Fostul ofițer de Securitate Marin Pîrvulescu, inculpat alături de Vasile Hodiș pentru crime împotriva umanității în dosarul uciderii disidentului Gheorghe Ursu,  a fost plasat de un martor în ultimele zile ale regimului comunist la închisoarea Jilava, acolo unde au fost duși mulți dintre revoluționarii din Decembrie `89. O femeie, care pe atunci avea 15 ani, a relatat în fața Înaltei curți cum milițienii și securiștii i-au torturat pe cei care se opuneau regimului până în ultima clipă de dictatură, titrează ziare.com. Ofițerii de Securitate Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș   s-au prezentat în fața Înaltei Curți marți, 15 martie 2022, pentru apelul procurorilor Parchetului General la soluția de achitare pe care ambii au primit-o din partea Curții de Apel București pentru acuzațiile de crime împotriva umanității.

Foto: Gheorghe Ursu

Mărturia unui revoluționar

Foto: Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș

În procesul în care Pîrvulescu și Hodiș sunt judecați pentru rolul lor în asasinarea inginerului disident Gheorghe Ursu,  cel care a fost  ucis în timpul anchetei după ce a avut curajul să îl confrunte pe Nicolae Ceaușescu legat de decizia dictatorului de a nu reconsolida blocurile din București după cutremurul din 1977, a fost audiată ca martor revoluționara Nicoleta Giurcan.Femeia  a fost unul dintre „copiii Revoluției”. Femeia avea 15 ani în decembrie 1989, iar fratele ei, 12. Pe data de 21 decembrie 1989 cei doi au plecat, alături de tatăl lor, spre centrul Capitalei unde au luat parte la episodul „Baricadei de la Inter”. Acolo au fost arestați de milițieni. Instanța supremă a considerat că mărturia Nicoletei Giurcan este importantă pentru acest process, deoarece relevă atitudinea pe care au avut-o organele de represiune ale regimului comunist. Mai exact, Miliția și Securitatea au făcut arestări, au bătut și au torturat oameni până în ultima clipă a regimului comunist. Revoluționara spune că după zilele de coșmar pe care le-a trăit în decembrie 1989 a aflat de la alți colegi de suferință că Marin Pîrvulescu era unul dintre ofițerii de Securitate care i-a anchetat, în zilele de 21 și 22 decembrie, pe demonstranții anticomuniști, mulți dintre ei copii, la închisoarea Jilava.

Nicolata Giurcan: ,,Câinii Miliției au refuzat să ne muște“

Nicoleta Giurcan a fost arestată alături de fratele ei mai mic și de tatăl lor în zona Pieței Universității și duși la Circa 14 Miliție.

„La Circa 14 am fost duși în garaj. Trebuia să stăm cu mâinile sus fără să atingem pereții și milițienii ne puneu să strigăm libertate în timp ce ne băteau. Când eram loviți ne prelingeam din cauza loviturilor. În mijlocul garajului exista o instalație de apă. Eram duși în centru și bătuți cu o bestialitate incredibilă, apoi milițienii luau apă cu gălețile și ne readuceau în simțiri pe cei care leșinam. Unul dintre manifestanți era scăpat pe partea dreaptă a capului și pe partea stângă îi țâșnea sângele. Milițienii ne înjurau, iar pe unul l-am auzit spunând: dă-l dracu de nenorocit, poate să crape! La un moment dat am auzit un ordin: aduceți câinele! Când au adus câinele, milițienii încercau să îl asmută asupra noastră, să sară la noi și să ne atace. Privirea mea cu a animalului s-au întrepătruns. Nu cunosc nici până azi motivul pentru care câinele nu a sărit la noi. Animalul s-a așezat și a refuzat să ne muște. Milițienii au bătut câinele cu aceeași bestialitate cu care ne-au bătut pe noi, câinele schelălăia, dar tot nu ne-a atacat”, a relatat martora.

Bătuți de-a valma, copii și părinți, în  Fortul 13 Jilava

 De la Circa 14 Miliție, demonstranții prinși pe străzile Capitalei că scandau împotriva regimului comunist au fost duși la Miliția Capitalei, în actualul sediu al DGPMB. Acolo, milițienii au format un cordon prin care cei reținuți au fost obligați să treacă în timp ce asupra lor se abătea o ploaie de bastoane și de bocanci. Acest lucru li s-a întâmplat atât la intrare, cât și la ieșire. În interiorul sediului Miliției Capitalei, cei prinși au fost interogați sumar, mai mult bătuți decât chestionați de ofițeri, apoi au fost împărțiți pe grupuri și duși la Închisoarea Jilava, unde au fost băgați în Fortul 13.

Ne-au urcat în dubă. Erau 5 demonstranți și 7 milițieni. Tata intuia că ne vor duce la Jilava. Pe tot parcursul drumului tata încerca să ne încurajeze. Spunea să stăm tot timpul împreună și să spunem că suntem frați, ca să nu fim despărțiți. Unul dintre milițieni, când l-a auzit, i-a introdus țeavă pustii în gură și i-a spus că dacă mai vorbește îi zboară creierii. Era 5 dimineața la intrarea în Jilava. Erau foarte multe dube care așteptau să intre în  penitenciar. Aproape de poarta închisorii ușa dubei a fost deschisă și o voce a spus: aici aveți un minor. Au deschis duba și l-au smuls pe fratele meu. Pe mine m-au introdus în Fortul 13, de maximă siguranță. La intrarea în Fort am fost obligați să coborâm. Cei 7 milițieni s-au apropiat de intrarea boltită a Fortului și ne-au obligat din nou să strigăm libertate. Eram loviți, dați cu capul de perete. În Fortul 13 am ajuns în celulă din greșeală alături de tatăl meu și de un vecin de-al nostru, domnul Băloi. Tata era foarte agitat. În celula se aflau 60 de persoane. Tata încerca să le explice milițienilor că sunt minoră, ca sunt fată și în acea celulă se aflau numai bărbați. În jur de ora 6.00 a fost deschisă ușa celulei și a venit cineva cu apă și pâine. Mulți au refuzat să mănânce și să bea temându-se că vor fi otrăviți. Am fost scoasă din celulă și dusă în curtea interioară a Fortului. Acolo m-am întâlnit cu 11 minori printre care și fratele meu. Majoritatea eram bătuți. Eu eram singura fată. Unul dintre băieți nu putea să respire. A venit medicul penitenciarului și a observat că are coastele rupte. Medicul l-a legat cu fularul pe care băiatul îl avea la gât. Fratelui meu i-a dat o aspirină pentru dureri de picioare în urma bătăii din garaj”, a spus Nicoleta Giurcan.

Bătuți pentru că au spart tabloul lui Ceaușescu

 Pe ea și pe ceilalți 10 minori, milițienii i-au dus înapoi la sediul Miliției Capitalei unde au fost puși să spele coridoarele de sângele celor bătuți cu o seară înainte. Apoi  milițienii i-au obligat să spele și toaletele. Au fost băgați apoi toți copiii într-o încăpere care aducea cu o sală de clasă și i-au lăsat singuri. Unul dintre băieți, cel cu coastele fracturate legat cu propriul fular, a dat jos portretul înrămat al dictatorului Nicolae Ceaușescu de pe perete și l-a distrus. Milițienii i-au obligat pe copii să se roage în genunchi în fața tabloului sfărâmat și să își ceară iertare, în timp ce erau loviți cu bastoanele pe spinare și la tălpi. După acest episod, copiii au fost duși la un centru despre care martora a relatat că se afla în apropiere de Ambasada Americii, care pe atunci era amplasată aproape de actualul sediu al Instanței supreme, pe strada Batiștei (sediul ICCJ era, pe atunci, sediul Direcției de Informații Externe).

„Mama Gabor”, torționara centrului de detenție pentru minori

„Toți cei 11 minori am fost coborâți la demisol unde se afla triajul. Am fost dezbrăcați și într-un abur de nedescris am fost spălați cu furtunul, din care țâșnea când apă foarte rece, când apă clocotită. După această baie au venit cu niște cârpe. Ne-au lovit cu aceste cârpe care erau înnodate și ude. Loviturile erau foarte dureroase. Ne-au controlat pe rând în cap, să vadă dacă vreunul are păduchi. Nu avea niciunul. Pe băieți i-a tuns la zero, inclusiv pe fratele meu. Eu aveam părul foarte lung, prins la spate într-un coc. Nu m-au tuns, dar au chemat pe cineva de la bucătărie cu 1 litru de ulei, pe care mi l-au vărsat în cap. Asistentele își înfigeau pe rând mâinile în cocul meu și mă târau pe coridoare, la fel ca la Miliție. După triaj am fost duși la parterul clădirii. Șefa centrului ne-a pus să i ne adresam așa, cu apelativul Mama Gabor. Tuturor asistentelor trebuia să le spunem mamă. Mama Gabor ne-a luat datele personale, apoi asistentele ne-au adunat și ne-au bătut în fata tabloului lui Nicolae Ceaușescu, lovindu-ne cu niște bețe de lemn, ca niște cozi de mătură”, a spus martora. Spre seara zilei de 22 decembrie, Nicoleta Giurcan a fost umilită din nou de către asistentele din centrul pentru minori.

Împușcăturile din noaptea de 22 decembrie au scăpat-o de viol

Am fost dusă în camera băieților, unde era un morman de fecale. Nu știu de unde au strâns atâtea fecale. Aici am fost obligată să le strâng cu mâinile și să le arunc în veceu. Am făcut câteva drumuri, până am găsit un făraș de metal și voiam să transport cu el mizeria respectivă. Atunci am fost văzută de Mama Gabor și mama Margareta, care m-au bătut și m-au aruncat cu totul în acea mizerie. La momentul respectiv se oprise apa în București și nu aveam cu ce să mă curăț. Am băgat mâna în veceu pentru a găsi un fir de apă, fără rezultat.  Era un singur bărbat acolo, care se recomanda a fi medicul centrului. Acesta mi-a făcut control ginecologic, eu viind minoră și virgină. Am aflat că urmau să ne ducă la Bacău, dar trebuiau să ne întocmească niște documente din care să reiasă că am făcut greșeli. Fratelui meu i-au făcut dosar pe delincvență juvenilă, cum că ar fi fost hoț, iar mie dosar de prostituată. În data de 22 spre 23 decembrie în dormitorul fetelor am dormit în pat cu una din delicvente și așa am aflat că medicul respectiv trebuia să mă violeze, ca să mă încadreze la acea faptă de prostituție.  Am rămas în centru până pe data de 23. Seara următoare, deoarece medicul trebuia să mă violeze, m-a pus să mă culc în chiloți. Medicul m-a pus să scot mâna și piciorul de sub pătură, să îi arat că sunt goală. Eram aici, aproape de Ambasada Americii. Se trăgea asupra ambasadei, dar ei ne ordonau să dormim. Consider că am avut noroc în noaptea aceea, că s-a tras asupra ambasadei, și nu mi s-a întâmplat nimic”, a spus revoluționara.

 

Amenințarea medicului de la Jilava: „Nimeni nu v-a bătut aici!”

 ,,Pe 23 dimineața am fost coborâți la parterul clădirii unde era televizorul care era deschis. Am înțeles că se schimbă ceva în bine. Atunci, Mama Gabor ne-a lăsat să ne anunțăm părinții. În jurul orei 18.00 mama și unchiul meu au reușit să ajungă la acest centru de minori. Dar înainte să mă ia ai mei, medicul centrului, Bogdan Odobescu, i-a spus mamei că ne va duce la garderobă să ne dea hainele. Am fost coborâți iar la demisol, într-o cameră care semăna foarte bine cu o celula de la Doftana. Știu asta pentru că am fost pionier și am vizitat închisoarea Doftana (n.r. – pușcăria unde erau închiși comuniștii pe vremea lui Carol al II-lea, apoi pe vremea regimului Antonescu). Medicul ne-a închis acolo și a început să bată cu ambele mâini în ușă și să strige: cine v-a lovit? Și nou răspundeam: Mama Gabor, mama Margareta, tu ne-ai lovit! El continua să bată în ușă și să pună aceeași întrebare. Fratele meu a tăcut la un moment dat și s-a așezat. La care medicul a zis: așa trebuie să faceți, nimeni nu v-a bătut aici. Vă dau drumul acasă, dar să nu spuneți niciodată ce s-a întâmplat aici. Mamei nu am avut curajul să îi spunem nimic până în 2017. În următorii ani am vorbit cu frații Frantz, cu doamna Badea, cu Maria Dedu. Ei erau minori atunci și au ajuns la Fortul 13 înaintea mea. Ei au fost anchetațiți de către Securitate până la 2 noaptea, eu am ajuns mai târziu, spre dimineață. Maria Dedu povestea că securiștii luau mașina de scris și o loveau cu ea în cap, pentru că refuza să declare ce voiau ei. Nu am avut legătură directă cu Pîrvulescu, dar am aflat că el era în Fortul 13 în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 și este unul dintre torționarii noștri”, a mai spus Nicoleta Giurcan.

Torționarii disidentului Ursu, achitați pe fond

 Judecătoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel București i-a achitat pe Vasile Hodiș și pe Marin Pîrvulescu pentru infracțiuni contra umanității cu motivarea că victima, adică Gheorghe Ursu, n-ar fi fost un disident în adevăratul sens al cuvântului. Acum, cei doi sunt judecați la Înalta Curte, care va pronunța soluția definitivă. Vasile Hodiș, care era locotenent major al Securității în 1985, atunci când Gheorghe Ursu a fost ucis în timpul anchetei, s-a declarat nevinovat la Curtea de Apel București și a susținut că nu are nicio legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată. Aceeași versiune a fost relatată și de către Marin Pîrvulescu, maior de Securitate la data faptelor, anume că și el și colegul lui, Vasile Hodiș, n-au avut prea mult de-a face cu anchetarea lui Gheorghe Ursu. Cei doi criminali introduși de securiști în celula lui Gheorghe Ursu din infama aripă „Catanga” a arestului Miliției Capitalei, Marian Clită și Radu Gheorghe, au fost condamnați imediat după Revoluție.

Cine a răspuns și cine nu pentru uciderea lui Gheorghe Ursu

 Alți responsabili pentru uciderea lui Gheorghe Ursu în timpul anchetei au fost condamnați cu executare. Nu toți au ajuns, însă, la pușcărie:

  • Fostul șef al Direcției de Cercetări Penale a Miliției în anii ’80, colonelul (r.), Tudor Stănică, a fost condamnat definitiv pentru implicarea în dosarul morții disidentului Gheorghe Ursu la 10 ani de închisoare, alături de un alt ofițer de Miliție, Mihail Creangă.
  • Mihail Creangă a fost eliberat condiționat din penitenciarul Rahova la data de 7 mai 2008, iar Tudor Stănică n-a făcut pușcărie deloc, deoarece a reușit să își amâne de 15 ori executarea pedepsei pe motive medicale.
  • Marian Clită, cel care l-a bătut în închisoare pe disident până a decedat a fost trimis după gratii pentru alt omor comis după ce și-a ispășit o parte din pedeapsa de 20 de ani de închisoare la care a fost condamnat în anul 2000 pentru crima din 1985. În prezent, Marian Clită execută în România o pedeapsă de 14 ani de închisoare după ce a ucis în bătaie o stewardesă în Danemarca în 2010.

Ultimii securiști trimiși în judecată de Parchetul General

În august 2016, Parchetul General i-a trimis în judecată pentru crime împotriva umanității pe Marin Pîrvulescu (maior în rezervă), Vasile Hodiş (colonel în rezervă), ambii fiind foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului. Alături de ei au fost deferiți justitiției și George Homoştean (fost ministru de interne), precum și Tudor Postelnicu (șef al Departamentului pentru Securitatea Statului în timpul regimului Ceaușescu). Numai că ultimii doi au murit înainte ca dezbaterile pe fond să înceapă la Curtea de Apel București. Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste. Procurorii susţin că, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava. Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Doar doi torționari au fost condamnați pentru crime împotriva umanității

Foto Alexandru Visinescu

Foto: Ioan Ficior

Până în prezent, doar doi torționari au fost condamnați definitiv pentru infracțiuni contra umanității: comandantul Închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu  și comandantul Coloniei de Muncă Periprava, Ion Ficior. Ei au primit pedepse de câte 20 de ani de închisoare.  Ambii au murit la scurt timp de la începerea executării pedepselor. ICCMR a identificat 35 de torționari, dar numai 2 au ajuns în fața instanței de judecată.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here