- de Lucia BAKI
Pe când iernau în bordeiul construit între Pojorta şi Voivodeni, Ioan Chiujdea (Profesorul), Victor Metea, Ioan Novac, Remus Sofonea (Brâncoveanu), Laurean Haşu (Leu) şi Gheorghe Haşu (Ghiţă Rucăreanu) au aflat despre plecarea în Grecia a doi sprijinitori, Nicolae Burlacu, doctor la Făgăraş, şi Ioan Grovu, învăţător în Sâmbăta. Era iarna dintre anii 1954 şi 1955. Nici nu bănuiau tinerii luptători că ,,Grecia” va însemna sfârşitul Grupului ,,Gavril㔺i al luptei anticomuniste. Grovu, cel în care au avut încredere, era trădătorul grupului de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului, un ,,iuda” aşa cum l-a numit Ion Gavrilă Ogoranu. Vestea despre fuga peste graniţă spre Grecia le-a adus-o tatăl lui Ghiţă Haşu, aflând-o din gura satului. Primii care ,,au plecat” au fost Leu şi Ioan Novac. Le-au urmat Victor, Profesorul şi Ghiţă. În grupele lor a intrat şi Olimpiu Borzea. Brâncoveanu era deja mort, îngropat în curtea lui Olimpiu Borzea, la Viştea de Jos. Despre Burlacu şi Grovu se spunea că sunt deja în Grecia şi trimit scrisori familiilor. Nu era decât un zvon lansat de Securitate prin Grovu, informatorul acesteia, pentru a-i aresta pe partizani. În realitate dr. Nicolae Burlacu era deja arestat, iar Grovu era liber pentru a ajuta la capturarea luptătorilor. În slujba securiştilor s-a pus şi Costică Niculescu din Bucureşti, care se înfiltrase pe lângă Borzea. Trenul plecat din Gara Ucea sau din Podul Olt îi transporta pe luptători, însoţiţi de Costică Niculescu, spre Gara Bucureşti. Victoria Haşu, sora fraţilor Andrei (Baciu) şi Ghiţă, le-a urmărit drumul, iar în Gara Bucureşti i-a văzut pentru ultima dată urcându-se într-un IMS. Era drumul spre Jilava.
Arestaţi în iulie 1955
În iulie 1955 erau deja arestaţi toţi. Rămăsese Pop Jean şi Ion Gavrilă care iernase pe Adeal. Pop Jean a fost capturat în anul următor şi dus la Jilava, iar Gavrilă a purtat Securitatea pe urmele lui până în 29 iunie 1976 când a fost arestat la Cluj. De atunci au început anchetele pentru tinerii făgărăşeni. Ore în şir de întrebări şi răspunsuri. În arhivele CNSAS , în dosarele ,,Gavrilă”, sunt consemnate procesele verbale din timpul anchetelor. Procesul a avut loc în noiembrie 1957, sentinţele fiind aceleaşi, condamnare la moarte prin împuşcare. Au fost executaţi în 15 noiembrie 1957, începând cu ora 20.30, la Jilava. Vom publica procesele verbale de interogatoriu în care anchetat era ,,Profesorul”. În urma condiţiilor din închisoare , Chiuşdea Ioan s-a ales cu un TBC pulmonar f.c. bilaterală. T.A 12 ½- 7 ½, aşa cum este consemnat în Certificatul medical cuprins în Vol. 15 al grupului din arhivele CNSAS.
Proces verbal de interogatoriu
Învinuitul Chiuşdea Ioan, născut la 14 martie 1921 în comuna Berivoi Mici, Raionul Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Gheorghe şi Maria, ultimul domiciliu Berivoii Mici.
19 august 1955, Localitatea Bucureşti
Interogatoriul a început la ora 10.00 şi s-a termnat la ora 12,15
Întrebare: În procesul verbal de interogatoriu din 18 august 1955, ai arătat că în toamna anului 1954 v-aţi apucat să construiţi un bordei pe iaz între comunele Pojorta şi Voivodeni. Relatează ce aţi făcut în continuare?
Răspuns: La construirea bordeiului am lucrat eu, Haşu Laurean, Haşu Ghe şi Metea Victor. Uneltele de lucru le-a procurat Haşu Gh. de la părinţii săi. Materialul lemnos l-am luat cu toţii de la cele două ferestraie care au fost în apropiere. Alimentele le luam de pe câmp sau le aducea Haşu Gheorghe de acasă. Între timp am pus bilet la locul convenit de lângă stâlpul de curent de înaltă tensiune pentru Sofonea Remus şi Ioan Novac spre a-i chema la întâlnire. Întradevăr în 2 noiembrie Novac şi Sofonea au şi venit la stâlpul indicat şi i-am dus la bordei. Aceştia ne-au spus că cu câteva zile înainte s-au despărţit de Gavrilă şi Pop Jean care au plecat pe Ardeal. S-au convenit să ierneze câte doi şi s-au înţeles ca la nevoie să pună bilet la stâlpul în cauză, când vor oportuna o întâlnire. Am continuat adunarea cartofilor de pe câmp (cca 100 kg), zarzavaturi, morcovi, ceapă, usturoi, varză, etc. Haşu Gh. a procurat o lampă de petrol de la unul Octavian din Ludişor (de meserie tâmplar în oraşul Stalin). Petrol am avut de la acest Tavi, cca 40 kg. Cele necesare fiind adunate am început iernatul. Săptămâni nu ieşeam din bordei. Lucram cruciuliţe din os şi vorbeam între noi. Din când în când ieşeam şi la aer sau la spălatul rufelor la iaz, dar numai când zăpada era topită şi sigur noaptea. Se făcuse sfârşitul lunei martie şi era cald, nu mai puteam sta toţi în bordei. De aceea Sofonea Remus, Novac Ioan şi Victor Metea au ieşit să mai aducă alimente din depozitele ascunse şi totodată să-l găsească pe Gavrilă. După vreo 2 luni s-au întors cu alimente puţine. Între timp a fost adus la bordei tatăl lui Haşu Gh. care ne mai sprijinea cu mâncarea. La întoarcerea lor, cei trei ne-au povestit că au săpat un adăpost pentru iernatul viitor. De Gavrilă spuneau că nu au aflat nimic. Între timp, tatăl lui Haşu Gheorghe ne-a relatat că se vorbeşte prin lume că un învăţător din Sâmbăta de Jos cu numele de Grovu a fugit în străinătate împreună cu un doctor din Făgăraş cu numele Burlacu. Sofonea a spus că se duce să caute dacă nu cumva cei fugiţi au lăsat vreo legătură prin vreun om prin care am afla şi noi ruta lor şi să plecăm şi noi. În acest sens a plecat cu Haşu Laurean, însă s-au întors în aceeaşi noapte fără nici un rezultat. Peste vreo 10 zile au plecat iar. Peste vreo lună, prin 10 iulie, a venit Haşu Laurean. Ne-a relatat următoarele: Sofonea, după plecare la vreo 10 zile, în timp ce stăteau în holdă, a fost rănit la genunchi din imprudenţa lui Laurean, a cărei puşcă s-a descărcat nefiind asigurată. S-au dus aşa cum au fost la o gazdă în sat. Acolo a încercat să-l îngrijească, însă Sofonea era descurajat neavând nici o speranţă în vindecare. Descurajându-se şi el s-au convenit ca amândoi să se împuşte. Sofonea şi-a tras un cartuş în cap cu pistolul şi a murit. Şi-a tras şi Haşu Laurean un foc în cap, însă a rămas în viaţă. Gazda l-a îngrijit şi s-a refăcut. Ceea ce era mai îmbucurător, ne-a comunicat că a reuşit să stabilească o legătură până la Grovu prin care acesta a creat posibilitatea pentru doi din noi să poată pleca din ţară. Detalii nu ne-a dat. Peste vreo cinci zile, Haşu Laurean a plecat împreună cu Haşu Gheorghe ca să vorbească amândoi cu omul de legătură dat de Grovu. Când l-am însoţit pe Laurean afară din adăpost, acesta mi-a spus că omul cu legătura este unul Borzea, învăţător din Viştea de Jos. Nu-l cunoşteam. Peste o zi au şi revenit şi mi-au spus că la proxima întâlnire cu Borzea va avea un rezultat mai precis. După vreo cinci zile au şi fost din nou la Borzea, de unde întorcându-se ne-au spus că: au văzut scrisorile convingătoare ale lui Grovu din Grecia şi că acesta a aranjat lucrurile în aşa fel ca doi vor putea pleca dintre noi. Tot cu această ocazie am aflat că Borzea şi Grovu erau sprijinitorii importanţi de-ai lui Sofonea încă înainte. Am aflat că drumul este plătit de Grovu şi plecarea se poate face peste vreo 5 zile pentru doi dintre noi. Am hotărât ca primii doi să fie Novac şi Haşu Laurean. Ne-am convenit în consemne de înştiinţare în caz de reuşită (cuvântul ,,am plecat”, de trei ori intercalat într-o scrisoare ce va veni din Grecia pe numele călăuzei şi pe care o vom vedea şi noi. Aceştia au şi plecat lăsându-ne legătura cu Borzea. Am primit scrisoarea cu încunoştiinţare la mână, fapt care ne-a determinat să plecăm şi ceilalţi care am mai rămas. Ne-am procurat haine şi am plecat pe drum, iar acum în loc de Grecia am ajuns arestaţi.
Întrebare: De unde ţi-ai procurat hainele?
Răspuns: Hainele mi le-am procurat de la Virgil Moga, consătean de-al meu din Berivoii Mici.
Întrebare: De când întreţineai legături cu Virgil Moga?
Răspuns: De cca un an doi
Întrebare: Ancheta va reveni separat asupra acestei probleme. Relatează acum ce armamente ai avut în timpul fugii?
Răspuns: În timpul fugii mele am avut un pistol Bereta 9 mm cu 15 cartuşe, o puşcă ZB cu cca 50 cartuşe şi o grenadă defensivă Kissel. Am mai purtat vreo lună pistolul automat Bereta al lui Haşu Andrei, pe care l-am ascuns pe Valea Pojortei în poiana Runcului la un depozit de alimente de-ale noastre.
Întrebare: Relatează de unde ai avut celelalte arme?
Răspuns: Pistoletul cel mic l-am primit de la Mare Sabin în 1950 la o întâlnire mijlocită de Petru Novac. Puşca ZB am primit-o în 1950 de la Sofonea. Grenada mi-am procurat-o încă din 1951 de la cei împuşcaţi în valea Zârnei (grupul Boian).
Întrebare: Ce ai făcut cu aceste arme?
Răspuns: Puşca i-am lăsat-o lui Borzea ca s-o ascundă, iar pistolul mic şi grenada le-am avut asupra mea până în momentul arestării. Cele de mai sus le-am recitit şi după ce am constatat că corespunde cuvânt cu cuvânt celor declarate de mine, semnez propriu.
Anchetator: cpt. Ditel Ernest
Anchetat: Chiuşdea Ioan
Proces verbal de interogatoriu
Arestat: Chiuşdea Ioan născut la 14 martie 1921 în comuna Berivoi Mici, Raionul Făgăraş, Regiunea Stalin, fiul lui Gheorghe şi Maria, ultimul domiciliu Berivoii Mici.
10 iunie 1957, Or. Stalin
Interogatoriul a început la ora 22,55
Întrebare: Anchetat îşi prezintă un număr de 5 (cinci) cruciuliţe din os, confecţionate cu semnul ,,gărzii de fier”. Ce ai de declarat în legătură cu aceste cruciuliţe?
Răspuns: În legătură cu cruciuliţele pe care ancheta mi le prezintă, declar în primul rând că eu nu le consider că au semnul ,,gărzii de fier”. În continuare arăt că cruciuliţele acestea au fost confecţionate de mine ajutat de Haşu Gheorghe în special şi de ceilalţi, adică de Haşu Laurean. Confecţionarea lor a avut loc în iarna 1954-1955, când ne găseam adăpostiţi în bordeiul dintre comunele Pojorta şi Voivodenii Mari.
Întrebare: Dintre membrii bandei cine purta în mod obişnuit barbă?
Răspuns: Cel care purta barbă era Pop Jan. Ştiu că un timp şi Gavrilă a avut barbă pe urmă a ras-o
După ce a citit prezentul proces verbal de interogatoriu şi am constatat că s-au consemnat declaraţiile mele întocmai, îl susţin şi semnez.
Anchetator penal de securitate: Alexandrescu Stelian
Arestat Chiuşdea Ioan
