În fiecare an în prima duminică după sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul se comemorează la Crucea monument de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăra de Sus luptătorii din Rezistența Anticomunistă din Țara Făgărașului. Duminică, 24 iulie 2022, vor fi pomeniți din nou eroii anticomuniști în cadrul slujbei oficiate de preoții de la mănăstire, de urmașii foștilor deținuți politici, dar și de persoanele care vor veni din toată țara pentru a aprinde o lumânare și pentru a înălța o rugăciune spre Cer. Fundația ,,Ion Gavrilă Ogoranu“ organizează în fiecare an acest eveniment care începe vineri și se încheie duminică prin acest parastas. Sunt 3 zile dedicate ,,Rezistenței Naționale Anticomuniste“, în care se organizează un simpozion, se proiectează filme, interviuri cu eroii anticomuniști, se dezbat anumite teme, iar supraviețuitorii, atât cât mai sunt, le vorbesc participanților despre ororile regimului comunist și ale securității, așa cum s-au derulat ele.
Povestea Monumentului
Nici nu putea fi ales alt loc pentru a se edifica Crucea Monument în memoria luptătorilor anticomuniști din Țara Făgărașului și a tinerilor partizani din Munții Făgărașului. A fost stabilit în urmă cu 7 decenii chiar de tinerii din Grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Deși au fost voci și chiar acțiuni pentru a bloca edificarea Crucii, dorința tinerilor partizani, lăsată prin Testament, a fost mult mai puternică. Astfel, supraviețuitorii Rezistenței Anticomuniste Făgărășene au reușit să înalte acest monument la intrarea în mănăstire. Manifestarea organizată în iulie la Monument este o reparațiee morală pentru eroii anticomuniști și în același timp prezentarea adevărului istoric, nemistificat.
Noaptea de Înviere din 1952
Era noaptea de Înviere, în 1952. Tinerii s-au adunat pe o culme din munți de unde se putea vedea curtea Mănăstirii, iar troparul Învierii să fie purtat de vânt spre ei. S-au legat atunci printr-un jurământ, ca aceia care vor supraviețui să ridice un monument în apropierea locașului de cult. ,,Se vedea lume în faţa altarului împrovizat în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Auzeam frânturi din troparul Învierii. Am rămas tăcuţi cât a ţinut slujba şi ne gîndeam la cei căzuţi. Remus Sofonea (Brâncoveanu) a spart atunci tăcerea: Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire” a relatat peste ani Ion Gavrilă Ogoranu. A fost un legământ pe care l-au semnat, în 1952, cu sufletul fiecare dintre luptători. L-au purtat cu grija înfăptuirii lui. La ani distanță, puțini câți au rămas n-au lăsat în uitare Testamentul și au împlinit dorința camarazilor care au pierit în luptă sau au fost executați prin împușcare. A fost ales ca loc pentru amplasarea monumentului o movilă de pământ din curtea mănăstirii, simbolizând parcă mormântul în care ar fi trebuit să fie adunate osemintele celor uciși. Un mormânt simbol întrucât nici astăzi nu se cunosc locurile unde au fost aruncate osemintele lor de către călăi. Locul are în spate pădurea muntelui care le-a fost casă și ascunzătoare tinerilor hăituiți de securitate, miliție și armată.
Pomelnicul poate fi completat
Monumentul din marmură albă amintește astăzi de tinerii luptători, este înalt, în forma Crucii, pe laturile sale fiind încrustate numele eroilor. De departe nu sunt amintiți toți localnicii implicați în Rezistență, dar înșiruirea numelor poate fi completată. Ion Gavrilă, Sabin Mare, Andrei Hașu, Ghiță Hașu, Ioan Chiujdea, Laurean Hașu, Remus Sofonea, Victor Metea, Marcel Cornea, Gheorghe Șovăială, Ioan Mogoș, Nicolae Mazilu, Ioan Novac, Gelu Novac, Mihai Maga, Toma Părău, Ioan Metea, Olimpiu Borzea, Ioan Buta, Nicolae Grecu, Ioan Grecu, Victor Geamăn, Liviu Nicoară, Petru Novac, și lista continuă cu mii de nume. „,,Ei au murit pentru credinţă, neam şi libertate” a fost încrustat pe Cruce.
Primul buchet de flori a fost al Reginei Ana
Abia după 1989, supraviețuitorii, nu mulți la număr, și-au ținut legământul făcut. Arhitectul Anghel Marcu, împreună cu arhitectul Nicolae Goga, și ei foști deținuți politici, au creat proiectul. Marmura a fost adusă de la Rușchița și dăltuită de sculptorul Constantin Marinete, iar Gheorghe Hașu din Lisa a turnat postamentul monumentului. S-a programat sfințirea pentru 17 octombrie 1995. Cu două zile înainte însă a apărut la baza monumentului un frumos buchet de flori. Regina Ana, în trecere pe la Mănăstirea Brâncoveanu, a ținut să se închine la monument și să depună un buceht de flori pentru cei care au ținut vie flacăra românismului în timpul regimului communist.
Prima ceremonie la Monument
La ceremonia de sfințire a Crucii, se întâlneau pentru prima dată după 50 de ani eroii Rezistenței. Cei vii și cu cei morți. Se simțeau emoțiile lor în toată zona. S-au recunoscut, și-au vorbit, au refăcut firul istoriei scrise cu sângele lor, au plâns, s-au îmbrățișat. Armata Română a fost prezentă, prin comandantul Garnizoanei Făgăraș, însoțit de două plutoane de ostași, care au stat de gardă la monument pe tot parcursul slujbei. ,,Aici au luptat şi au murit ofiţeri şi ostaşi din Armata Regală şi am venit să-i cinstim” au spus ei. O audiență numeroasă a fost la această ceremonie de sfințire, tineri și vârstnici din toată țara și din toată zona Făgărașului. Iar când s-a dat citire numelor celor care și-au dat viața pentru neamul românesc, s-a lăsat o liniște de mormânt.
S-au reîntâlnit abia după 1989
Ion Gavrilă Ogoranu a relatat în volumele ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc“ acest eveniment. „Deşi plouase câteva zile şi munţii au fost în ceaţă, în Duminica sfinţirii vremea s-a răzbunat, munţii erau limpezi, soarele strălucea neaua de pe creştetul lor. Pădurile se prezentau gătite în toate culorile curcubeului ieşite de sub măiestria toamnei. La amiazi, biserica şi curtea mănăstirii erau neîncăpătoare pentru mulţimea sosită din toate satele şi din toată ţara. Era pentru prima dată când cei care am supravieţuit din lupta anticomunistă din Țara Făgăraşului ne aflam la un loc. Îmbrăţişări, lacrimi, amintiri tragice, sute de femei îmbrăcate în doliul pe care nu l-au părăsit de 40 de ani şi pe care-l vor duce în mormânt, tineri cu sufletul deschis căutând să înţeleagă ce-a fost atunci pe aceste locuri. (…) În sunetul clopotelor mănăstirii a început slujba de pomenire oficiată de preoţi ortodocşi şi greco-catolici în frunte cu mitropolitul Ardealului. Printre ei, în primul rând preoţi care au suferit pentru Hristos şi neam. Am evitat cuvântări pompoase, am amintit doar legământul nostru luat cu 40 de ani în urmă, am mulţumit lui Dumnezeu şi celor care ne-au ajutat să ridicăm crucea. Am citit numele celor mai bine de 500 de oameni morţi dintre noi. Olimpiu Borzea şi Ioan V. Pică au depănat amintiri. Am propus şi s-a primit ca în fiecare an în prima Duminică după Sf. Ilie să ne adunăm aici şi să ne aducem aminte de cei morţi. La sfârşit, din toate piepturile a izbucnit imnul fratelui de cruce căzut şi pe care spre mirarea unora îl ştia toată lumea. Cântecul se-mpletea cu adierea vântului prin cetina brazilor, cu vuietul apelor repezi de munte, cu ecoul văilor şi stâncilor. Era cântecul pe care îl intonam noi atunci în luptă ori de câte ori cădea unul dintre noi.” S-au păstrat de la manifestarea din 17 octombrie 1995 fotografii. În imaginile-document oferite de Adrian Tomuța din arhiva tatălui său, Octavian Tomuța, se pot vedea mulțimea supraviețuitorilor și urmașilor acestora, precum și a clericilor și monahilor, dar și ostașii Armatei Române care fac de gardă la monument. Într-una din fotografii este Ion Gavrilă Ogoranu vorbind la Sâmbăta de Sus.
,,Tinerii să ducă mai departe idealurile noastre“
An de an se adună la Cruce pentru a-i comemora pe cei care nu mai sunt. „ Deşi suntem la vârste înaintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşm la pensie decât atunci când ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mâna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrând ca ţara noastră să rămână apropiată de Dumnezeu în aşa fel încât spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sunt permanente pentru toate timpurile. Suntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la comemorarea desfăşurată la Crucea de la Mănăstirea Brâncoveanu în iulie 2005, ultima sa participare.
Aducere aminte de Dan Despan
,,Aici e locul Sfânt, la Sâmbăta de Sus/ E parte din istorie ce încă nu s-a spus? Prin satele apropiate bătrânii de-i asculți/ Îți vor vorbi de tineri ce s-au ascuns în munți.
Că nu au suportat teroarea roșiei ciume/ Lăsând înlăcrimați bunici, surori și mume,/ De foame, de ger, oricât le-a fost de greu/ De Sus i-a ajutat doar bunul Dumnezeu.
Ca într-un cuib de vulturi, acolo sub o stâncă/ Sunt scrijelite-n piatră cu slove ce azi, încă/ Nici ploile, nici viscolul și nici chiar aprig vântul? Nu au putut să șteargă dreptatea și cuvântul.
În timp prin suferințe, prin foame și trădare,/ Metode bolșevice, barbare și murdare,/ Prin case, prin căpițe, prin șuri au căutat/ Au tras fără somație și i-au executat.
Creștine trecător, e un moment solemn/ Aplecă-te în fața acestui monument!/ E un vestigiu Sfânt, nu-i unul oarecare/ Cu sufletul deschis pune și tu o floare.“
În memoria învățătorului Octavian Popaiov
În memoria învățătorului Octavian Popaiov din Sâmbăta de Sus, fost deținut politic încarcerat în închisorile și lagărele comuniste, a fost montată o placă comemorativă pe casa în care a trăit dascălul copiilor sâmbetenilor. Asociația Culturală ,,Aurel A. Mureșianu“ din Brașov a inițiat acest proiect de refacere a memoriei, iar miercuri, 6 iunie a.c., placa comemorativă a fost montată pe casă. S-au implicat și urmașii luptătorului anticomunist Octavian Popaiov, mai precis nepoții acestuia, Horațiu și Monica. ,,Am reușit să montăm placa comemorativă pe casa în care a locuit învățătorul Octavian Popaiov, iar vineri, 22 iulie a.c., ora 14.00, vom organiza o ceremonie în cadrul căreia va fi dezvelită. Proiectul nostru este o reparație morală față de luptătorii anticomuniști“ a spus Adrian Toth, președintele asociației ,,Aurel A. Mureșianu“ Brașov. Asociația Culturală ,,Aurel A. Mureșianu“ din Brașov este un ONG înființat în urmă cu un an și are filiale în Franța, Germania, Italia, Serbia, Suedia, este membru în Consiliul ONG-urilor din Municipiul Brașov, iar ca parteneri are fundația ,,Prima Școală Românească“ și asociația ,,Șcheii Brașovului“.
