Născut în 1887 la Slatina, Aurel Aldea a urmat cursurile Școlii Militare de la Iași, desăvârșindu-și studiile militare în Germania. Participant la cel de-al Doilea Război Balcanic (1913) și la Primul Război Mondial. În interbelic a lucrat în cadrul Marelui Stat Major, comandând diverse unități militare, iar în 1938 ca secretar general al Ministerului Înzestrării Armatei. Primește gradul de general de divizie în 1940.
În vara anului 1940 a coordonat delegația română pentru gestionarea evacuării din Basarabia, iar în aprilie 1941 a fost numit la conducerea comisiei care cerceta activitatea foștilor miniștri legionari. A fost trecut în retragere de Antonescu în iulie 1941, ca urmare a divergențelor avute cu acesta, dar a fost reintrodus în rândul cadrelor active în septembrie 1944. La sfârșitul lunii iulie fusese chemat pentru a concepe planul militar de trecere de partea Aliaților. A participat la 23 august 1944 la lovitura de stat, prin arestarea mareșalului Antonescu, devenind Ministru de Interne. În septembrie 1944, a fost ministru al afacerilor interne, fiind înaintat la gradul de general de corp de armată. Din noiembrie 1944, devine comandant al Comandamentului General al Teritoriului.
După instalarea guvernului Petru Groza, generalul Aurel Aldea este trecut în rezervă, alături de alți generali.
Pe fondul crizei politice declanșate de încercarea Regelui Mihai de a demite guvernul comunist, generalul Aldea prezintă ideea că Regele nu este în siguranță. De aceea, va forma, în toamna anului 1945, un comandament central al Mișcării Naționale de Rezistență. În acest scop, a luat legătura cu reprezentanții organizației de rezistență armată Haiducii lui Avram Iancu (Sumanele Negre), organizând un adăpost pentru Rege, în nordul Transilvaniei, pentru cazul în care situația politică din țară s-ar fi deteriorat.
Generalul Aldea l-a contactat și pe Iuliu Maniu, care l-a recomandat pe nepotul său, Ionel Pop, ca un om de încredere pentru stabilirea unui adăpost în Munții Sebeșului.
Aurel Aldea a fost arestat de Siguranța acaparată de comuniști la 27 mai 1946, fiind învinuit de complotarea întru distrugerea unității statului român, răzvrătire și insurecție armată, procurarea de documente publice interesând ordinea în stat.
Procesul, în care au fost judecați încă 90 de militari, printre care și generalul Nicolae Rădescu și amiralul Horia Măcellariu, a avut loc între 11-18 noiembrie 1946 la Curtea Militară de Casație și Justiție, generalul Aldea fiind condamnat la muncă silnică pe viață.
În timpul detenției la Văcărești s-a îmbolnăvit grav. Mutat la Aiud în 1947, într-un regim dur, exterminatoriu, generalul Aldea a încetat din viață la 17 octombrie 1949. (buciumul.ro)
