,,Tatăl nostru
Care eşti în ceruri
Sfinţească-se numele Tău
Vie împărăţia Ta
Facă-se voia Ta
Precum în Cer aşa şi pe Pămînt
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Şi ne iartă nouă greşelile noastre
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Şi nu ne lăsa pe noi în ispită
Şi ne izbăveşte de cel rău
Că a Ta este împărăţia
Şi mărirea,
Şi puterea
Şi slava.
În numele Tatălui
Al Fiului
Şi al Sfîntului Duh
Amin.”
,,Rugăciunea ,,Tatăl Nostru” este un cod, care este activat doar atunci când este spusă într-un anumit fel. Recitată însă ca o poezie nu aduce beneficii. Această rugăciune face referire la Spiritul Atotputernic pe care creştinii îl numesc Dumnezeu. Aşa cum spun şi versurile rugăciunii, acestui Spirit îi recunoaştem supremaţia în tot şi în toate, şi, noi, oamenii, ne dorim să trăim într-o lume identică şi aici pe pământ: ,,Precum în Cer aşa şi pe Pământ„. Primele şase versuri din rugăciune fac referire la aceste aspecte.
Activarea acestui cod nu se face doar când spunem efectiv rugăciunea ci trebuie să şi trăim în acord cu aceasta. Trebuie să ştim că nu recunoaştem supremaţia Domnului doar atunci când ne rugăm, ci trebuie s-o recunoaştem întotdeauna. Prin urmare este o iluzie că ulterior rugăciunii am avea dreptul să dăm uitării tot ceea ce am invocat arătând un comportament opus celui promis, aducând injurii, atribuind vini şi nemultumiri.
In continuare, în rugăciune, cerem ceva şi pentru noi: ,,Pîinea noastră cea de toate zilele”. Printre oameni, această parte a rugăciunii are foarte multe înţelesuri. Din păcate puţini ştiu la ce se face referire, şi de ce anume avem nevoie de la cei de Sus. Bineînţeles că nu poate fi vorba despre pâine ad litteram, ci există o anume energie fără de care nu putem trăi şi care ne ţine vii pe acest pămînt.
Partea din rugăciune care se referă la iertarea greşelilor este din nou înţeleasă şi mai ales pusă în aplicare foarte greşit. Se spune în rugăciune ,,Şi ne iartă nouă greşelile noastre/ Precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. De cele mai multe ori această promisiune, pentru că este o promisiune, rămâne la stadiul verbal, şi din păcate foarte rar se şi aplică. Adevărul este că nu ştim să iertăm şi să fim înţelegători, aşa cum ne-ar place să fim şi noi înţeleşi şi iertaţi de Dumnezeu. Nu trebuie uitat că această regulă se aplică chiar dacă vrem sau nu, dacă ne dorim sau nu, chiar dacă o cunoaştem sau nu. Se aplică pur şi simplu. Şi un vechi proverb românesc ne arată acest lucru: ,,Cum îţi aşterni, aşa dormi”.
Pe finalul rugăciunii spunem ,,Şi nu ne lăsa pe noi în ispită/Şi ne izbăveşte de cel rău„. Darul cel mai de preţ, pe care toţi oamenii îl avem de la Dumnezeu (fără excepţie), este de a avea capacitatea să vedem, să rezolvăm şi să ocolim singuri problemele care ne apar pe parcursul acestei vieţi de pe pământ. Trebuie să ştim că noi, oamenii, am fost înzestraţi cu calităţi speciale care depăşesc cu mult stadiul de animal. Comoditatea şi lenea sunt însă ,,calităţi” pe care le dobândim pe parcurs şi care ar trebui şterse din ,,lista” fiecăruia. Dacă dorim să facem ceva, să avem ceva anume, TREBUIE să muncim, nu să primin gata făcut. Aici se include aproape tot ce există pe acest pământ.
La finalul rugăciunii se recunoaşte din nou mărirea şi puterea celui de Sus: ,,Că a Ta este împărăţia/şi Mărirea/ şi Puterea/ şi Slava”. Dacă din nou le recunoaştem doar cu vorba, nu şi cu fapta, sau mai bine zis în suflet, este inutil să le mai invocăm. Dacă vrem ca această rugăciune să aducă ceva bun pentru noi, atunci trebuie să trăim această viaţă după cum ea ne îndeamnă şi după cum Dumnezeu, Iisus şi Duhul Sfînt ne-au învăţat. Amin” (O.N.)
