Foto: arhiva lui Ludovic Orban din Hălmeag
Nu putem vorbi despre Făgăraşul de la începutul secolului trecut fără să facem o prezentare a judeţului Făgăraş a cărei reşedinţă era. Judeţul Făgăraş se afla în sudul Transilvaniei, de-a lungul râului Olt, învecinîndu-se la nord cu judeţul Târnava-Mare, la vest cu judeţul Sibiu, la est cu judeţul Braşov, iar la sud cu judeţele Argeş şi Muscel. Reforma administrativă din 6 septembrie 1950 l-a desfiinţat, teritoriul său fiind împărţit între judeţele Sibiu şi Braşov. De la 17 februarie 1968 Nicolae Ceauşescu reîmparte administrativ România în vechile judeţe, a uitat însă de judeţul Făgăraş. La începtul secolului trecut, Făgăraşul număra până la 8.000 de locuitori (în 1937 avea 7954 locuitori), iar întreg judeţul Făgăraş avea cam 90.000 de suflete. Din punct de vedere administrativ, judeţul Făgăraş cuprindea 86 de sate împărţite pe trei plăşi, Arpaşul de Jos cu 25 de sate, Şercaia cu 18 sate şi Făgăraşul căruia îi erau arondate 43 de sate. Justiţia din judeţ era formată din patru judecătorii, care funcţionau în sediile plăşilor şi la Cincu şi un tribunal la Făgăraş. Funcţionau în judeţ 19 bănci, iar pe lângă acestea existau 36 de cooperative de credit care aveau aproape 4000 de membri, ulterior confiscate de regimul abuziv de după 1948. Funcţionau în judeţ şapte dispensare, un spital în Făgăraş, un sanatoriu de tuberculoşi tot în Făgăraş şi un cămin de odihnă pentru artişti la Sâmbăta de Sus.
Statuia Doamnei Stanca
La începutul secolului trecut, femeile făgărăşene erau deosebit de active, aveau un cuvânt de spus în târg şi se implicau în viaţa oraşului. S-au organizat în asociaţii cu profil social şi cultural. Erau renumite acţiunile caritabile şi de asistenţă socială ale ,,Asociaţiei femeilor române”, ,,Reuniunea femeilor ortodoxe”, ,,Reuniunea femeilor greco-catolice”, ,,Reuniunea femeilor evanghelico-luterane”. Gruparea Femeilor Române, filiala Făgăraş, s-a ocupat de edificarea statuii Doamnei Stanca din oraş la sugestia lui Nicolae Iorga care a vizitat în acea vreme oraşul. S-au ocupat de strângerea de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de construcţie şi i-au convins pe oamenii de afaceri din Făgăraş să se implice financiar. Apoi au căutat meşterii cei mai potriviţi pentru acest proiect. Statuia bust a Doamnei Stanca a fost realizată în anul 1938 de către sculptorul Spiridon Georgescu (1887-1974) şi este aşezată în faţa cetăţii.
Mormintele eroilor, în grija femeilor din Făgăraş
În ziarul judeţului Făgăraş care se numea ,,Oltul” se consemna la 16 aprilie 1920 că femeile din Făgăraş s-au organizat în societatea ,,Mormintele eroilor căzuţi în Războiu” care era preocupată de îngrijirea mormintelor făgărăşenilor care au murit pe front. În anul 1931 din iniţiativa şi prin contribuţia Societăţii de ajutor şi cultură din Galaţi-Făgăraş a fost ridicat un monument în memoria eroilor din primul război mondial. Autorul a fost sculptorul Dănilă Scheneider. Obeliscul este susţinut de un soclu în trepte şi este realizat din gresie. La bază se află un vultur din bronz, cu aripile desfăşurate, cu o cruce în cioc, aşezat pe o cască militară. În partea superioară este fixată o cruce într-o coroană din lauri. În plan frontal, pe o placă, este o inscripţie comemorativă. Contemporanii noştri însă au găsit de cuviinţă să dezgroape osemenitele eroilor îngrijite cu trudă de strămoşi. Pe lângă acestea mai funcţiona cu succes şi Societatea Crucea Roşie.
80% din populaţia Făgăraşului era ştiutoare de carte
Ridicarea nivelului de cultură şi răspândirea ştiinţei de carte au fost scopurile principale ale asociaţiilor de cultură din acea perioadă. ,,Astra” avea un despărţămînt la Făgăraş şi altele în fiecare plasă, iar în comune cercuri culturale. Funcţiona Fundaţia culturală ,,Principele Carol” care deţinea un cămin cultural model la Drăguş şi altele la Felmer, Grid, Lisa, Lovnic, Sâmbata-de-Sus, Toderiţa, Viştea-de-Sus şi Vaida-Recea. În fiecare sat era construit câte un cămin cultural pe lângă care funcţiona o bibliotecă. Era renumită Asociaţia culturală a profesorilor secundari, Societatea culturală ,,Progresul” cu sediul principal în Făgăraş, societatea culturală ,,Sfântul Gheorghe, sau ,,Junii români”, societatea de lectură ,,George Coşbuc” şi societatea ,,Carpatina”. Societăţile corale erau la mare căutare, dar şi societăţile sportive şi de vânătoare. În Făgăraş funcţiona un cinematograf a cărei sală de film era numită ,,Transilvania”. La nivelul anului 1930 de exemplu, mai puţin de 80% din populaţia judeţului Făgăraş era ştiutoare de carte. Funcţionau 28 de grădiniţe la care lucrau 31 de educatoare. Nouă dintre ele erau confesionale, iar celelalte de stat. Şcoli primare erau 108 la număr din care majoritatea erau la sat, doar trei funcţionau în Făgăraş. 12.000 de copii frecventau şcoala care erau învăţaţi de 280 de învăţători şi profesori. La Făgăraş funcţionau un liceu de băieţi (actualul Radu Negru), un gimnaziu de fete (actuala şcoală D-na Stanca), un gimnaziu industrial şi o şcoală normală de băieţi. Judeţul Făgăraş avea construite 87 de biserici de cult ortodox, 39 greco-catolice, 17 luterane, 5 reformate, una unitariană, o sinagogă evreiască şi o casă de rugăciuni adventiste. Populaţia judeţului era în proporţie de 55,2% ortodoxă, 25,7% greco-catolică, iar restul de 20% de alte confesiuni. Oraşul Fagaraş a fost în toate vremurile ţinutul cel mai românesc din Ardeal.
Tipografia Haţiegan şi ziarul Oltul
Amintesc de Făgăraşul vechi ziarele de la începutul veacului trecut sau monografiile realizate de oamenii de litere ai locului. Nicoale Iorga şi sociologul Dimitrie Gusti erau mari admiratori ai ţinutului Făgăraşilor, însemnările lor fiind repere pentru istoria, cultura, şcoala ci sociologia locului din acele timpuri. Tipografiile făgărăşene ne amintesc şi de vechile legătorii ale veacurilor trecute care funcţionau cu succes în satele făgărăşene, precum Grid, Lisa, Beclean, Făgăraş, Breaza, etc. Prima tipografie din Făgăraş era amplasată chiar în Piaţa Mare din centrul târgului. Era tipografia lui Ion Haţiegan. În ziarul ,,Oltul” din data de 5 februarie 1920 se titra primul anunţ al acestei tipografii. ,,Legătoria de cărţi şi Tipografia ,,Română”- I. Haţiegan- Făgăraş, Piaţa Unirii. Era şi tipografia ziarului Oltul, oficios al judeţului Făgăraş din acei ani. Acest jurnal devine, începând cu data de 11 mai 1920, un ziar de propagandă pentru partidul lui Octavian Goga, Partidul Poporului. Ca şi în zilele noastre, partidele politice de atunci îşi cumpărau ziare care să le cânte în strune. În acele vremuri însă ziarele nu se fereau să fie numite public şi în scris chiar pe frontispiciul lor că sînt ziare de propagandă politică. Astăzi însă toate ziarele şi media în general chiar dacă sînt oficioase de partid, îşi spun independente. Ion Haţegan a pornit de jos, dintr-o familie săracă din Sibiu. Băiat fiind lucra într-o prăvălie. Ani la rând a muncit şi a reuşit să strângă o avere destul de frumoasă care l-a ajutat să-şi cumpere o casă. Este imobilul în care astăzi funcţionează hotel Diana. Ajunsese Haţiegan, ca în 1944, să aibă în Făgăraş vreo trei case. Una dintre care a transformat-o în librărie pe care a îngrijit-o şi a aprovizionat-o în stil de mare oraş, pe alta a transformat-o în papetărie. Tipografia lui era cea mai căutată la acea vreme. A avut un fiu care era elev la Liceul Radu Negru, dar care a plecat pe front unde a fost ucis în luptele de la Cotul Donului. Pierderea copilului a fost pentru vestitul librar şi tipograf o adevărată dramă despre care vorbea tot oraşul. O altă tipografie şi librărie funcţiona pe strada Regală la nr. 2. Aparţinea lui Ioan Lazăr. O frumoasă librărie dechisită aprovizionată cu bunuri şi jucării din Nurenberg se afla pe colţ cu cinematograful Transilvania şi era administrată de o săsoaică. O altă librărie axată mai mult pe jucării funcţiona în imobilul de lîngă casa Haupt, clădirea de lângă actuala primărie. Aparţinea unei nemţoaice Fogel.
Hanul la care poposeau ţăranii
Anii care au adus bunăstare Făgăraşului sunt cei din primele patru decenii ale veacului trecut. Se putea vedea acest lucru la toate nivelurile, de la micii comercianţi, la salariaţi, la marii producători, intelectuali sau la făgărăşenii care formau lumea bună a târgului. Se aflau într-o armonie perfectă românii, evreii, saşii, ungurii şi erau acceptaţi chiar şi ţiganii. Erau renumite şi aşteptate plimbările pe promenadă, acţiunile caritabile, ceaiul de la ora 17.00 cu tabietul local, seratele de la localurile renumite ale lui Bozdoc sau Mercur, întâlnirile politice. La nivelul fiecărei pături sociale era o vizibilă concurenţă care însă nu urmărea altceva decât calitatea vieţii. Fiecare ins îşi cunoştea foarte bine locul în societate. Piaţa Mare a Făgăraşului amplasată în centrul târgului reprezenta şi centrul activităţilor cotidiene ale făgărăşenilor. Aici îşi aveau sediile băncile, farmaciile, magazinele negustorilor, atelierele meşteşugarilor. Tot aici se întâlnea toată lumea, de la oraş sau de la ţară, era locul în care se fixau mai toate întâlnirile. Sătenii care ajungeau la oraş poposeau cu căruţele lor la singurul han din piaţă, clădirea în care azi funcţionează magazinul Rombiz. Hanul aparţinea unui anume Dinu care oferea ambianţă ţăranilor veniţi la oraş. În curtea hanului, dar şi pe strada Luterană poposeau căruţele sătenilor.
Restaurantele îşi alegeau clienţii
În Piaţa Mare a Făgăraşului erau multe restaurante, unele mai cochete şi mai frumoase decât altele. Casa neamţului Hanner ocupa mare parte a laturii de sud a pieţei. De prin 1930, Hanner o vânduse unui anume Bozdoc. Acesta priceput în ale negustoriei a transformat imobilul într-un restaurant cu terasă. Era locul cel mai căutat de tinerii intelectuali ai oraşului, avocaţi, judecători, profesori etc. care serveau masa numai în localul Bozdoc. După naţionalizare casa Bozdoc a încăput pe mâinile OCL-ului, apoi ale unor firme. Cea mai frumoasă clădire a Pieţei era însă cea care adăpostea lanţul de restaurante şi hotelul Mercur. Este actuala clădire în care funcţionează banca Reiffeisen. Clădirea a aparţinmut comunităţii săseşti din Făgăraş care a închiriat-o acestui lanţ hotelier. Impresiona acest imobil printr-o nişă amplasată pe peretele exterior în care era montată statuia zeului Mercur, dar şi prin stilul construcţiei. Astăzi nu mai există statuia, doar nişa. La parterul clădirii se afla restaurantul, impozant cu o frumoasă terasă. Lumea bună a oraşului aici îşi etala ţinutele. Se asculta muzică de cafe, cântau muzicanţii oraşului din Ţigănia de mătase, renumiţii Liviu Cincan, violonist, Dodos Bumbarul, etc.
Cârciumarul ajuns senator
În Piaţa Mică ce era amplasată undeva în zona statuii Doamna Stanca funcţiona şi cârciuma unui anume Romul Taflan. Aceasta era departe de a se ridica la nivelul restaurantelor din Piaţa Mare, însă nu ducea lipsă de clienţi. Era prin anul 1931 când Romul Taflan era membru al Partidului Naţional Liberal care era condus, la Făgăraş, de un anume Oromolu. La alegerile generale din anul 1931 când a afost ales prim ministru Nicolae Iorga, pentru judeţul Făgăraş au candidat două persoane pentru postul de senator, una provenea de la PNL, iar alta de la PNŢ. Liberalii l-au desemnat ca şi candidat pe cârciumarul Taflan, iar ţărăniştii pe Gheorghe Mironescu, decanul Facultăţii de drept din Bucureşti, fost prim ministru. După numărătoarea voturilor a fost proclamat ales Romul Taflan. Şi la acea vreme se purta cumpărarea voturilor pe bani de către partidele politice. Cu ocazia validărilor de la Senat, Nicolae Iorga a criticat sistemul democratic din România şi a dat exemplu cazul Făgăraşului, unde un fost prim ministru Gheorghe Mironescu, profesor universitar, cade la alegeri, iar în locul lui este ales un nimenea, un ins cu patru clase primare, un necunoscut de cârciumar care răspunde la numele de Romul Taflan. ,,Scoală-te în picioare Romul Taflan să te vadă întreg Senatul cine eşti dumneata care ai luat locul de senator al domnului Mironescu” i s-a adresat furios Nicolae Iorga. ,Apoi domnilor senatori, eu nu văd între mine şi domnul Mironescu altă diferenţă decât aceea că el vinde berea en-gros, cu butoiul, pe când eu i-o cumpăr şi o vând, en detail cu ţapul sau cu halba”. Lângă cîrciuma lui Taflan, în Târgul lemnelor se mai afla o cârciumă, a lui Zăgan. Fiul acestuia devenise vicepreşedintele PNŢ Făgăraş, funcţie care mai târziu l-a aruncat în închisorile comuniste. (Lucia Baki)
