Duminică, 7 iunie a.c. creştinii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile, una dintre cele mai importante sărbători creştine. La cincizeci de zile după Învierea lui Hristos, Duhul Sfânt se coboară peste apostoli.
- ,,Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi apostolii împreună la un loc. Şi fără de veste s-a făcut din cer un vuiet de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi limbi ca de foc li s-au arătat, împărţite, şi-au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea Duhul a grăi” menţionează Luca, cel care a scris şi Evanghelia care îi poartă numele, el însuşi ucenic al Sfântului Apostol Pavel.
Rusaliile reprezintă primirea din partea apostolilor lui Iisus Hristos a puterii de a propovădui cuvântul Evangheliei la toate neamurile. Forţa fenomenului petrecut pe când ei stăteau în casă, ascunşi de frica persecutorilor, a fost atât de pregnantă încât acolo s-au petrecut fenomene care depăşesc înţelegerea omenească: apariţia limbilor de foc, vuietul ca o suflare puternică de vânt ce redau toată intensitatea momentului. Vuietul este asimilat cu puterea iar limbile de foc cu înţelepciunea, luminarea minţii. Evenimentul s-a produs atunci când evreii îşi marcau momentul în care Moise a primit tablele legii direct din mâna lui Dumnezeu pe muntele Sinai. Era cea de-a doua sărbătoare ca importanţă, după Paşte care pentru evrei simboliza trecerea prin Marea Roşie, de la cuvântul ,,pesah” adică ,,trecere” şi eliberarea din robia Egiptului. Această zi a fost aleasă de Dumnezeu pentru a trimite puterea Duhului peste ucenicii lui Hristos, iar prin acest lucru a transformat şi legea cea veche, a îndumnezeit-o, adică a redat legii restrictive un sens mai adânc, duhovnicesc, slujirea lui Dumnezeu nu din frică, ci din iubire. Revelaţia a fost făcută treptat, pentru că cei vechi nu aveau capacitatea de a primi desăvârşirea revelaţiei, iar acest lucru a fost pregătit în mod treptat, pedagogic, până la venirea lui Hristos, cununa întregii revelaţii. La eveniment au sosit numeroşi evrei din diaspora, care îşi uitaseră demult limba originară, iar prin luminarea Duhului Sfânt apostolii au început să vorbească în limba lor curentă lăsându-i uimiţi.
- ,,Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileeni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadochia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi” consemnează Luca, doctorul.
În această zi Sfântul Petru a convertit numai el singur 3000 de persoane la credinţa în Iisus Hristos printr-o predică demnă de un adevărat iniţiat. Acesta a fost efectul lucrării Sfântului Duh în sufletul unui om simplu, care multă vreme a trăit din meseria de pescar. În perioada apostolică semnele lucrării Sfântului Duh erau cunoscute de multe ori prin fapte incredibile, minuni: vindecări miraculoase pe calea rugăciunii, învieri din morţi aşa cum a făcut şi Iisus Hristos etc. Astăzi roadele Duhului Sfânt devin vizibile prin dragoste, bucurie, pace sufletească, răbdare, bunătate, facere de bine şi compasiune, blândeţe, înfrînare de la rău şi o viaţă virtuoasă. Şi în zilele noastre Duhul Sfânt îşi face cunoscută prezenţa prin darurile revărsate asupra omului care vrea să trăiască în starea de har primită la Botez prin înţelepciune, înţelegere, sfat, putere, tărie, ştiinţă, evlavie şi respectarea numelui divin, pentru acest lucru este folosit cuvântul ,,frică de Dumnezeu” dar nu în sens literar. Evenimentul Pogorârii Sfântului Duh a marcat înfiinţarea Bisericii comunitatea celor care împărtăşesc credinţa în Hristos, evidenţiată prin trăirea Sfintelor Taine şi puterea exemplului. A fi creştin înseamnă modestie, bunătate, empatie, putere şi curaj de a face binele şi a spune mereu adevărul, după cum a spus Iisus Hristos. ,,Adevărul vă va face liberi!” Pogorârea Sfântului Duh era sărbătorită cu mare fast iar documentele cu privire la acest lucru încep să apară încă din secolul IV. Numele de ,,rusalii” s-a păstrat de la strămoşii noştri daco-romani, de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morţilor, astfel încât Pogorârea Sfântului Duh mai poartă şi denumirea de Rusalii. (Ştefan BOTORAN)
