Începând cu Revoluţia Franceză de la 1789, în ciuda sloganului ,,Libertate, Egalitate, Fraternitate” lupta împotriva credinţei creştine a început să capete forme foarte agresive în Europa, chiar dacă era mai veche. După instalarea comunismului în România Biserica este înlăturată din viaţa statului, învăţământul religios desfiinţat iar slujbele s-au interzis în cadrul spitalelor şi cazărmilor militare, periodicele bisericeşti, în afară de ,,Telegraful Român” au fost suprimate, Biserica Ortodoxă a fost pusă sub obedienţa statului comunist, Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată iar Biserica Romano-Catolică a fost, la rândul ei, supusă unui tir agresiv de propagandă şi teroare. Numeroşi preoţi şi credincioşi ai celor trei biserici au umplut închisorile comuniste. După evenimentele din Decembrie 1989 situaţia s-a mai relaxat dar statul a folosit cam aceleaşi metode, fie că la guvernare s-au perindat vechii comunişti sub Iliescu, Convenţia Democratică, neo-comuniştii sau liberalii. Cu toţii au folosit raporturile cu Biserica după cum le-au dictat interesele. De departe, guvernele Orban şi Cîţu au dus pe faţă lupta împotriva Bisericii Tradiţionale într-un mod special. Situaţia impusă de pandemia Sars Covid pe plan internaţional a convenit de minune duşmanilor bisericilor tradiţionale, Ortodoxă şi Catolică. Lupta se dă pentru distrugerea din interior şi exterior a celor două biserici apostolice, urmând apoi bisericile protestante şi neo-protestante. Din 90 încoace circulă o glumă românească despre presa neo-comunistă:

  • ,,Este adevărat că aţi furat două ceasuri de perete din magazinul X?
  • -Oarecum…
  • -Adică?
  • -Adică nu am furat, ci mi s-a furat, nu erau două ceasuri, era unul şi nu era de perete, era de mână. Adică mi s-a furat ceasul de mână; ce-i drept, chiar în magazinul X”. (Justiţiarul, 26 iunie 2018)

,,Rolls Royce”

Este un caz recent de extrapolare mediatică, chiar înainte de pandemie. ,,Preoţi de rang înalt au ajuns cu maşini de lux, sâmbătă, la slujba de târnosire a Bisericii ,,Sfânta Cuvioasă Parascheva” din comuna Baia, judeţul Suceava. Momentul a fost înregistrat de un localnic, iar filmarea a fost publicată pe Facebook. Multe dintre comentarii au criticat alegerea clericilor de a ajunge la eveniment cu un autoturism Rolls Royce. ,,Copiii mor de foame şi ei se plimbă în maşini de lux” a comentat o credincioasă”. ,,Pe model stalinisto-ceauşist, spune preotul şi scriitorul Mihai Andrei Aldea, vestea a stârnit mânia proletară a tuturor invidioşilor torţionari. S-au aprins toţi extremiştii care urăsc Ortodoxia ca religie sau Creştinismul în general, toţi discriminatorii care îşi revarsă, pe cel mai rasist tipar, ura anti-ortodoxă şi anti-creştină. Au început să curgă tot felul de acuzaţii şi injurii, blesteme şi ameninţări la adresa românilor ortodocşi, a preoţilor ortodocşi, a clericilor ortodocşi, a României ca ţară ortodoxă etc. Toate aceste injurii ţin de cea mai violentă discriminare religioasă ce se poate face fără violenţă fizică; violenţă la care, de altfel, unii comentatori au îndemnat direct. Nimic din tot ce s-a întâmplat nu a trezit nici un interes în CNCD sau alte organe care, scriptic, ar avea misiunea opririi discriminărilor în România. Asta şi pentru că cei insultaţi nu depun plângeri la respectivele organe publice, cum ar fi normal. Dar, dincolo de veninul revărsat din sufletele amintiţilor comentatori, să vedem Realitatea, să vedem, adică, ce şi cât este adevărat din ,,ştirea” care a stârnit atâta vâlvă.

  1. Nu erau maşini, era o maşină.
  2. Nu era o maşină de lux, era o maşină second-hand având un preţ modic.
  3. Nu era Rolls Royce, era un Daimler DS 420, o maşină care în funcţie de stare se vinde cu 4000 până la 9000 de lire sterline în Marea Britanie, cu 5000 până la 12.000 de euro în Europa. Adică mult mai ieftin decât o Dacie Duster.
  4. Era maşina unui sătean, unul dintre ctitorii bisericii care urma să fie sfinţită şi care a vrut să îi aducă personal pe clerici la sfinţirea bisericii.
  5. Clericii nu erau preoţi, nici înalţi, nici scunzi, ci episcopi.
  6. Un comunist invidios, furios pe faptul că s-a ajuns la sfinţirea bisericii, a publicat pe facebook varianta că ,,înalţii preoţi” ar fi ,,venit la slujbă” într-un ,,Rplls Royce”, ca să îşi verse ura pe ortodocşi măcar aşa. Singurul lucru real din ştire este locaţia.

Ca urmare a ,,ştirii”, toţi cei care îi urăsc pe ortodocşii practicanţi, pe preoţii ortodocşi, au reacţionat la nivelul de necinste, de răutate şi prostie tipică trăirii comunist-ateiste: cu ură, furie, injurii, blesteme, acuzaţii murdare. S-a produs o demascare publică, exact pe modelul practicat de Troţki, Stalin, Ana Pauker, Nicolski şi alţi criminali în masă dăruiţi de ateismul comunist lumii. Știrea este complet falsă, deşi, ce-i drept, cumva inspirată din realitate; doar că realitatea a fost tocată în malaxorul comunist al urii de clasă, al urii împotriva Bisericii. A rezultat o minciună sfruntată, bine primită de cei predispuşi la înghiţirea unor asemenea dejecţii publicistice” (Justiţiarul, 26 iunie 2018)

Și a venit pandemia

,,De la începutul pandemiei, mulţi dintre slujitorii bisericii au intrat în casele enoriaşilor pentru a face sfeştanii sau pentru a-i spovedi şi împărtăşi mai ales pe bătrâni. Însă aceste servicii religioase s-au făcut şi se fac contra-cost, ca în vremurile normale. La fel se întâmplă la nunţi, botezuri şi înmormântări. E cinic, dar numărul morţilor în timpul pandemiei a sporit considerabil încasările preoţilor. Astfel, cuvântul lui Dumnezeu costă bani, fiind direcţionat în buzunarele de sub sutană” ((George Arun: Preoţii, între credinţă şi negoţul cu sfinţenie). Este un alt tip de extrapolare tipic marxistă scrisă de un domn care nu cunoaşte nici istoria, nici tradiţia şi nici realităţile cu care se confruntă Biserica Ortodoxă. Trebuie specificat aici faptul că majoritatea preoţilor din Biserica Ortodoxă Română trăiesc la nivelul subzistenţei, mulţi preoţi din zonele rurale foarte sărace nu au cu ce să îşi trimită copiii la şcoală. Banii dăruiţi de credincioşi nu le umplu buzunarele, ci îi ajută să-şi mai tragă sufletul. Salarizarea preoţilor este un subiect despre care nu se discută deloc în talk-showrile posturilor neo-marxiste. Preoţii nu sunt plătiţi de stat, statul le acordă un ajutor în privinţa plăţii sănătăţii, a şomajului, a pensiei etc, iar preoţii sunt nevoiţi să-şi completeze salariul din parohii, care majoritatea sunt sărace iar preoţii nu îşi pot încasa salariul din veniturile proprii ale parohiei în cele mai multe dintre cazuri. O altă realitatea despre care nu se discută este următoarea: nici un preot nu cere bani contra serviciilor prestate, acestea se discută în cadrul consiliilor parohiale în privinţa ,,taxelor” pentru întreţinerea lăcaşurilor de cult, a caselor parohiale sau a completării salariilor preoţilor din parohie, dacă parohia are putere financiară să plătească salariul preotului. Niciun preot care este chemat în casa credincioşilor nu cere, i se dă. Probabil aceşti domni vor ca preoţii să nu mai trăiască deloc, să facă totul gratis, ca în perioada apostolică, dar dacă citesc Biblia vor descoperi că chiar Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioşi în epistolele sale să îşi întreţină ,,păstorii”. Ar fi bine dacă aceşti corifei ai jurnalismului ar simţi pe pielea lor traiul majorităţii preoţilor care ,,îşi umflă buzunarele de sub sutană”. Este drept, tagma nu duce lipsă de excroci, afacerişti şi lupi deghizaţi în miei, dar generalizarea pentru a lovi o întreagă instituţie face parte din metodele kominterniste, folosite din plin în România post-decembristă, ,,liberă şi colonialistă”.

,,Mache”

Cazul episcopului constănţean Teodosie face de vreme bună rating mediatic. Stelian Tănase a publicat recent pe pagina sa următorul ,,deskreport”: ,,Chiar acum Teodosie deşi a încasat un refuz clar, se face că nu aude şi nu vede. Continuă gargara. Face scandal, cum îi este obiceiul. E o meteahnă grea, care nu are dezvăţ, după cum se vede. E o slugă care se visează jupîn. Un pricinos de nevindecat. Un mare păcătos. Suferă că nu e mitropolit. Nu îi ajunge ce are acum. Vrea şi mitropolie la Constanţa. Sinodul BOR şi patriarhul Daniel au judecat drept şi l-au refuzat pe ipochimen. Pe bună dreptate. Teodosie numai rău a făcut. Există motive întemeiate. După părerea mea, sigur, ea nu contează, Teodosie este un trouble-maker tipic, şi nu un păstor. Ce zice Teodosie, fost Mache ca informator al Securităţii? ,,Aveam cu mine mii de oameni, nu pentru mine, nu pentru a deveni vedetă. Eu am vrut să fiu în rugăciune şi voi fi şi după pandemie. Am decis să slujesc Sfânta Liturghie în fiecare zi, ce e rău în asta? Eu nu mă dezic de ce am făcut, am avut o atitudine creştină, de apărare a dreptei credinţe. A apăra dreapta credinţă e un lucru pozitiv şi, iată, credincioşii m-au urmat. Eu am vorbit în numele lui Dumnezeu, nu am vorbit de capul meu”. E clar, Teodosie induce ideea că ar avea conversaţii private cu bunul Dumnezeu, peste capul BOR. O vrea patriarh? Mai ştii? La marile ambiţii pe care le nutreşte, de ce nu s-ar gândi că i-ar sta bine în scaunul patriarhal? Se vede slujind în Catedrala Neamului, înconjurat/venerat de mii de credincioşi. Constanţa este prea mică pentru el. Teodosie s-a umflat cu heliu ca un zeppelin. Nu îl mai încape toată Dobrogea. Deocamdată face tactic un pas în spate şi pretinde că nu vrea să fie patriarh! Dar cine îl crede? E suficient de fariseu să zică una, să gândească alta şi să spună cu totul altceva. Aştept comentariile dvs pro sau contra”. Comentariile au fost de-a dreptul pro şi contra: ,,Caz clinic. Ar trebui psihanalizat de un profesionist şi, apoi, să urmeze un tratament riguros. Dacă există un astfel de tratament, adică, vreau să zic, dacă nu cumva este incurabil”. Aşadar, s-au trezit ,,diagnosticienii” virtuali. ,,Nu vă daţi seama ce spuneţi de acest înalt preasfinţit. Dacă citiţi biblia şi o înţelegeţi, abia atunci să vă daţi cu părerea despre el. IPS Teodosie este unicat în România, îşi face meseria pe adevăr. Un adevărat misionar al Domnului. Aşa ar trebui toţi IPS să facă, dar nu au curaj. El nu citeşte după carte, el spune pe de rost Evanghelia şi toate le ştie” spune un alt comentariu. Stelian Tănase este scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist ţi regizor, realizator de televiziune şi analist politic, fost preşedinte al Societăţii Române de Radio şi Televiziune, cu un trecut curat, având două cărţi interzise de cenzura comunistă. Liberal convins, este totuşi imparţial şi critică acid derapajele actualului guvern. Are un limbaj curat, este carismatic şi sincer totodată şi nu este neapărat un ,,anti-clericalist”, şi nici ateu, este un fin observator şi analist al societăţii româneşti.

Cristian Tudor Popescu

Cristian Tudor Popescu este o altă voce cunoscută a gazetăriei româneşti. Inginer la bază, el s-a remarcat ulterior ca scriitor, filmolog şi jurnalist la Adevărul, apoi director fondator al ziarului Gândul. Vorbeşte bine, tăios şi multe lucruri le spune pe nume. Este însă unul dintre cei care au încercat să demonstreze opiniei publice că mersul la biserică este riscant în perioada pandemiei, spunând în dese rânduri că nu credinţa, ci raţiunea este cea care vindecă. Cristian Tudor Popescu a devenit una dintre vocile cele mai critice la adresa mai-marilor Bisericii Ortodoxe Române prin derapajele lui.

Reacţia Bisericii

Trecută prin ciurul dictaturii comuniste, cu preoţi şi credincioşi martiri dar întâi stătători acuzaţi de ,,colaboraţionism” cu autorităţile comuniste, Biserica Ortodoxă Română a preferat o atitudine prudentă, chiar şi în condiţiile în care atacurile la adresa ei sunt făţişe, agresive şi neîntemeiate. Prin ierarhii ei a încercat să colaboreze chiar şi cu actuala guvernare îndemnând la prudenţă şi conformare a credincioşilor la regulile sanitare. Radicaliştii şi cercurile ,,ultra-ortodoxe” acuză ierarhia de laşitate şi colaboraţionism, lucruri ce vor fi analizate în următorul material. (Ştefan BOTORAN) (Va urma)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here