Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Axa polilor păstrează însă (în primă aproximație) o poziție fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33′. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor. Pentru un observator terestru fenomenul se materializează pe sfera cerească prin miscarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi, planul eclipticii fiind înclinat față de cel al Ecuatorului ceresc cu 23° 27′. Mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27′. Rotirea pământului în jurul axei proprii, care este înclinată în jurul valorii de 23 de grade la perpendicular, produce anotimpuri pe pământ.  Perioada în care această înclinare este spre soare este numită solstițiu de vară, iar ziua în care această înclinație este maximă este 21 iunie în emisfera nordică. Se mai numeste cea mai lunga zi din emisfera nordică.  Perioada în care această înclinare este departe soarele este solstițiul de iarnă, iar ziua în care această înclinație este minimă se numește solstițiu de iarnă în emisfera nordică. Această zi este 21 decembrie, care este numită și cea mai scurtă zi a anului.  Solstițiul de vară din emisfera nordică se numește solstițiu de iarnă în emisfera sudică, iar solstițiul de iarnă din emisfera nordică se numește solstițiu de vară în emisfera sudică.

Echinocțiu de toamnă

Echinocțiul de toamnă 2022 are loc pe 23 septembrie la ora 4:04, ora României. Începând cu această dată, zilele vor fi din ce în ce mai scurte, iar nopțile mai lungi. Acest fenomen va dura până la data de 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă.  Echinocțiul de toamnă   reprezintă începutul toamnei din punct de vedere astronomic. Echinocțiul de toamnă marchează sfârșitul verii astronomice și ziua în care începe sezonul de toamnă, în emisfera nordică. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe” care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”/”noctis” – „noapte. În momentul echinocțiului de toamnă longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180°. Aflându-se deci în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări și va apune chiar în punctele cardinale est și vest, durata zilelor fiind astfel egală cu cea a nopților. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

Când are loc echinocțiul de toamnă în următorii ani

  • 2023- 23 septembrie, ora 9.50
  •  2024 -22 septembrie, ora 15.44
  •  2025 – 22 septembrie, ora 21.19
  •  2026 -23 septembrie, ora 3.05
  •  2027- 23 septembrie, ora 9.02
  •  2028 – 22 septembrie, ora 14.45

Echinocțiu de primăvară

Echinocțiul de primăvară, care aproape în toti anii are loc pe 20 martie, marchează venirea primăverii din punct de vedere astronomic. Începând de la această dată, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară. Echinocțiul de primăvară marchează venirea primăverii din punct de vedere astronomic și durata zilei o depășește pe cea a nopții. Multe tradiții populare din vechime sunt legate de această perioadă din martie, chiar dacă propriu-zis nu țin strict de ziua echinocțiului. Finalul de martie este plin de sărbători populare.În 2022 echinocțiul de primăvară a avut loc pe 20 martie, la ora 17.33, dar în 2023  va fi pe 21 martie, la ora 23.24.  La momentul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera australă a sferei cerești în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mișcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopților, indiferent de latitudine. La latitudinile țării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă și valoarea medie a înălțimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest, se scrie într-o descriere a echinocțiului pe site-ul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.

Solstițiul de vară

La momentul solstițiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27′ distanță unghiulară nord față de Ecuatorul ceresc, el descriind mișcarea diurnă pe un cerc paralel cu Ecuatorul, numit Tropicul racului. La solstițiul de vară, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°.  Solstițiul de vară   nu se produce în fiecare an la aceeași dată și la aceeași oră. În anii bisecți, solstițiul de vară se poate întâmpla să se producă la 20 iunie. În 2022, solstițiul de vară a avut loc la 21 iunie, la ora 12:14. În această zi,  începe vara astronomică, iar oamenii se bucură de perioada din an cu cea mai lungă durată de lumină naturală a Soarelului. Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcarii Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15 ore și 32 de minute, durata nopții fiind de numai 8 ore și 28 de minute. Din același motiv, și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate (cu cât ne apropiem mai mult de Pol), crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”.  După momentul solstiţiului de vară, durata zilei iluminate de Soare începe să scadă, iar cea a nopţii să crească, timp de şase luni, până la 21 decembrie, când este momentul solstiţiului de iarnă. În jurul datei de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90 de grade.

Solstițiul de iarnă

Solstițiul de iarnă sau solstițiul hibernal, cunoscut și sub denumirea de mijlocul iernii, corespunde momentului în care poziția Soarelui pe cer este la cea mai mare distanță unghiulară negativă față de ecuatorul ceresc. Acest fenomen astronomic are loc de două ori pe an . Pentru emisfera respectivă, solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă perioadă de lumină și cea mai lungă noapte a anului, când Soarele se află la cea mai mică înălțime zilnică maximă pe cer.  În funcție de corespondența cu calendarul, solstițiul de iarnă are loc în fiecare an între 20 și 23 decembrie, în cazul emisferei nordice și între 20 și 23 iunie, în cazul emisferei sudice. În mod tradițional, în multe regiuni temperate, solstițiul de iarnă este văzut ca mijlocul iernii, dar astăzi, în unele țări și calendare, este văzut ca începutul iernii. În meteorologie, iarna este socotită ca fiind deja începută cu aproximativ trei săptămâni înainte de venirea solstițiului de iarnă.  Încă din preistorie, solstițiul de iarnă a fost văzut ca o perioadă semnificativă a anului în multe culturi și a fost marcat prin festivaluri și ritualuri. Aceasta marca moartea simbolică și renașterea Soarelui. Semnificația sezonieră a solstițiului de iarnă constă în inversarea prelungirii treptate a nopților și scurtarea zilelor. Termenul de solstițiu de iarnă se referă la cea mai scurtă zi a anului. Este numit Solstițiul din decembrie în emisfera nordică în timp ce în emisfera sudică este cunoscut sub numele de solstițiul din iunie. În timpul rotației Pământului de-a lungul orbitei, emisfera polară, care se află în fața soarelui, se confruntă cu iarnă, în timp ce cea care se îndreaptă spre soare trece prin vară, deoarece două emisfere se confruntă cu o direcție opusă de-a lungul axei pământului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here