Câti dintre noi îsi mai amintesc de sacrificiul lui Liviu Cornel Babeş? Rãspunsul pare sã fie clar: putini, foarte putini. La 2 martie 1989, braşoveanul Liviu Cornel Babeş s-a învoit de la serviciu pentru a-si sãvârşi crezul, de altfel unul deosebit de curajos pentru acea perioadã dominatã şi controlatã de securitatea comunistã.
Liviu Cornel Babes învinsese un întreg regim politic dictatorial. Şi-a dat foc, iar torţa vie a trupului sãu a alunecat pe pârtia din Poiana Brasov. A lãsat un îndemn naţiunii noastre cu semne vãdite ale unui creier spãlat de comunisti: ,,Stop morder, Auschwitz-Brasov“. Oamenii cu parpalace negre şi lungi, dar bine legati, au ascuns bine cazul. Noroc cã în acea zi de primãvarã timpurie pe pârtie s-a aflat un cetãţean strãin, un scotian, care a asistat la întreg filmul derulat de curajosul braşovean si a încercat sã-i acorde ajutor. Scotianul a prezentat apoi sacrificiul românului în presa din ţara sa, astfel cã întreaga Europã a fost încã o datã martorã la viaţa românilor sub regimul ceauşist.
La un sfert de veac de la moartea lui Liviu Cornel Babes, sunt organizaţii care-l comemoreazã si care le amintesc românilor cã Babeş a fost un martir. Dar o fac în stil românesc. Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a vorbit despre martirul Liviu Cornel Babeş, dar si de unitatea românilor. ,,În astfel de momente ar trebui sã fim uniti. Ce exemplu dãm tinerilor noştri?“ spunea preşedintele AFDPR, unul dintre miile de români luptãtori împotriva regimului comunist.
Precum sacrificiul lui Liviu Cornel Babes au fost si altele în decembrie 1989, iar cu trecerea anilor elanul sacrificiului s-a cam estompat. Românul tot nu s-a trezit! Acceptă o viatã dominatã de sãrãcie, controlatã de oameni politici, mulţi de proastã calitate, de oameni care nu-si iubesc tara, dar care ocupã posturi cheie şi decid pentru viaţa poporului român.
Privind în jur se poate constata că România trãieşte în douã lumi paralele. Una a românilor celor multi, sãraci, stresati, dar liberi si o Românie politicã, arogantă, uzatã si şmecherã. Cele douã nu mai au nimic în comun, prima se lasă manipulată, iar cealaltă, cu tot felul de interese străine celui naţional. Câtã dreptate avea pictorul spaniol Francisco de Goya spunând ,,somnul raţiunii naşte monştri!“. Eroi, martiri, sacrificii, libertate, istorie, cât mai reprezintã toate acestea pentru nişte ,,monştri“ asa cum i-a numit maestrul Goya? (Lucia Baki)
Foto: Comemorare 2 Martie 2021
