,,Când am ajuns la Ierusalim în anul 1974 am slujit Prohodul Mântuitorului cu Patriarhul Benedict, ce avea 97 de ani, în Vinerea Sf. Paşti. Prohodul s-a terminat aproape de ziuă în Sâmbăta Sf. Paşti. Iar, când citeşte evanghelia: «Şi au pecetluit Mormântul împreună cu custodia» atunci intră armata în Biserică şi se duce şi stinge cele 40 de candele de aur de la Sf. Mormânt. Şi pe lespedea Sf. Mormânt ce are 3,5 m lungime şi 2,5 în lăţime pun pecete, preoţii au pus vată deja foarte groasă acolo, ca atunci când va veni lumina s-o ia şi s-o dea aprinsă la popor. Vine armata şi pune 3 sigilii pe uşa Sf. Mormânt, sigiliul armatei evreieşti – evreieşte, englezeşte şi arăbeşte, am văzut cu ochii aceasta. Pe urmă s-au stins cele 2770 de candele din tot mormântul, căci cele 40 de aur sunt în Sf. Altar, unde este piatra pe care a fost pus trupul lui Iisus. Sfântul Mormânt are mai multe altare, armenii şi monofiziţii şi maroniţii au altarele lor. Sâmbăta dimineaţa s-au stins toate candelele şi la Mormântul Domnului şi pe Golgota, peste tot. Iar în Mormânt rămâne numai puţină lumină ce vine prin nişte gemuleţe mici de la zi, căci sunt galerii la Sf. Mormânt. Rămân călugări de strajă, căci Biserica are multe odoare, se închide Biserica şi se duc toţi acasă după Prohod, până Sâmbăta la orele 11. Pe la orele 11, armata este foarte de mare folos, te întreabă: Eşti ortodox, treci aici! Eşti catolic, ai alt loc. Fiecare religie are locul ei. Apoi intră toată lumea liniştită în Biserică şi deodată intră 20 de mitropoliţi îmbrăcaţi în veşminte şi 400 de preoţi. Fiecare are în mâna lui câte un smoc de 33 de lumânări. Pe la orele 12, la amiază, vine şi Patriarhul, desculţ şi cu capul gol, îmbrăcat într-o cămaşă albă de mătase cu mâneca largă. Lumânările, cele 33, sunt lipite deolaltă şi au pictată Invierea lui Hristos pe ele. Patriarhul este controlat de armată în faţa a mii de oameni, ca nu cumva să aibă ceva de aprins şi să se spună că a făcut ceva şi a aprins Sfânta Lumină. După aceea, episcopii îl îmbracă. Stiharul alb rămâne pe el, îl îmbracă cu toate veşmintele de Patriarh. Numai bine se fac orele 13, iar pe la orele 13, Patriarhul se roagă în 3 limbi: «Să ne rugăm să vie Sfânta Lumină!» arabii strigă, bat din palme, aclamă. Patriarhul este ţinut de diaconi atunci când cade în genunchi şi ţine rugăciunea lui cam o jumătate de oră. Pe la orele 12 a fost începută Vecernia, iar când se termină rugăciunea de chemare a Sfintei Lumini, numai ce auzi în Biserică: «Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne miluieşte» – fiecare strigă în limba lui. Patriarhul stă în genunchi şi exact când a ajuns Vecernia la cântarea «Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc …» a intrat un nor azuriu albastru în Biserică, la care nu te puteai uita, că te orbea. Din nor a fulgerat de 3 ori, un fulger a trecut peste Catapeteasmă (Iconostas) peretele ce desparte altarul de popor şi s-a dus lin, drept la mormântul lui Hristos, când a atins piatra de pe Sf. Mormânt, toată vata de pe el s-a aprins şi toate candelele s-au aprins singure. La cei din balcoanele de sus li s-au aprins singure lumânările în mâini. Patriarhul a chemat armata, care a rupt sigiliile şi când s-au deschis uşile de la Sf. Mormânt, înăuntru era un cuptor mare de văpaie de foc, o văpaie albăstruie albă. Patriarhul are nişte cutii mari cu cheile şi cu mânere cu multe găuri. Patriarhul ia vata aprinsă şi o bagă cu foc în cutii şi lumina ţâşneşte prin găurile cutiilor şi apoi le încuie cu cheiţa şi ia cutiile de mânere, iar diaconii merg înainte şi havasii (soldaţi) cu culioane roşii, ca protopopii şi cu bastoane de argint, care-l păzesc pe Patriarh şi merg prin mijlocul Bisericii cu vasele cu lumină şi strigă: «Veniţi de luaţi Lumină!» De la lumina Patriarhului mii şi mii de lumânări se aprind. Eu am adus la Mănăstirea Sihăstria Sfânta Lumină într-un felinar de acela şi candelele noastre ard din 1974 cu Sfânta Lumină de la Mormânt”. (pr. Mănăstirea Sihăstria).
Stâlpul de lumină
„În anul 1326 erau trei sultanate turceşti, unul în Damasc, unul în Egipt şi unul în Babilon. Ce au zis turcii? Când vin creştinii la Ierusalim să serbeze Paştile să nu le dăm voie să slujească, până ce nu vor plăti taxa de 9000 bani de aur. Patriarhul ortodox Ioachim n-a avut de unde să plătească. Armenii bogaţi din Ierusalim s-au oferit ei să plătească. Dar turcii i-au întrebat: „De ce iese Sfânta Lumină numai la ortodocşi şi nu iese şi la voi?“ Armenii au zis: „Pentru că ortodocşii numai ei slujesc la Mormântul lui Hristos şi pe noi ne-au dat la o parte”. „Dar, dacă veţi sluji voi va veni Lumina?” Noi plătim şi taxa – au zis armenii – Lumina va veni la noi la armeni! Turcii l-au luat pe Patriarhul Ioachim şi l-au închis în Mănăstirea Sf. Sava, din Ierusalim, cu toti preoţii. Armenii au făcut slujba, dar n-a mai venit Sfânta Lumină. În acelaşi timp, ortodocşii au făcut slujba, iar când a zis patriarhul: „Hristos a înviat!” un stâlp de marmoră din Biserica Sf. Iacob a crăpat şi a ieşit Sfânta Lumină în vârful Stâlpului. Generalul turc de pe vârful stâlpului, care păzea acolo pe stâlp, a strigat: „Cred în Hristos!“ Celălalt general de lângă el i-a şi tăiat pe loc cu sabia capul. Moaştele acestui general turc convertit şi martir al Sfintei Lumini sunt acolo în Ierusalim. Armenii au fost aspru pedepsiţi de turci. Distanţa de la Sf. Mormânt până la Biserica Sf. Iacob unde s-a aprins Sf. Lumină este de 100 m. Stâlpul este fotografiat şi săpat din marmură fiind pus în Altarul Bisericii Sf. Iacob”. (extras din „Pelerinul Român”)
