Material realizat de Lucia BAKI

Nitramonia a avut vreme de 13 ani, din ianuarie 1990 pînă în noiembrie 2003, nu mai puţin de 75 de directori. S-au perindat într-o succesiune delirantă dar în loc să dezvolte activitatea combinatului chimic şi măcar să menţină locurile de muncă, directorii l-au pus pe butuci. La nivelul anului 2003 cînd APAPS a dat startul privatizării, Nitramonia înregistra datorii de peste 5 ori capitalul social al societăţii. În această perioadă, Nitramonia şi-a reddus simţitor numărul de angajaţi, invers proporţional cu numărul de directori.  Dacă la nivelul lunii ianuarie 1990 lucrau la Nitramonia peste 10.000 de angajaţi care erau coordonaţi de trei directori, la nivelul lui august 2003 mai aveau locuri de muncă pe platforma chimică mai puţin de 3500 de salariaţi a căror activitate era condusă de 12 directori. Monitorul de Făgăraş publică echipele de directori care s-au perindat la Nitramonia în această perioadă. După noiembrie 2003, APAPS a predat patrimoniul Nitramoniei turcului infractor Kesser urmînd alt jaf. Nici divizarea Nitramoniei n-a adus nimic bun platformei chimice. Vom continua serialul despre Nitramonia cu publicarea echipelor de conducere a puilor divizaţi din Nitramonia, opt la număr care au avut nu mai puţin de 72 de directori.  Interviu cu fostul director Teodor Şuteu

Reporter: Materialele publicate în serial în ziarul ,,Monitorul de Făgăraş” au dat naştere la ample dezbateri între făgărăşeni. Unele dintre ele sînt pertinente şi completează informaţiile despre C.Ch Făgăraş, dar mai ales de jaful asupra intreprinderii. Altele însă, în special cele de pe site-ul ziarului sînt de-a dreptul deplasate, neavenite, iar cei care le susţin nu-şi asumă responsabilitatea celor scrise/spuse. Ce părere aveţi?
Teodor Şuteu: Şi Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut nu cu ce a vrut. Prin postările lor, ne oferă ocazia să aflăm cu ce au minţit fagarasenii în 23 de ani. Incet şi cu răbdare/documentat adevărul iese la iveală şi hoţii vor fi aflaţi.

Patrimoniu de 100 miliarde la fier vechi


 R: Care au fost adevăratele relaţii Tînjală – Bărbuliceanu şi invers ?
S.T– Documentele prezentate de Bărbuliceanu şi publicate în ziar au arătat doar o mică parte a furtului, un fel de praf în ochi. Îl arăta pe Tînjală că a vîndut 9950 t fier vechi, 596 t inox şi 700 t fonta în valoare de 354.906 euro si 950.000 $. Pe lîngă acestea sînt în spatele marelui jaf. Redau valoarea de inventar existentă în acte:
– Secţia condusă de ing. C. Popa, ,,Instalaţia de placări” – valoare titală: 6 miliarde lei (Conform inventarului realizat de comisia investită după plecarea ing. C. Popa: valoarea mijloacelor fixe: cat.1, 2, 4 hala 1 -685. 853.485 lei; hala- 2- 1.277.718.529 lei; mijloace fixe cat 1 – 184.855.444 lei; mijloace fixe cat 1,2,3,4- 1.384.646.930 lei; import- 2 miliarde lei.
– Instalaţia de Paranitrotoluen – 20 miliarde lei
– Instalaţia de Nitrobenzen – 10 milirde de lei
– Transformatoare de curent – 20 miliarde de lei
– Motoare electrice – 10 miliarde de lei
. Total: 66 miliarde de lei
– Mai putem adăuga o valoare de 20 miliarde provenită din vînzarea vagoanelor şi boghiurilor şi alte 10 miliarde din vînzarea instalaţiei de Fenol. Încet ne apropiem de 100 miliarde de lei.
Dacă luăm în calcul doar documentele prezentate de Bărbuliceanu, Tânjală apare doar ca un negustor de fier vechi şi nu un jefuitor al economiei făgărăşene şi naţionale. Am prezentat acete valori pentru ca toţi făgărăşenii să înţeleagă ce valori ale economiei naţionale au fost distruse şi cîţi bani a investit România în această perlă a industriei chimice. Tînjala & Bărbuliceanu & Borşa au crezut că distrugînd arhiva şterg urmele, dar nu este aşa. Sînt dovezi din ultimul inventar al secţiilor. Chiar şi după 23 de ani de anarhie /hotie organizată şi generalizată se poate face dreptate.

R.: Au fost voci care au contrazis declaraţiile d-voastră referitoare la producţiile de îngrăşămînt ale C.Ch Făgăraş. De ce?
T.Ş.: Da au fost, iar cei care le-au făcut habar nu au ce grăiesc. Toţi cei care au lucrat în Grupul Azot ştiu că instalaţia de azotat nu poate produce simultan îngrăşămînt, poros şi tehnic. Pînă în ’89 , ori produceam 1600 t/zi îngrăşămînt cu cele două ITN-uri ( 600 t ) şi Kaltenbach ( 1000 t ), ori trecînd pe poros lucra numai Kaltenbach (1000 t ).

Clanurile ţigăneşti au invadat CCh. Făgăraş

R: Între marii ,,investitori” de la Nitramonia şi supuşii lor au existat şi dispute deşi toţi au furat. Cum se punea problema între ei? Au fost perioade în care platforma era plină de ţigani care achiziţionau fier vechi, inox, etc. Ce ştiţi despre clanurile ţigăneşti care au aterizat la Nitramonia?
T.Ş.: Cînd Tînjală se pregătea să dispară ca măgarul în ceaţă s-a gîndit să le dea o lecţie despre cinste, lui Borşa & Simiricii, care furau în veselie pe lîngă Tînjală. A invitat la Nitramonia un ţigan tartor al fierului vechi care a venit cu un Ferari roşu (mai roşu decaît tuciuriul din Drăgăşani). A fost prezentat ca salvatorul care a cumpărat/achitat contravaloarea depozitului de fenol (2000 tone) şi nu vor mai avea probleme cu plata gazului, curentului/salariilor. Asta însemna cam 5-6 vagaoane de tablă inox. A făcut apel la noi toţi să-i dăm concurs ţiganului. Treaba a mers ca unsă, iar la sfîrşit am fost invitaţi la o cină festivă în onoarea tuciuriului de Drăgăşani. Acolo, tuciuriul a început să spună ce ciubucuri a dat fiecăruia ca să poata termina: Simirica – 3 seturi complecte de bijuterii din aur alb, parfumuri selecte ş.a, Simiroiu- calculator portabil, imprimantă, geacă din piele imblănită- Louis Vuitton, Borşa cerea / primea cîte 100 $ pentru fiecare camion ca să poată ieşi pe poartă. A încercat şi la mine solicitînd 100 $ pînă în ziua următoare şi a lăsat la mine gaj talonul maşinii cu care a venit. In ziua urmatoare, voios a venit după talon şi a zis că nu mai are $ şi a pus în plic lei. Am zis să numere în faţa mea, a zis că nu este cazul. Am rupt plicul, l-am pus să numere cu glas tare, am luat echivalentul în lei, dar în plic era cam de 3 ori suma necesară.

Investiţii de amploare la ,,Superfosfat”

R.: De ce a fost necesară o investiţie de amploare la superfosfat? Cît de profitabilă a fost?
T.Ş.: Pe această temă au existat discuţii aprinse, dar iscate de cei care habar nu aveau de partea tehnică, de aceia care nu au agreat ideea ,,fondatorilor” din CCh Făgăraş, deşi este reală şi corectă. În CCh. Făgăraş rezultau zilnic cam 500 – 600 tone acizi uzaţi din nitrarea celulozei, glicerinei, benzenului, toluenului, PNT, DNT, RDX/PETN. Transportul lor la Valea Călugarească / Năvodari pentru superfosfat nu mai putea continua, ne blocam mereu. Aşa a apărut instalaţia de denitrare continuă a acizilor uzaţi concepută de alţi inovatori ai CCh.F şi instalaţia de super care era o mare cuvă din beton acoperită, un pod rulant cu o cupă greifer de 5 tone care maturiza super-ul- amestecandu-l mereu timp de minim 30 de zile pentru ca fosforul să devină asimilabil şi un depozit tip piramidă din polistiren pentru fosforita importată. Am importat de la Biazzi instalaţia de DNT pentru explozivi, folosind acizii uzaţi de la nitroglicerine. Chinezii au adus instalaţia de descompunere termică a acizilor uzaţi de la nitroceluloză care nu puteau fi denitraţi fără descompunerea termică fiindcă faceau bum. În costurile de fabricare ale super-ului intrau : fosforita, curentul, apa, salariile, amortismentul care reprezentau 40% din ce încasam prin vînzarea super-ului. Deci 60 % profit net pentru CChF şi salariaţii lui.

Investitorii australieni au fost alungaţi de pe platforma chimică

R.: Chiar dacă CCh Făgăraş nu mai există, sînt voci care vor să acopere jaful şi pe cei care l-au instaurat. D-voastră i-aţi împărţit autorii jafului în trei ,,haite”: a PSD-ului, a ţărăniştilor şi a AVAS-ului. Ultima a fost şi cea care a alungat de pe platformă investiţia australienilor. Despre ce este vorba?
T.Ş.: Australienii au subliniat de cîteva ori că vor platforma Nitramonia ca o trambulină de pe care să se lanseze în Europa. Au fost însă sictiriţi de haita AVAS. Au plecat în Germania, au înghiţit pe Dynamit Nobel şi grupul azot din complexul chimic Halle au inghitit si pe Norsk Hydro Norvegia. Acum controlează 100% Norvegia, 80% Germania, 40% din UE la piaţa de emulsii explozive, fitil Nonel, capse de toate felurile. Consumă 250.000 tone / an poros şi tehnic. Dacă băteau palma cu Australienii acum erau cel puţin 5000 de locuri de muncă. Eu port vina că n-am stat să-i slugăresc ca directoraşii politici pe Varani, escroci şi hoţi. Cei care vorbesc habar nu au că eu i-am adus la Făgăraş pe Australienii din Melburne- Victoria 3002. Cand Gheţea era la putere- 1999/2000 am venit la el cu Mormonii din USA care au revenit de 3 ori pentru negocieri. După discuţiile finale cu obtuzul energetician Gheţea, s-au aliat cu spaniolii şi au ajuns cum doreau în Europa. Aşa a apărut fabrica în fabrica a lui Iulică (n.r. Iuliu Borşa), numai că şefii lui Iulică din Cluj, aparţin de Polonezi, îl lasă să lucreze numai cînd nu mai pot face faţă comenzilor. În acest mod, salvarea Făgăraşului a fost ratată de patru ori, despre celelalte oferte am relatat în ediţiile trecute ale ziarului.

Fondatori vs. hoţi

R.: Aţi vorbit despre fondatorii fabricii chimice de la Făgăraş. După ’89 mai putem folosi acest termen pentru directorii şi şefii numiţi în funcţii aici? De ce vi se cerea părerea la numirea în funcnţiile de conducere de la CCh. Făgăraş? Cu cine aţi ţinut legătura în privinţa C.Ch.Făgăraş?
T.Ş.: Da, fondatorii de care am vorbit merită toată lauda. Alături de ei vreau să-i adaug şi pe Dumitrescu, Rogozea sau Tănăsescu. Însă un Porancea, Labu, Lazăr, Răduleţ, Borşa,Tînjală, Stoenescu, V.Dan, Dr.Ciocan, Lepşa, Simirică &Smericii, Claudiu Popa-AVAS, Avram, Stăneiu, Ioan Motoc şi alţii care au păstorit combinatul după ’89 şi-au dat pe faţă veleităţile de hoţi nu de fondatori. Pînă în ’89 nu aveau condiţii favorabile pentru a-şi aplica priceperea nativă de a fura. Vă amintesc numai cum l-a zburat Telu Popa pe Ioan Motoc din secţie cînd a oferit cîte un viţel/lună dacă este lăsat să se ocupe de bişniţa lui în loc de prezenţa la servici, sau cum l-am ascuns eu pe Lepşa la superfosfat, daca mai greseste sa fie mai aproape de gard. Sau cum am desfăcut contracul de muncă unui ing. mort de beat în timpul serviciului. Aş putea continua dar nu acesta este subiectul nostru. Astfel de persoane cînd au auzit de democraţie/libertate şi-au spus că acum este unica ocazie să arate cine sînt. Asta era faţa lor adevărată. La retragera mea din CCh Făgăraş conform ordinului scris şi semnat de Ministru Gh.Caranfil, acesta m-a întrebat cine este Răduleţ căci FSN-ul din CChF îl susţinea. Eu l-am propus pe N. Iacoban. După explozia TNT m-a căutat Ministrul Paraschiv şi cînd l-am propus pe Lazăr a zis: să vină la tine, să-şi facă echipa şi apoi să vină la mine. S-a intors director general. Pe Sorin Coman nu stiu cine l-a uns interimar după care s-a tîrîit pînă în ianuarie 1995. Şi la numirea lui Răduleţ am fost consultat de Gontea cînd l-am recomandat pe ing. Felix Chira de la Colorom Codlea, dar cum politicul era stăpîn şi nu Ministerul, l-au preferat pe Răduleţ ca să ajungă Gonţea în AGA –Nitramonia pentru a ajuta partidul şi pe el. Aceste persoane nu pot fi numite ,,fondatori” chiar dacă au avut ocazia din posturile ocupate în conducerea CChF şi sectiilor/serviciilor pentru că dorinţele lor bine mascate erau altele, cele afişate post ’89.

Secţia specială, cea mai periculoasdă dar şi cea mai căutată de salariaţi

R.: Combinatul Chimic era renumit prin produsele secţiei speciale. Ce ne puteţi spune despre acest sector?
T.Ş.: Mulţi se dau cu părerea despre TNT spunînd şi că ,,utilajele TNT-ului erau impregnate cu TNT”. Nu erau din mămăligă ca să se impregneze cu TNT, erau din aliaj special inox pentru mediul foarte agresiv al nitrării şi temperaturii mediului reacţiilor chimice. TNT-ul nostru industrial avea temperatura de solidificare 80,2 grade iar temperatura de deflagraţie 300 grade. Aceste două temperaturi trebuiau respectate atunci cand instalaţia era oprită şi erau demontate piese pentru remedieri. Se spălau obligatoriu piesele care veneau în contact cu TNT în apă caldă la max 150 grade, să nu depăşească 250 grade la piesele nespălate/denocivizate cînd lucrau cu foc deschis pentru că pericolul excploziei era garantat 100% In toate secţiile cu acest profil scria la intrare. Atenţie! Nimeni nu greşeşte de două ori cu explzivii! Familia vă aşteaptă acasă! Atenţie!
Au fost multe şi urîte accidente de muncă cu mulţi decedaţi. Prima şi cea mai importantă concluzie trasă de Procurorul General al României- Alexa dacă nu mă înşel a fost că oamenii decedaţi au muncit corect şi nu sînt vinovaţi.Vinvate erau condiţiile precare în care lucrau zi şi noapte cu explozivul în mîini, cărau lăzi de 50 kg şi împingeau vagoneţii cu tone de exploziv pe căile ferate uzinale. Atunci s-a hotărît la Guvern curmarea radicală a acestei stări de înapoiere. Atunci am solicitat furnizorului instalaţiilor moderne legislaţia Germaniei privind regimul materiilor explozive. Colectivul condus de Ing. Zeno Ionaş a tradus şi adaptat legislaţia germană la cerinţele României care în 1995 au dat naştere Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explzive şi a Normelo Tehnice privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, depozitarea, mînuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în activitatea deţinătorilor şi autorizarea artificierilor şi a pirotehniştilor. Aşa a început ordinea în România, iar producţia noastră care atunci era de 50 tone/ 24 ore în patru schimburi a cîte 6 ore la 250 tone/24 ore în două schimburi de 6 ore numai pe zi lumină la explozivii cu nitroglicerina.
.R.: Cea mai periculoasă secţie era cea specială. Ce experienţă trebuia să aibă un angajat, indiferent de post, pentru a lucra la ,,Specială”?
TS- În primul rînd trebuia să aibă din familie educaţia disciplinei în serviciu.Totdeauna am preferat în aceste secţii pe copiii salariaţilor care văzînd că tatal/mama se trezesc dimineţa la 5.00 ca să fie la 7.00 la serviciu conta foarte mult. Trebuia să fi lucrat cel puţin 3-5 ani în alte secţii din CChF. De regulă şefii acestor secţii alegeau ce era mai bun din CChF şi aveau de unde alege Asta era regula pentru toate instalaţiile noi , nu numai pentru cele periculoase/speciale. Povestea cu avizul securităţii pentru aceste secţii era mai mult valabilă cînd încercam să stopăm accesul unora ca Lepşa şi alţi zurbagii ca el. În secţiile cu pericol doreau să acceseze şi rudele /soţiile/mamele /copiii celor din miliţie/procuratură/ secu, iar cînd eu ziceam da, nu se mai uitau la cei aleşi de noi. In asemenea situaţii nu trebuia să fim obtuzi căci şi ei erau făgărşeni, şi ei ne ajutau la necazuri chiar dacă şefii lor din Braşov aveau o plăcere diabolică să-i asmute contra CChF, zicînd că Şuteu le dă permanent ciolanul ros şi nu mai pot aresta/condamna. In perioada 1966-1989 un singur salariat, maistrul Vegheş- om excepţional a fost condamnat pentru accident mortal. A recunscut din primul moment în faţa comisiei că a greşit. In rest au fost numai sancţiuni administrativ bine motivate de I.Acu. Posibil ca unii care nu încap acum de mine să fi suportat asemenea sancţiuni că au fost destul de multe şi aspre.

Liderul de sindicat, părtaş la jaf

 

Legalizarea tăierii instalaţiilor şi valorificarea lor la fier vechi a fost parafată de conducerea societăţii. Decizia nr. 79/27.02.2004 înfiinţează aşa zisul ,,Depozit de produse recuperate” organizat ca o gestiune separată în care vor fi ,,evidenţiate şi depozitate toate deşeurile, materialele, piesele subandamblele rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe”. Conform deciziei pusă la dispoziţia ziarului de dir. executiv de atunci, cel care a şi semnat documentul, Mihai Bărbuliceanu, răspundeau de această activitate: serviciul RUMS, directorul tehnic-producţie, serviciul de pază, Sindicatul Liber Nitramonia-Rompiro, şefii de secţii. În baza acestei Decizii a fost semnată Convenţia nr. 11607/4.03.2004 între conducerea SC Nitramonia SA (director Francisc Tobă) şi preşedintele Sindicatului, Cupu Lucian care şi-a asumat activitatea de ,,identificarea şi evaluarea corectă a componentelor utilajelor din instalaţiile casate şi destinate tăierii, va organiza supravegherea permanentă a modului de încărcare a mijloacelor de transport auto aparţinînd terţilor care încarcă fier vechi sau alte componente, va viza ieşirea pe poartă a mijloacelor de transport auto încărcate cu fier vechi precum şi a vagoanelor CFU” se arată în convenţie. Comisia era formată din 15 membri şi preşedintele L. Cupu cel care informa conducerea societăţii despre această activitate. Cupu Lucian- preşedinte, iar membri: Mesaroş Valentin (S1), Puia Gheorghe (S1), Moţoiu Ioan (S6), Mathe Andrei (S6), Vodă Gheorghe (S6), Popa Traian (S/), Făgărăş Virgil (S9), Drăgoi Dumitru (S8), Cornea Gheorghe (S8), Benţea Ioan (S12), Mailat Eugen (S12) Lungu Aurel (S12), Ungar Nicolae (S15), Ion Petre (CFU), Boeriu Ştefan (Garaj Auto-Serviciu Aprovizionare).

75 de directori în 13 ani

  •      În perioada 1.01.1990-1.11.1990: echipa condusă de Iacoban Nicolae
    – Iacoban Nicolae- director general;
    – Răduleţ Iosif- director executiv adjunct şi de producţie;
    – Foghel Dan- director executiv adjunct comercial.În perioada 1.11.1990-21.111992: echipa condusă de Lazăr Grigore

– Lazăr Grigore-director general;
-Porancea Oviciu- director executiv adjunct tehnic-producţie (1.11.1990-1.03.1991
-Malanca Corneliu-director executiv adjunct tehnic-producţie: 1-031991-21.11.1992 şi director Uzina 2: 1.07.1987-0.03.1991
– Ramba Ioan-director executiv adjunct comercial: 1.05.1991-21.11.1992
– Gruia Vasile- contabil şef: 1.05.1991-21.11.1992 şi director executiv economic: 15.01.1991-17.01.1995;
-Cucu Constantin-director Uzina 1: 4.01.1988-17.01.1995
-Labu Ioan-director Uzina 3: 20.01.1990-1.03.1991
– Goanţă Dan-director centrul de calcul: 1.05.1991-21.11.1992
-Coman Sorin- director uzina mecano-energetic: 1.09.1990-21.11.1992

Perioada noiembrie 1992- ianuarie 1995: echipa condusă de Coman Sorin

– Coman Sorin-director general interimar: 21.11.1992-16.12.1992 după care director general: 16.12.1992-17.01.1995;
-Malanca Corneliu-director executiv tehnic şi producţie: 21.11.1992-17.01.1995
– Ramba Ioan-director executiv comercial: 21.11.1992-17.01.1995
– Gruia Vasile- director executiv economic: 21.11.1992-17.01.1995
– Cucu Constantin- director Uzina 1: 21.11.1992-17.01.1995
– Enescu Teodor- director Uzina 2: 1.12.1992-17.01.1995;
– Petre Constantin- director MEA: 1.01.1993-17.10.1995;
– Albulescu Ioan- director Centrul de Calcul: 21.11.1992-17.01.1995

Perioada ianuarie 1995-martie 1996: echipa condusă de Răduleţ Iosif

– Răduleţ Iosif- manager general: 17.01.1995-18.03.1996
– Ramba Ioan- manager economic: 17.01.1995-18.03.1996
– Petre Constantin-manager MEA: 17.01.1995-18.03.1996
-Enescu Teodor-manager producţie: 17.01.1995-18.03.1996
-Coman Sorin-manager comercial: 17.01.1995-18.03.1996
– Tomşa Ştefan-director tehnic: 20.01.1995-8.07.1996
– Florea Doina- director calitate: 1.11.1995-18.03.1996

Perioada martie 1996-iunie 1997: echipa condusă de Lazăr Grigore

– Lazăr Grigore-manager: 19.03.1996-22.06.1997
– Petre Doina- director executiv economic: 19.03.1996-22.06.1997
– Florea Doina- director executiv calitate: 19.03.1996-22.06.1997
– Răgneală Aurel- director executiv comercial: 19.03.1996-22-06.1997
– Pădurariu Mihai- director executiv tehnic: 19.03.1996-22.06.1997
– Marian Sorin-director executiv producţie: 19.03.1996-22.06.1997
– Dragoş Adela- director executiv adjunct comercial: 19.03.1996-22.06.1997

Perioada iunie 1997-octombrie 2000: echipa condusă de Gheţea Corneliu Vasile

– Gheţea Corneliu Vasile-manager: 20.06.1997-10.10.2000
– Marian Sorin-director executiv producţie: 20.06.1997-1.12.1999
– Petre Doina- director executiv economic: 20.06.1997-1.11.1997
– Micu Nicolae- director executiv economic: 1.11.1997-10.10.2000
– Răgneală Aurel- director executiv comercial: 22.06.1997-18.08.1997
-Ramba Ioan- director executiv comercial: 18.08.1997-1.04.1998
– Pădurariu Mihai- director executiv tehnic: 22.06.1997-10.10.2000
– Dragoş Adela – director executiv adjunct comercial: 22.06.1997-1.05.1998
– Morărescu Viorel- director executiv comercial: 8.06.1998-10.10.2000
– Rădulescu Corneliu- director executiv MEA: 22.06.1997-19.08.1997
– Lepşa Mihai- director executiv MEA: 19.08.1997-10.10.2000

Perioada octombrie 2000-mai 2001: echipa condusă de Pădurariu Mihai

– Pădurariu Mihai-director general: 10.10.2000- 19.05.2001
– Avram Constantin- director executiv tehnic: 19.102000-19.05.2001
– Lepşa Mihai- director executiv MEA: 10.10.2000-19.05.2001
– Micu Nicolae- director executiv economic: 10.10.2000-19.05.2001
– Nicoară Doru- director executiv producţie: 10.10.2000-19.05.2001
– Stegeran Matei- director executiv comerţ-exterior: 10.10.2000-19.05.2001
– Morărescu Viorel- director executiv marketing-vînzări: 10.10.2000-19.05.2001
– Albulescu Lidia- contabil şef: 10.10.2000-19.05.2001

Perioada mai 2001-iulie 2003: echipa condusă de Avram Constantin

– Avram Constantin- director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie: 19.05.2000-18.07.2003
– Vasiliu Alexandru- director executiv tehnic: 19.05.2001-19.11.2001
– Pădurariu Mihai- director executiv calitate: 19.05.2001- 19.11.2001
– Borşa Iuliu Nicolae- director executiv producţie: 19.05.2001- 18.07.2003
– Micu Nicolae- director executiv economic: 19.05.2001- 19.11.2001
– Stăneiu Gheorghe- director executiv economic: 19.11.2001- 18.07.2003
– Morărescu Viorel- director executiv comercial: 19.05.2001- 19.11.2001
– Moghină Viorel- director executiv comercial: 19.11.2001- 18.07.2003
– Stegerean Matei- director executiv comerţ-exterior: 19.05.2001- 29.03.2002
– Bardaşuc Ilie- director executiv marketing: 10.05.2001- 29.03.2003
– Lepşa Mihai- director executiv MEA: 19.05.2001- 11.08.2003
– Albulescu Lidia- contabil şef: 19.05.2001-18.07.2003.

Perioada iulie 2003- divizare: echipa condusă de Borşa Iuliu Nicolae

– Borşa Iuliu Nicolae- director general şi preşedinte al CA
– Avram Constantin- director producţie
– Meşina Alexandru- director comercial
– Micu Nicolae- contabil şef
– Lepşa Mihai- inginer şef MEA

(Lucia BAKI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here