Rezistenţa Anticomunistă: S-a votat! Suferinţa, discriminată pe criterii politice în Parlament

•   Urmaşii deţinuţilor politici nu primesc drepturile dacă părinţii lor au fost legionari

•   Lege greu aplicabilă

Modificările aduse Decretului Lege 118/1990, prin care se acordă unele drepturi băneşti urmaşilor de gradul 1 ai luptătorilor anticomunişti au fost adoptate de plenul Camerei Deputaţilor marţi,  13 octombrie, 2020.  Proiectul legislativ cu amendamente, venit să aducă noi modificări DL118/1990 fusese susţinut în şedinţa Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor din Parlamentul României luni, 12 octombrie, 2020, când a fost emis un raport de adoptare. Cea mai importantă modificare o constituie cea introdusă de Silviu Vexler, deputat din partea minorităţii evreieşti şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Prin această modificare, sunt excluşi de la drepturile prevăzute de actul normativ urmaşii celor care au fost deţinuţi politici, dar au făcut parte din mişcarea legionară. Articol 13 al Decretului-Lege 118 / 1990, după modificările aduse la intervenţia deputatului Vexler, arată astfel : ,,Prevederile prezentului decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă şi/sau legionară în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, precum şi copiilor acestora.” După votarea în plen a proiectului de lege, care s-a făcut foarte repede, deputatul Silviu Vexler a mulţumit colegilor săi că au susţinut amendamentele sale.

 Octav Bjoza, preşedintele AFDPR,  n-a  fost consultat deşi legea se referă la drepturile deţinuţilor politici

Octav Bjoza, subsecretarul de stat cu problemele luptătorilor anticomunişti,  nu a fost consultat în niciun fel  în legătură cu aceste amendamente, acestea fiind aduse  fără ştirea sa. Nici în calitate de preşedinte al  Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România  nu a fost invitat la dezbaterile din Comisia de muncă pentru a fi consultat.  Noile prevederi instituie o evidentă discriminare între suferinţa a două categorii de urmaşi, aşa cum a declarat preşedintele Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu,  Coriolan Baciu, care şi-a exprimat speranţa că legea nu va fi promulgată în această formă.

Tribunalului de la Nurnberg: Mişcarea Legionară nu poate fi considerată fascistă

Paradoxul constă în faptul că, după 1990, toţi legionarii care efectuaseră detenţie politică sub regimul comunist au beneficiat de indemnizaţiile aferente DL118/1990. Câteva cazuri răzleţe, în care casele de pensii teritoriale respinseseră dosarele unor foşti legionari, au fost rezolvate în Justiţie. Instanţele au constatat că Mişcarea Legionară nu poate fi considerată fascistă, nefăcând parte din organizaţiile declarate astfel de organele de anchetă ale Tribunalului de la Nurnberg. Cazurile au fost relatate şi în presă. Astăzi în schimb, deşi au suferit fără vină represaliile regimului totalitar, copiii legionarilor sunt pedepsiţi de statul român pentru politica făcută de părinţii lor. De altfel, statisticile din arhivele fostei Securităţi arată că legionarii au reprezentat categoria politică net majoritară în temniţele regimului comunist, iar Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului de sub egida Academiei Române aprecia, în 2015, că ponderea legionarilor în Rezistenţa anticomunistă a fost de peste 70%. De asemenea, tot ei au constituit majoritatea elementelor paraşutate în România de aviaţia militară americană, între 1951 şi 1953, pentru a lupta împotriva comunismului.

Sentinţele erau dictate de Securitate

Prin modificarea adusă de liderul Comunităţii Evreieşti, majoritatea urmaşilor de deţinuţi politici ar putea fi practic excluşi de la drepturile prevăzute de DL118/1990.  Mai mult decât atât, în perioada 1948-1964, toate sentinţele în procesele politice erau dinainte dictate de Securitate, iar rechizitoriile îi indicau ca legionari pe mulţi dintre opozanţii cei mai dârji ai regimului, fără ca aceştia să fi făcut parte din această mişcare. Este de înţeles că există pericolul să fie excluşi de la drepturi şi o mare parte a urmaşilor celor neimplicaţi în mişcarea legionară.

Excluşi de la reparaţii morale urmaşii deţinuţilor politici

Copiii legionarilor, ca de altfel toţi membrii familiilor acestora, au suferit persecuţii cumplite din partea regimului comunist, indiferent de vârsta la care se aflau. Daţi afară din locuinţe, din licee şi din facultăţi, ori ostracizaţi în şcolile primare, aceştia au fost nevoiţi cel mai adesea să renunţe la studiile superioare. Marginalizaţi profesional şi social, supravegheaţi asiduu, conform directivelor conducerii comuniste, ei au suferit traume severe, întinse de-a lungul deceniilor. Indiferent de culoarea politică a părinţilor, se cuvenea ca statul român să aducă acestor urmaşi reparaţiile morale şi materiale fireşti în orice stat care s-a rupt de totalitarism.

Lege greu aplicabilă

Proiectul legislativ PLx 615 / 2020 a fost introdus la începutul acestei luni în Camera Deputaţilor, după ce anterior fusese adoptat şi de Senat. El a amendat unele prevederi ale legii de modificare a DL118/1990 iniţiate de deputatul minorităţii sârbe Slavoliub Adnagi şi adoptat de Parlament astă vară. Prin acest act normativ, sunt introduşi ca beneficiari ai DL118/1990 şi copiii deţinuţilor politici, dar şi fiii celor care au căzut în luptă cu Securitatea ori au fost executaţi sumar de organele represive în timpul rezistenţei armate ori răscoalelor împotriva colectivizării. De la început, legea a prezentat inechităţi în evaluarea cuantumului indemnizaţiilor. Spre exemplu, urmaşii celor  împuşcaţi sau morţi în detenţie vor primi câte 500 de lei, în timp ce urmaşii celor ieşiţi din puşcării primesc 50% din cuantumul indemnizaţiei care s-ar cuveni defunctului părinte. Mai concret, dacă un fost deţinut politic a beneficiat de o indemnizaţie de  2000 lei în 2013, de exemplu, copiii lui primesc  50%, respectiv 1000 lei. Dacă indemnizaţia a fost, de exemplu, 100.000 lei în 1998, copiii acestuia primesc 50% din sumă, 50.000 lei.  Aberant! Reamintim că în anul 2019, Parlamentul a respins proiectul de lege iniţiat de Octav Bjoza, subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor anticomunişti, care prevedea pentru toate categoriile de urmaşi ai deţinuţilor politici şi  deportaţilor o indemnizaţie fixă echivalentă cu salariul minim pe economie.

 Dreptul la indemnizaţie

La data de 31 mai 2019 mai erau viaţă 32.062 din cei circa 128.000 de foşti deţinuţi politici, deportaţi, strămutaţi şi soţii/soţiile celor decedaţi, rata mortalităţii fiind acum de circa 300 de persoane pe lună, cu tendinţă accentuată, media de vârstă fiind în jur de 80 de ani. De asemenea, media de vârstă a copiilor beneficiarilor Decretului-lege, născuţi înainte, în timpul sau după perioada în care părinţii lor s-au aflat în aceste situaţii, este de circa 60 de ani. Legea  promulgată pe 15 iulie,   de completare a Decretului-Lege nr.118/1990, prevede ca urmaşii/copiii persoanelor decedate din motive politice în dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 au dreptul la o indemnizaţie lunară de 500 lei.

•  Copilul minor la data la care unul sau ambii părinţi s-au aflat în una din situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), precum şi copilul născut în acea perioadă are dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu indemnizaţia de care a beneficiat părintele său.
•  Copilul născut după încetarea situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) are dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum de 50% din indemnizaţia de care a beneficiat părintele său.
•   Copilul care s-a aflat atât în situaţiile prevăzute la alin. (6), cât şi în una din situaţiile prevăzute la art.1 alin. (1) şi (2) beneficiază de indemnizaţia al cărei cuantum este mai mare. La stabilirea indemnizaţiei în situaţia în care ambii părinţi ai copilului au beneficiat de indemnizaţie lunară se ia în calcul indemnizaţia părintelui al cărei cuantum este mai mare.