,,Muzeul nostru are, în patrimoniul său, numeroase piese de sticlărie realizate în cel mai important atelier de glăjărie din Transilvania, cel de la Porumbacu de Sus. Ca și alte meșteșuguri, tehnici sau curente artistice, și arta sticlăriei pătrunde din Europa în Transilvania cu un decalaj temporal semnificativ. Primii sticlari apar consemnați în documente, în spațiul intracarpatic, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea în Cluj, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, mai precis în 1573, când principele Ștefan Bathory a trimis pe un anume Alessandro Morosini la sticlăria de la Râșnov, pentru a-i învăța pe meşteşugarii de acolo să fabrice sticlă. Acest început poate fi pus în legătură cu cererea din ce în ce mai mare de produse din sticlă, în principal de ochiuri de sticlă pentru ferestre, cerere determinată de ,,ample lucrări de construcție și amenajare din perioada Renașterii, fie la curțile nobiliare, fie la cele princiare. În secolul al XVII-lea, impulsionarea meșteșugului fabricării sticlei din Transilvania s-a datorat principelui Gabriel Bethlen, care, în 1619, a adus la Porumbacu de Sus meșteri sticlari din Veneția, de la Murano. Fiind cea care aproviziona curtea princiară de la Făgăraș cu produse de sticlărie, glăjăria s-a bucurat de o atenție deosebită din partea principilor transilvăneni. Realizarea sticlei era o muncă grea, anevoioasă, dar fantezia, iscusința și priceperea suflătorului erau cele care dădeau naștere obiectului de sticlă. Specificul sticlăriei transilvănene, în secolele XVII-XVIII, a fost prelucrarea prin suflare manuală la țeavă, operație de bază dominantă secole întregi și, ca atare, decorarea suprafețelor prezintă toate caracteristicile modalităților de ornamentare la care se pretează sticla suflată cu pereții subțiri. Glăjăria de la Porumbacu de Jos, cea mai importantă glăjărie din Transilvania, a avut o activitate neîntreruptă până la 1892, remarcându-se varietatea extrem de bogată a sortimentelor în cadrul fiecărei categorii, fiecare sortiment având dimensiuni și forme diferite: flacoane, căni, pahare, cupe, pahare cu talpă cu sau fără capac, farfurii etc. Se realiza aici și sticlă opal (forma vaselor de opal imitau vasele de ceramică habane), dar și sticlă colorată, extrem de agreată în epocă” a explicat Elena Băjenaru, directoarea Muzeului Țării Făgărașului ,,Valer Literat”.
Piesele aflate în patrimoniul Muzeului sunt expuse online. Sunt afişate şi piese din patrimoniul muzeului din sticlăria de Bixad, glăjărie înființată la jumătatea sec. XVIII, și care a funcționat până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Sovanka Istvan (1858-1944) este sticlarul care a dezvoltat foarte mult această artă a sticlăriei. Vasele din cobalt, vasele pictate sau gravate care îmbracă o varietate de forme sunt influențate de Art Nouveau. Două vase de montură de metal, lucrate de frații Muller, care au activat la Luneville și alte două piese realizate de Montesy la sticlăria din Azuga ( o vază și o carafă cu două păhărele).
(Ștefan BOTORAN)
