Serial: Incursiune în tainele Bibliei: David, Solomon şi Iisus

Monarhie teocratică și amor în regatul Isarel

Începută cu debutul glorios al lui Saul și căderea acestuia, monarhia a intrat într-o perioadă glorioasă la vechii evrei culminând cu David și continuând cu fiul său, Solomon, într-o ,,teocrație monarhică”, cu toate slăbiciunile inerente firii omenești ale acestor mari vizionari. Solomon continuă reformele tatălui său iar apogeul domniei sale îl va constitui templul din Ierusalim.

Regele- reprezentant al Cerului, dar nu zeu

Regele este văzut ca un reprezentant al divinității dar nu o divinitate sau un fiu al zeilor precum în cutumele greco-romane. ,,Când a fost uns de către Samuel, Saul a primit ,,spiritul lui Iahve” (I Regi 10,6). Căci regele era ,,unsul” (masiah) Domnului (I Regi 24,7,11; 26,9,11,16,23 etc.); el era adoptat de Iahve, devenea întrucâtva fiul lui: ,,Eu voi fi aceluia tată, iar el îmi va fi fiu” (II Regi 7,14). Dar regele nu a fost născut de Iahve, el nu e decât recunoscut, ,,legitimat” printr-o declarație specială. Iahve îi acordă dominația universală (Psalmul 71:8) și regele stă pe un tron alături de Dumnezeu (Ps. 109:1 și 5;I. Cronici, 28:5; 29:23 etc.) Suveranul este reprezentantul lui Iahve; prin urmare, el aparține sferei divine. Dar poziția unică a lui Iahve face imposibilă ,,divinizarea” regelui: acesta e prin excelență ,,servitorul” lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David) Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncțiunea, proclamarea regalității și întronarea. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Israel, la fel ca și suveranii Orientului antic, trebuie să mențină ordinea cosmică (Ps. 2:10-12), să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi (Ps. 71:16,6). Se recunosc imaginile tradiționale ale unei domnii ,,paradisiace”, imagini pe care profețiile mesianice le vor relua cu strălucire. De altfel, așteptarea regelui ideal, Mesia, este solidară  cu noua alianță între Iahve și dinastia lui David, prelungire a legământului de pe Sinai. În această valorizare a unei instituții străine, ca un nou act al istoriei sfinte, trebuie văzută originalitatea ideologiei regale israelitene” spune Mircea Eliade într-una dintre marile sale lucrări de referință- ,,Istoria credințelor și ideilor religioase”

Don Juanismul, o trăsătură de caracter

Slăbiciunea pentru sexul frumos îi este transmisă și lui Slomon de la tatăl său, acea predispoziție pentru artă, frumos și idealizarea femininului ca o sursă a creației divine. ,,David a fost un donjuan. Nu unul prea rafinat, însă. În tinerețe, înfrângându-l pe Goliat, a fost adulat și cântat de femeile din ,,toate orașele Israelului”. La bătrânețe, este posibil ca o mare poetesă să-i fi încălzit patul în timpul nopții. Între cele două perioade, a avut destul de multe soții; mult mai puține decât fiul său, Solomon, dar mult mai interesante…Exegezele talmudice care au drept ca subiect modul de viață al regelui David sunt mai degrabă tăioase. O poveste savuroasă ni-l prezintă pe David refuzând să o ia de soție pe Avishag, pentru că avea deja optsprezece neveste, chiar mai mult decât ar fi avut nevoie pentru a fi fericit din punct de vedere matrimonial. Numărul optsprezece este, în modul întâmplător, corelat cu literele alfabetului ebraic ce formează cuvântul viu. În orice caz, povestea talmudică merge mai departe, insistenta Avishag luându-l pe David peste picior și reproșându-i că este pur și simplu prea bătrân pentru o asemenea sarcină. Ca urmare, David a chemat-o pe soția sa, Batșeba (N.R- mama lui Solomon), și-dacă Rav Yehuda este o sursă de încredere- a iubit-o de treisprezece ori. Și acesta este un număr simbolic benefic în tradiția iudaică. Într-un mod tipic Talmudului (N.R- ,,Acest corpus stă la temelia autorității legilor și tradițiilor evreiești acumulate de-a lungul a șapte secole, cam din anul 200 î.e.n. până în anul 500 e.n. El cuprinde Mișna, precum și discuțiile rabinice ale Ghemarei. Talmud Ierușalmi a fost neglijat vreme de veacuri, timp în care termenul de ,,Talmud” însemna, practic, Talmudul din Babilon; Legea orală care, potrivit tradiției, i-a fost dată lui Moise pe Muntele Sinai, a fost codificată în Mișna cam pe la 200 e.n., în timp ce Ghemara prezintă discuțiile celor două secole următoare în Ereț Israel și în următoarele trei secole în Babilonia”- Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Editura Hasefer, București 2001), o spunem cu regret, povestea greșește față de femeile din Biblie. Câteva dintre soțiile și iubitele lui David erau, în mod evident, foarte sofisticate, caracterizate de o voință puternică, incluzând-o aici și pe prințesa Michal, cea cu limba ascuțită, pe aproape perfecta Abigail (o frumusețe a ,,inteligenței”), dar și pe Batsheba însăși, victorioasă din punct de vedere genetic, mamă a lui Solomon” susține Amos Oz într-un dialog cu fiica sa, Oz-Salzberger, intitulat ,,Evreii și cuvintele”. Temutul războinic al Domnului era foarte sensibil și ,,smerit” în fața soțiilor sau doamnelor de companie. Când Chivotul cu tablele legii a fost adus în noua sa casă din Ierusalim, David este copleșit de un extaz de-a dreptul euforic și și începe un dans al bucuriei. ,,Și David dănțuia cât putea înaintea Domnului și era îmbrăcat cu efod de in” spune Cartea Regilor, capitolul 6, versetul 14. El le-a oferit, atât bărbaților cât și femeilor, o agapă simbolică. ,,Și a împărțit la tot poporul, la toată mulțimea lui Isarel, de la Dan până la Beer-Șeba, fiecăruia, atât bărbaților cât și femeilor, câte o pâine și câte o bucată de carne friptă și câte o turtă. Și s-a dus tot poporul, mergând fiecare la casa sa”. Năstrușnica Micol, fiica aprigului Saul, i-a reproșat: ,,Câtă cinste și-a făcut azi regele lui Israel, descoperindu-se înaintea ochilor roabelor și robilor săi cum se descoperă un om de nimic”. (II Regi, 6,19) David însă îi răspunde: ,,Înaintea Domnului voi juca…binecuvântat este Domnul, Cel ce m-a ales pe mine în locul tatălui tău și a casei lui întregi, întărindu-mă cârmuitor al poporului Domnului, Israel; cânta-voi și voi juca înaintea Domnului”. (II Regi 6,21) Versetul 22 este însă sugestiv pentru slăbiciunea pe care David o avea în ceea ce privește ,,doamnele”: ,,Și încă și mai mult mă voi înjosi și voi fi încă și mai mic în ochii tăi, iar înaintea slujnicilor de care grăiești tu, voi fi în cinste”. După care Cartea Regilor spune parcă în ciudă- ,,Și Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până în ziua morții ei” fiind marea perdantă în lupta cu ,,challangera” sa- Bat Sheba, cea care i l-a dăruit pe Solomon, o altă ,,podoabă” a monarhiei isarelite. ,,Dar ceea ce ne atrage atenția- spune Amos Oz- este dorința lui David de a se înjosi, tendința de a se umili în fața lui Dumnezeu și- chiar cu mai multă îndrăzneală- în fața lumii și a soției sale, prin care înțelegem soția lumii și, mai rău, soția lui David. Multe secole mai târziu, această stare de spirit a devenit o piatră de temelie a credinței și a umorului evreiesc. În foarte multe privințe, nemanieratul rege al Israelului, care este posibil să fi trăit la începutul primului mileniu înainte de Christos, a fost un adevărat evreu israelit. Profund uman, de asemenea plin de slăbiciuni și pasiuni mistuitoare, de aroganță și autodepreciere”.

Regina din Șeba- diplomație și iubire

În ceea ce-l privește pe Solomon, fiul lui David, însuși Iisus Hristos vorbește despre vizita împărătesei din Șeba, lăudându-i înțelepciunea: ,,Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta și-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon”. (Matei 12,42) Cea de-a treia carte a regilor consemnează o vizită oficială a unei femei de stat, un cap încoronat, care a venit să-l vadă pe Solomon. Nu ni se spune însă locul exact unde este amplasată țara împărătesei de la ,,miazăzi”, dar cercetătorii au întreprins în acest sens anumite ipoteze. ,,Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în numele Domnului, a venit să-i încerce înțelepciunea cu cuvinte greu de înțeles. Venind ea la Ierusalim cu foarte mare bogăție, cu cămile încărcate cu aromate, cu foarte mult aur și pietre scumpe, a mers la Solomon și s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe inimă. Și i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei și n-a fost vorbă adâncă pe care să n-o cunoască regele și să nu i-o dezlege. Văzând deci regina din Saba toată înțelepciunea lui Solomon, casa pe care a zidit-o el, bucatele de la masa lui, locuința robilor lui, îmbrăcămintea lor, paharnicii și arderile de tot ale lui pe care le aducea în templul Domnului, nu a putut să se mai stăpânească. Și a zis regelui: ,,Adevărat este ce am auzit eu în țara mea de lucrurile tale și de înțelepciunea ta; Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei și, iată, nici jumătate nu mi se spusese; tu ai înțelepciune și bogăție mult mai mare decât am auzit eu. Ferice de oamenii tăi și de aceste slugi ale tale, care totdeauna îți stau înainte și ascultă înțelepciunea ta! Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, Care a binevoit să te pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veșnică a Lui către Israel, te-a pus rege să faci judecată și dreptate” Și a dăruit ea regelui o sută douăzeci de talanți de aur și o mulțime de aromate și de pietre scumpe; niciodată însă nu i s-au adus atât de multe aromate câte a dăruit regina din Saba regelui Solomon…Iar regele a dat reginei din Saba tot ce a dorit și a cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. Și s-a întors ea înapoi la țara ei, ea și toate slugile ei” (III Regi 10, 1-13) Este vorba despre o vizită diplomatică în care s-au discutat și aspecte comerciale, sprijin statal etc. ,,Un scop important al vizitei costisitoare care însă a fost încununată de succes pare să fi fost tratativele de afaceri cu Solomon, al cărui control asupra rutelor de comerț punea în încurcătură venitul pe care sabateenii obișnuiau să-l primească de la caravanele care treceau prin teritoriul lor- un venit de care Șeba, sau mai bine zis Saba, depindea, în ciuda faptului că se bucurau și de un venit apreciabil din agricultură, datorită ploilor favorabile și a unui sistem de irigație eficient. Condimentele, aurul și pietrele prețioase cu care ea a căutat să câștige favoarea lui Solomon erau tipice pentru încărcăturile prețioase ale acestor caravane care făceau legătura dintre resursele din Estul Africii, India și Arabia de Sud cu piețele din Damasc și Gaza prin oaze ca Mecca, Medina și Tema” spune profesorul D.A. Hubbard, rector al ,,Fuller Theological Seminary” din Pasadena, California. Se pare că frumoasa regină din Saba nu a gustat doar din înțelepciunea lui Solomon ci a putut beneficia și de talentul de donjuan cu care natura sau genealogia l-au înzestrat pe mărețul rege, dacă e să dăm crezare și altor tradiții. Este vorba aici despre legendele etiopiene. ,,Această împărăteasă este venerată în legendele etiopiene, în special în Kebra Nagast- ,,Slava împăraților”, ca și împărăteasa Etiopiei care prin Solomon l-a născut pe primul rege al Etiopiei. Această legendă reflectă o legătură apropiată care a existat în antichitate între Arabia de Sud și Africa de Est, pe care o menționează și Josephus când o numește pe această împărăteasă ,,Împărăteasa Egiptului și a Etiopiei” spune Hubbard care a studiat ,,Antichități iudaice”, lucrarea lui Josephus, și scrierile lui Grigore de Nyssa (Omilii la Cântarea Cântărilor) Legendele arabe o numesc pe această prințesă Bilqis.

David și Iisus

David este strămoșul biologic al lui Iisus, între ei existând asemănări dar și deosebiri. ,,…David a fost, într-adevăr, înainte de Christos, fiind strămoșul biologic al lui Iisus Christos, după Evangheliile lui Matei și Luca. Probabil că Isus (N.R- în tradiția ortodoxă se scrie Iisus Hristos, dar noi respectăm grafia citatului) a moștenit de la bunicul David darul umilinței și al intimității cu divinitatea, dar nu și senzualitatea și mândria lui regală. Amândoi au fost, în orice caz, foarte iubiți de femei” remarcă Amos Oz. Dacă privim în istoria omenirii, femeia a jucat un rol esențial, atât în tratatele politice cât și în ceea ce privește moravurile regăsite la marile case princiare, din perioada antică și până astăzi, când vorbim, de fapt, de instituțiile prezidențiale. Femeia rămâne, după cum ne arată și Biblia, eterna poveste.

(Ștefan BOTORAN)