Fabricile Ucea, o istorie de peste opt decenii. Nemții din Essen au edificat combinatul pe terenuri expropriate cu localnici și prizonieri de război evrei

•     Fabricile Ucea s-au construit cu prizonieri de rãzboi și un detașament de evrei

•   Pentru investiția de la Ucea au fost afectate peste 900 de hectare ce aparțineau composesoratelor și proprietarilor individuali din satele Ucea de Jos, Ucea de Sus și Corbi 

•    Terenurile au fost luate de stat prin expropriere  

Puțini sunt localnicii din Victoria care cunosc istoria oraºului în care trãiesc, poate cei mai în vârstã care au pus umãrul la edificarea lui. Construirea oraºului a fost strâns legatã de combinatul chimic, intreprinderea care dateazã încã din anul 1938. La vremea aceea, când rãzboiul al doilea mondial bãtea la uºã, guvernanþii au iniþiat proiectul de edificare a unei fabrici chimice la Ucea care sã producã pulberi explozive. Aveau deja ca exemplu o fabricã similarã care era în plinã dezvoltare la Fãgãraº, ,,Fabrica de explozivi ENA” care se afla la al 16-lea an de activitate. Alegerea locului în care sã se edifice o nouã fabricã n-a fost greu de realizat astfel cã singura opþiune a fost la poalele Munþilor Fãgãraº, pe raza comunei Ucea. S-au întrecut în oferte firme din Germania, SUA, Anglia, România, dar Societatea Ferrostaal AG din Essen, Germania, a fost desemnatã pentru construirea Fabricilor Ucea, aºa cum a fost denumitã investiþia. Lângã fabricã s-a edificat apoi o colonie pentru muncitori, militari ºi specialiºtii care lucrau în intreprindere. Dupã 1944 însã colonia s-a extins înspre satele din jur formându-se o întreagã localitate cu locuinþe ºi utilitãþi. Abia în 1954 Colonia Ucea a devenit Oraºul Victoria, cel în care astãzi convieþuiesc peste 7.000 de locuitori. La opt decenii distanþã lucrurile s-au schimbat. Forfota de altã datã s-a stins, iar oraºul muncitoresc este îmbãtrânit.  Combinatul Chimic are astãzi altã soartã, dupã privatizarea din 2003, o parte rãmânând cu capital românesc, iar alta cu capital american. Dacã prima fabricã abia mai rezistã pe piațã, americanii dezvoltã fabrica an de an.  Dupã 1990, când s-a dat liber la retrocedãrile de terenuri,  Oraºul  se luptã sã nu piardã terenurile care-i alcãtuiesc patrimoniul public. La mâna magistraþilor stã de acum viitorul acestui oraº, procesele datând de peste un deceniu.

Nemții din Essen au edificat Fabricile Ucea

Societatea Ferrostaal A.G. din Essen a avut douã variante pentru construirea Fabricilor Ucea, îngropatã sau camuflatã, dar a fost aleasã ultima þinând cont de costurile investiþiei. Primul director al ºantierului a fost ing. colonel Ion Ioniþã care a avut rolul de a analiza terenurile din mai multe zone împreunã cu nemþii de Ferrostaal. Într-un final  a fost aleasã Ucea Mare. Pentru camuflajul fabricii ce urma sã fie construitã pãdurea era elementul de bazã, caz în care 450 jugãre de pãdure au fost asiguraþi pentru suma de 4 milioane de lei la firma Asigurarea Româneascã ºi reasiguratã la cele mai mari societãþi de reasigurare din Germania, Italia ºi Elveþia. Constructorii au recurs ºi la plantarea tuturor poienilor din zonã care însumau 150 hectare astfel ca pãdurea sã fie bunã pentru camuflarea instalaþiilor.

Le-au luat terenurile

Numai că situaţia n-a fost atât de simplă pe cum se părea. Terenurile afectate de construcţii aparţineau proprietarilor de composesorate, iar utilizarea lor putea fi făcută doar prin expropriere. Au apărut tot felul de decrete şi decizii în acest sens, dar multe din ele n-au fost oficializate.  În cartea funduară aparţinând Tribunalului Făgăraş, apare pentru prima dată denumirea de ,,composesorat” în anul 1872. Composesoratele au luat fiinţă după Revoluţia din 1848, când administraţia austriacă a hotărât, ca pe lângă proprietatea individuală, fiecare sat să aibă un loc de păşune comun şi o parte de pădure, cu proprietate în devălmăşie. Composesoratele şi-au luat drept nume, numele satului de care aparţineau: ,,composesoratul- foşti Coloni şi boieri- Ucea de Sus, sau …Corbi. În această regiune s-a luat pământ în devălmășie şi înainte de 1848, de către oamenii liberi dar fără pământ (grăniceri), în a doua jumătate a sec. XVIII-lea şi de către iobagi. Aceştia, prin împroprietărire, au devenit ,,foşti coloni”, iar ,,foşti boieri” sunt boierii de odinioară (începând cu sec. al XIV-lea), care în decursul vremii, prin împărţirea pământului unde urmaşii, au rămas fără moşii. Terenul împădurit nu a fost cuprins în totalitate în cadrul composesoratelor, ci au rămas unele păduri în proprietate individuală. Aceşti proprietari se numeau ,,răzleţi”.

Exproprierea

 Exproprierea terenurilor s-a făcut în două etape. În prima etapă s-a expropriat terenul pentru construirea Fabricilor Ucea şi a căilor de acces, iar în etapa a doua s-a expropriat terenul pentru construirea oraşului muncitoresc Ucea (actualul oraş Victoria). Pe lângă suprafaţa expropriată s-a mai cerut atunci (n.r. 5 noiembrie 1939) exproprierea versantului de vest al pârâului Ucea pe toată întinderea hotarului de vest, majorată cu 150 m spre nord şi 200 m spre sud de actuala graniţă, pentru motivul că ,,în marginea disnspre albia pârâului Ucea, fabricile Ucea instalează uzinele, transformatoarele, casa de reglare a gazului metan, sanatoriul pentru lucrători şi funcţionari, ce trebuie perfect camuflate, ceea ce nu se poate face decât atunci când sunt asigurate de vegetaţia forestieră ce există dincolo de acest pârâu, Aceste construcţii fiind făcute până în pârâul Ucea, ele sunt expuse în văzul tuturor celor care circulă dincolo de pârâu”. Exproprierea la vest de pârâul Ucea nu s-a aprobat. La data de 3 august 1940 s-a emis Decretul de expropriere a terenului necesar construirii Fabricilor Ucea şi a celor două căi de acces, şoseaua şi calea ferată. Suprafaţa expropriată a fost de 462 hectare. Decretul pentru exproprierea terenului necesar construirii oraşului muncitoresc Ucea s-a dat în anul 1951.

,,Prezidiul Marii Aduncări Naţionale al RPR,

În temeiul art. 44 pc. 2 şi art. 45 din Constituţia RPR, văzând hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 101 din 8.02.1951, emite următorul Decret nr. 28 pentru declararea de utilitate publică şi exproprierea unor terenuri necesare construirii oraşului muncitoresc al Uzinei Ucea- Sovromchim:

Art. 1. Se declară de utilitate publică, se expropriază şi se trec în proprietatea statului dându-se în folosinţa Ministerul Metalurgiei şi Industriei Chimice în vederea construirii oraşului muncitoresc pe lângă Uzinele Sovromchim-Ucea”, următoarele terenuri:
A. Din Comuna Ucea de Jos, regiunea Sibiu
B. Din comuna Corbi
C. Din Comuna Ucea de Sus.
Art. 2. Se autorizează ministerul Agriculturii de a da din rezervele Statului drept despăgubiri celor expropriaţi prin prezentul decret, o suprafaţă de 451 hectare 5573 mp teren arabil, precum urmează:
a. Pentru cei expropriaţi din comuna Corbi, se vor da terenuri în comuna Şomartin în suprafaţă de 261 hectare 4723 mp.
b. Pentru cei expropriaţi din comuna Ucea de Sus se vor da terenuri în comuna Brui în suprafaţă de 73 hectare 1354 mp şi în comuna Şomartin 46 ha 0850 mp.
c. Pentru cei expropriaţi din comuna Ucea de Jos se vor da terenuri în comuna Brui în suprafaţă de 70 ha 8646 mp.
Art. 3. Ministrul Metalurgiei şi Industriei Chimice va încheia cu Uzinele Sovromchim Ucea, o convenţie prin care se vor stabili condiţiile şi modul în care se vor folosi de către Uzinele Sovromchim terenurile expropriate în vederea construirii oraşului muncitoresc.
Art. 4. Decretul nr. 314 din 23 iulie 1949 se abrogă pe data emiterii lui.

Dat în Bucureşti la 22 februarie 1951
(ss) C.I. Parhon (ss) Marin Florea Ionescu
Vicepreşedinte. Cons. de Miniştri şi Ministerul Metalurgiei şi Industriei Chimice
(ss) Chivu Stoica
Ministrul Agriculturii
(ss) V. Vaida
Ministrul Justiției
(ss) Stelian Niţulescu

Suprafeţele afectate de investiţie
 

• Conform datelor de la Cartea Funduară Făgăraş, oraşul Victoria posedă următoarele terenuri:
•  Suprafaţa totală oraş şi combinat: 983 hectare 3722 mp
•  Suprafaţa oraşului Victoria 496 ha 5422 mp
• Suprafaţa Combinat Chimic Victoria 486 ha 8300 mp
•  Suprafaţa construită a oraşului Victoria 110 ha din care 33 ha zone verzi
•  Suprafaţa străzi în oraş 7 ha
• Suprafaţa liberă (construibilă) 320 ha 6222 mp
• Suprafaţa zone industriale exceptând combinatul (PTTR, spital, complex, şcoli, şantier, etc) 58 ha 9200 mp.Documente păstrate şi azi
   

 Actele care se referă la exproprieri au fost menţionate la vremea respectivă în presă. În ziarul ,,Ardealul” nr. 233 din 17 octombrie 1939 s-a publicat un decret pentru expropriere a 141.795 mp de la Ucea de Sus şi Ucea de Jos. Şi Decizia fostei Curţi de Apel Braşov nr. 171/1941 pentru exproprierea suprafeţei de teren 424.0297 mp a fost publicată. Un exemplar al acestei decizii a fost păstrată la arhiva oraşului prin aportul av. Nicolae Bozonea din Feldioara. De asemenea Decretul nr. 28/1951 pentru exproprierea suprafeţei de teren de 4.515.573 mp se păstrează. Însumate aceste suprafeţe dau 8.897.665 mp. În Cartea Funduară apar 9.833.722 mp deci o diferenţă de   936.057 mp, suprafaţă pentru care nu au fost găsite acte de expropriere.

Fabricile s-au construit cu lopata şi roaba
 

 Fabricile Ucea au fost construite de firma germană Ferrostaal din Essen Germania începînd cu anul 1939. Şantierul de la Ucea a fost însă închis cu ocazia evenimentelor de la 23 august 1944. Activitatea a fost dificilă, spun documentele vremii, pe de o parte ţinând cont de munca şantierelor, dar şi din cauza războiului. ,,Terenul era mlăştinos. S-a lucrat cu târnăcopul, hârleţul, lopata, căruţa şi roaba. Umblam cu opinci sau cu picioarele goale. Adăpostul nostru, câd luam masa, era sub un brad; vara mai mergea cum mergea, dar iarna era greu, foarte greu. Mergeam acasă prin zăpadă, până în comunele de unde eram fiecare. Am început să ne facem bordeie în jurul fabricii şi alte adăposturi, cum puteam fiecare” povestea Ion Polmolea din Viştea de Sus, muncitor pe şantierul combinatului. Hrana, cazarea şi salarizarea şantieriştilor au fost vitrege. ,,Muncitorii sunt adăpostiţi în bărăci prin care suflă vântul, fără cazarmament, cu paturi suprapuse, din care nu lipsesc ploşniţele şi păduchii” se arăta într-o corespondenţă a vremii.

S-a lucrat cu prizonieri de război şi cu evrei
 

Pe şantier au existat prizonieri şi un detaşament de evrei. ,,Lagărul posedă un medic evreu cu gradul de plt. T.R. care se îngrijeşte în de aproape atât de trupă cât şi de prizonieri. Prizonierii sunt plini de paraziţi cu toate măsurile luate de medic (arderea paielor la 3-4 zile şi baie). Apa se aduce de la 500-600 m depărtare cu două butoaie mici care sunt insuficiente. Dacă Intreprinderea nu se îngrijeşte de trupă şi de prizonieri să fie ridicaţi şi daţi altei intreprinderi pentru lucru” se arată într-un raport al Marelui Stat Major întocmit după o inspecţie făcută la lagărul de prizonieri şi la trupa de pază de pe Şantierul Ucea-Făgăraş. Despre detaşamentul de evrei se vorbeşte şi într-o adresă a Direcţiei Fabricilor Ucea către RA-CFR: ,,Medicul şantierului Fabricilor Ucea ne semnalează că pe şantier s-au ivit cazuri de pediculoză între lucrătorii evrei, epidemie ce persistă. Nu este exclusă nici o epidemie de tifos exantematic printre lucrătorii evrei pentru că ei sunt subnutriţi, expuşi răcelii, nu au rufe de corp pentru schimburi şi nici încălţăminte” col ing. (ss) Ion Ioniţă. (Lucia BAKI)