părintele Laurenţiu. Pentru mine, pictura înseamnă o stare de relaxare şi un moment de descărcare emoţională a spus Bogdan Constantin Crăciun, elev în clasa a X-a la Liceul Teologic ,,Constantin Brâncoveanu” din Făgăraş.
•    ,,Am început să pictez prin clasa a VIII-a şi am continuat chiar şi în liceu. În acest an întreprind activităţi de voluntariat în cadrul atelierului şi o ajut pe doamna profesoară Crina Palas. Pregătim culorile, ajutăm copiii unde au întrebări, curăţăm icoanele la începutul şi la sfârşitul orei, apoi spălăm pensulele. Eu vin aici o dată la două săptămâni pentru că icoanele se usucă în mai mult de o săptămână” a spus Daniela Urdea din Grid, studentă la contabilitate în cadrul Universităţii ,,Transilvania” din Braşov.  (Ștefan BOTORAN)

Glăjăriile din Ţara Oltului sunt vechi de  cinci secole

În vechiile glăjării din Ţara Oltului se producea sticla cu care iconarii îşi realizau icoanele. Se cunosc peste 17 ateliere care lucrau, în mare măsură, ochiuri  pentru ferestre, dar şi sticlă plană.   Glăjăriile atestate documentar în Țara Făgăraşului erau încă de la 1541, cea de la Arpaşu de Sus, mai apoi, la 1602 la Făgăraş înfiinţată de principele  Gabriel Bethlen. La Tălmaciu se vorbeşte de glăjărie începând cu 1614, iar la Porumbacu de Sus la 1625. La un veac distanţă  este atestată documentar glăjăria de la  Cârţişoara, la  1738, iar pe la 1750 la Ucea de Sus. La sfârşitulveacului XIX a funcţionat o glăjărie şi la Avrig. Conform celor mai recente cercetări, cea mai productivă şi longevivă glăjărie transilvăneană a fost cea de la  Porumbacu de Sus, aceasta deservind atât pieţele regionale, cât şi cele din Balcani.  Se obţinea sticlă  pe bază de nisip de cuarţ, calcar şi potasă; altă sticlă era  pe bază de nisip de cuarţ, calcar şi sodă (  secolul al XVIII-lea). Sticla pe bază de potasă avea o nuanţă uşor gălbuie, datorită oxizilor de fier conţinuţi în cenuşa de potasă şi nisipul cuarţifer, materii prime accesibile înTransilvania, ce se deosebeau foarte mult de cele din centrele Europei centrale. Sticla albă, incoloră, era însă extrem de rară în Transilvania.

Iconarii  făgărăşeni, zugravi de biserici

Icoana pe sticlă din Transilvania era o icoană ţărănească, iar iconarii, care foloseau sticla, aveau ca ajutoare, în atelierele lor, membri ai familiei.  La pictarea icoanelor pe sticlă erau folosite  sticlă  pentru suport, pigmenţi  pentru pictura propriu-zisă, vopsele şi culori, materiale adezive, lianţi, aditivi, foiţă de aur şi câteva specii de lemn  pentru rame şi suportul icoanei. Înaintea  picturii icoanelor pe sticlă, în Transilvania era cunoscută  însă pictura vechilor biserici româneşti din lemn. Picturile  bisericilor de lemn au constituit principala sursă de inspiraţie pentru zugravii icoanelor pe sticlă. Zugravii de biserici din Transilvania cunoşteau erminiile iconografiei bizantine însă,  evocau şi elemente din arta populară. Ioan Pop din Unguraşi, Iosif Perso, Urs Broină, Dimitrie Ispas din Gilău, fraţii Ioan şi Alexandru Grecu din Făgăraş sunt doar câteva nume de zugravi de biserici din Transilvania acelor ani.  Începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea şi până în primele decenii ale secolului al XX-lea, pictura pe sticlă va cunoaşte o mare dezvoltare în Ţara Oltului. Ne-au rămas până astăzi adevărate capodopere  ale iconarilor transilvăneni, unele păstrând semnăturile zugravilor, altele rămânând anonime, multe  dintre ele fiind păstrate la Muzeul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.

Savu Moga şi Matei Ţâmforea, pictori de icoane renumiţi

Pictura icoanelor pe sticlă va fi practicată nu numai de ţărani ci şi de unii pictori de biserici şi de icoane pe lemn, precum zugravii din familia Grecu sau cei din familia Pop, un eprezentant de seamă al acesteia fiind Ioan Pop din Făgăraş.   Pe lângă aceştia se afirmă şi personalităţile distincte ale unor meşteri autodidacţi ca Savu Moga din Arpaşu de Sus sau Matei Ţimforea din Oprea-Cârţişoara, prin arta cărora pictura pe sticlă va dobândi expresia cea mai românească atât ca spirit dar  şi ca formă.  Atât Savu Moga cât şi Matei Ţâmforea  şi-au impus creaţiile  dând Şcolii de pictură din Ţara Oltului o viziune aparte, originală.    Dacă arta lui Savu Moga (1816-1899) exprimă armonie realizată prin desenul rafinat şi prin distincţia culorii, icoanele zugravului din Cârţişoara, Matei Ţîmforea,  sunt adevărate povestiri vizuale despre viaţa şi faptele personajelor biblice.  Cum au explicat Dumitru şi Juliana Dancu în cercetările lor : „Aici pictura pe sticlă dobân­deşte expresia cea mai românească ca spirit şi formă, culminând în opera celor doi mari pictori populari, Moga şi Ţim­forea”. O şcoală de pictură la fel de renumită a fost şi cea de la Sălişte, unde au lucrat  Ion Morar şi fiicele sale, Elisabeta şi Emilia. Şi satul Vale din Mărginime  a dat pictori valoroşi, meşteri recunoscuţi la acea vreme,  Matei Popa şi Nicolae Oancea. Nu putem descrie şcoala de pictură pe sticlă din Ţara Oltului fără să amintim de Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus unde funcţionează şi astăzi cel mai important atelier din ţară. Un mare renume a adus mănăstirii şcoala de zugravi întemeiată aici  de Brâncoveanu. La începuturi  s-a lucrat  la picturile murale din biserici , apoi s-a trecut la  pictura pe lemn.

Iconarii din  Ţara Oltului

Zugravii  făgărăşeni şi- au deschis în timp  ateliere de pictură. Au funcţionat ateliere la Arpaşu de Sus, Avrig, Ucea de Sus, Porumbacu, Cârţişoara,  Cincu, Comăna de Sus, Făgăraş.

•    Despre Ioan Pop nu se cunosc foarte multe date, dar se ştie că a fost primul iconar  cunoscut cu numele. El a influenţat foarte mult  arta picturii pe sticlă din Ţara Făgăraşlui  în veacul al XIX-lea.  S-au păstrat icoane semnate de Ioan Pop din Făgăraş între  1852-1861;
•   Ion Popp Moldovan (1744-1869), originar din Nicula, se stabileşte la finele sec. XVIII în satul Galaţi, în 1808 se mută în Făgăraş şi din 1818 se stabileşte în Șcheii Braşovului;

• Savu Pop pictează pe la 1821;
•   Nicolae Grecu, sec. XIX, originar din Arpaşu de Sus;
•   Irimie Ion Pop din Făgăraş, cu icoane datate în 1841 şi 1845
•   Ion Pop de la Făgăraş, cu icoane semnate şi datate între 1834 şi 1865;
•   Tămaş şi soţia, originari din Nicula, stabilit în Galaţi şi apoi în Făgăraş;
•    Petru Tămaş (1921), fiul lui Tămaş;
•  Ana Tămaş, căsătorită Deji, fiica lui Tămaş, care mai picta pe la 1934;
•     Linteş, originar din Făgăraş, stabilit în Bihor, pic­tează pe la 1895;
•   Savu Moga (1816-1899) din Arpaşu de Sus;
•    Ion (Ianoş) Purcariu din Oprea-Cârţişoara, sfârşitul sec. XVIII, început de sec. XIX;
•   Matei Purcariu, zis Țîmforea (1836-1906) tot din Oprea-Cârţişoara, fiul lui Ion;
•   Ion Purcărui (1869), tot din Oprea-Cârţişoara, fiul lui Matei, icoană datată 1900;