Despre Carlos Şacalul şi prezenţa lui pe teritoriul României au circulat multe legende. Dar mi-am propus să descopăr o parte din adevăruri cunoscându-l pe domnul colonel USLA în rezervă, Alexandru Bochiş, care a avut amabilitatea de a accepta un dialog.
Reporter.: Domnule colonel, v-aş ruga să ne spuneți cum aţi ajuns să îl interogaţi pe cel mai temut terorist al planetei la acea vreme?
Alexandru Bochiș: Carlos era urmărit internaţional de către Interpol. Noi, cei de la antitero, primeam în fiecare an de la Wiesbaden de la cartoteca Interpol, o listă cu cei daţi în urmărire internaţională și în care, pe primul loc, era Ilici Ramirez Sanchez zis Carlos, a doua era Leila Khaed şi apoi urmau mai mulţi terorişti urmăriţi internaţional. În 21mai 1981s- a prezentat la punctual de trecere frontier Nădlac un arab, care i s-a apărut suspect vameşului MihaiOlah, doar și prin faptul că avea toate actele corecte. De obicei arabii, când apăreau la punctul de control,ori aveau paşaportul expirat,ori numărul maşinii nu corespundea cu seria de la şasiu, deci, vameșului i s-a părut suspect tocmai faptul că toate actele erau corecte. Atunci a anunţat PCTF-ul care a anunţat la rândul lui Inspectoratul care m-a trimis pe mine cu doi translatori, unul de limba franceză, unul de limba engleză, eu cunoscând și limba germană. Am început interogarea suspectului pe motivul, trebuia să invocăm un motiv, că maşina pe care o deţinea este suspectă. Am discutat cu el unde vrea să meargă, iniţial îi spusese vameşului că va merge la Timişoara unde ar vrea să continue studiile de doctorat, că ar avea acolo un prieten. Dar când am început noi să discutăm cu el, nu a mai recunoscut că are prieteni în România, afirmând că vameşul a înţeles greşit, iar după o oră şi jumătate de dialog am interrupt interogatoriul, am luat legătura cu cabinetul ministrului cu propunerea să nu îipermitem intrarea în ţară pe motivul că autoturismul era urmărit de Interpol. Dacă intra în ţară trebuia să îl arestăm. Dacă îl arestam riscam ca ambasadele noastre din ţările occidentale, dar mai ales din ţările arabe, să fie ţinta unor acţiuni teroriste. Şi alte ţări est europene au procedat la fel pentru a nu se expune. L-am sfătuit să se întoarcă înapoi în Ungaria, pentru că circula cu o maşină furată şi să îşi resolve acolo problemele.
R.: Dar de unde aţi ştiut dumneavoastră că acest individ este Carlos Şacalul?
A.B.: Noi, cei din cadrul departamentului, făceam o pregătire profesională foarte laborioasă. Aveam filme, aveam fotografii, aveam filmulețe cu suspecţii în mişcare, probabil de Mossad făcute, fotografii cu modul lui Carlos de deghizare: când era cu barbă, când fără barbă, când era cu ochelari, când fără ochelari, cînd în costum sobru, cînd în ţinută sport, nu mai vorbesc de portretul lui, pe baza căruia l-am recunoscut imediat. Cel care îi ştia portretul cel mai bine era generalul Pele.
R.: Deci Carlos nu s-a întîlnit şi nici nu a fost folosit de Ceauşescu?
A.B.: Nu avem astfel de informaţii. Au circulat multe zvonuri și povești. De pildă, cea cu atentatul de la postul de radio Europa Liberă pe care l-ar fi comis Carlos Șacalul. Dar acel atentat nu s-a produs asupra secţiei române, ci asupra secţiei cehe. Dacă ar fi comis Carlos acel atentat, ştiind modurile lui de operare, nu mai fi rămas nimic în acel loc, decît moloz şi sânge.
R.: După părerea dumneavoastră, care ar fi fost scopul venirii lui în România?
A.B.: Scopul venirii lui nu îl ştim, principalul lucru a fost că am reuşit să îl facem să nu intre în ţară, dar bănuim că scopul lui ar fi fost să îşi facă puncte de refugiu, ceea ce în limbajul spionilor se numeşte sanctuar. Oricum, la noi nu a intrat, să fie foarte clar, cel puţin în zona noastră de competenţă. A intrat prin vama Nădlac şi apoi s-a întors în Ungaria. Cert este că nu a făcut nimic nici împotriva noastră, nici pentru noi. Am fost atât de vigilenţi încât nu i-am pus nici macar viză de intrare, care se putea anula ulterior, pentru că, dacă îi puneam viza, ar fi existat o urmă că acesta a fi intrat în ţară, dar aceasta nu există.
R.: Ce s-ar fi întîmplat dacă aţi fi anunţat Mossadul cum că acesta se află la PCTF Nădlac?
A.B.: Mossad-ul nu avea trupe de intervenţie în zonă şi nici posibilitatea de a-l reţine. Pe el îl căutau în special francezii, pentru că omorâse mai mulţi poliţişti francezi .
R.: Şi dacă l-aţi fi arestat dumneavoastră sau trupele române de securitate?
A.B.: Din punct de vedere tactic nu ar fi fost corect, pentru că am fi putut suporta repercusiuni foarte grave în urma acestui act. Deci, dacă el nu ne viza pe noi, noi nu ne-am implicat pentru alţii.
R.: Întrucât l-aţi vazut, aţi discutat cu el, aş vrea să îmi spuneţi câteva păreri personale despre el, mai ales că se vehiculează ideea că el ar fi stăpînit bine unele puteri paranormale.
A.B.: Șacalul era un agent foarte bine pregătit. Terminase facultatea de ştiinţe economice la Londra. A făcut specializare la Moscova la universitatea popoarelor, școală care era şi pepiniera de spioni KGB. Despre puterile sale aranormale nu am cunoştinţă.
R.: Vă mulţumesc domnule Bochiş! (Petru Z. DANCI)
Născut la 12 octombrie 1949 în Venezuela, Carlos e fiul cel mare al avocatului milionar José Altagracia Ramírez-Navas. Deși se bucura de milioanele venite din capitalism în urma boom-ului petrolier, acesta era fascinat de idealurile comunismului până-ntr-acolo încât și-a botezat cei trei băieți Ilyich, Vladimir și Lenin, ca un omagiu pentru celebrul revoluționar rus.
