În anii ’20, mii de românii au emigrat în SUA pentru un trai mai bun. Printre aceştia, s-a numărat şi un bărbat pe nume Ieronim Budac, un ardelean născut la data de 6 mai 1897 în localitatea Cârţişoara din Țara Făgărașului. Ajunsese peste ocean cu doi ani înainte ca prohibiţia să fie instaurată în Statele Unite ale Americii, când s-au interzis vânzarea, producerea, consumarea şi transportarea de alcool şi de băuturi alcoolice. În această perioadă, de doi ani, ardeleanul a reuşit să se infiltreze în cercuri mai mult sau mai puţin dubioase. Ieronim Budac a ajuns să intre în contact cu Al Capone, unul dintre cei mai cunoscuţi gangsteri americani din toate timpurile, cel care a controlat comerţul ilegal cu băuturi alcoolice pe continentul american în perioada 1920–1930. Învățat de la Cârțișoara, Budac făcea un rachiu din prune care i-a încântat pe americani. Așa a aflat despre rachiul românesc și Al Capone.În cele din urmă, Budac, prin rachiul lui, a ajuns unul dintre oamenii de încredere ai lui Al Capone. Din afacerile făcute cu marele gangster american a apărut şi cel mai interesant episod petrecut de român peste ocean. Budac a intrat cu un camion plin cu alcool de contrabandă în fluviul Mississippi, pentru a scăpa de poliţiştii care se aflau pe urmele sale.
- „Întors în ţară a povestit rudelor că printre altele, în perioada prohibiţiei antialcoolice, a fost angajat de marele gangster Al Capone să-i transporte cu camionul masive cantităţi de whisky. Într-una din întâlnirile sale cu Poliţia Federală, în baza instrucţiunilor marelui boss, a intrat cu camionul plin de băuturi în fluvial Mississippi, salvându-se de două ori, o dată de la o moarte aproape sigură şi a doua oară din mâinile Poliţiei”, a scris Traian Cânduleţ în Monografia Comunei Cârţişoara.
Căsătorit cu Maria din Cârțișoara
În America, Ieronim s-a însurat cu Maria, o fată din satul său natal Cârţişoara. Tatăl acesteia, Ion Tarcea, avea un magazin, la subsolul căruia Budac şi-a amenajat o distilerie, începând să producă rachiu de prune ce era vândut pe piaţa neagră din Statele Unite ale Americii. Mariajul din Ieronim şi Maria nu a durat foarte mult, cei doi despărţindu-se, iar Budac nu s-a mai recăsătorit şi nici nu a avut copii. După 12 ani petrecuţi în Chicago, Ieronim Budac a luat decizia de a se întoarce acasă deoarece traficul cu alcool de contrabandă nu mai era profitabil, iar şeful său Al Capone devenise ţinta principală a celor de la FBI. În anul 1930, a revenit în satul său natal, unde cu banii strânşi peste ocean şi-a cumpărat o casă şi mai multe cazane de rachiu, construind una dintre cele mai importante distilerii din Transilvania. La scurt timp de la întoarcerea în localitatea natală, Ieronim Budac a fost votat primar din partea liberarilor. Acesta a condus localitatea Cârţişoara timp de 14 ani, până când la putere au ajuns comuniştii. Ieronim Budac a murit la data de 23 septembrie 1977, el fiind îngropat în cimitirul din Cârţişoara.
Dosarul de Securitate al lui Ieronim Budac
„Semnalmente: talia 1,65 -1,70 m, corpolent și robust, părul negru cărunt, sprâncenele negre, barba și mustățile rase, ochii verzui, nasul, gura, urechile normale, bărbia rotundă, semne particulare nu are.” Așa arată portretul făcut de informatorul Securității (CNSAS, Dosar nr. 3553), pe la mijlocul anilor 1950, lui Ieronim Budac. Budac a fost arestat de trei ori. A reuşit să fugă din America şi s-a refugiat în Brazilia. Nici acolo nu a trecut neobservat, fiind căutat de autorităţi, după o reglare de conturi între mafioţi. Pentru a nu ajunge din nou după gratii, românul a preferat să se întoarcă acasă. Traian Cânduleţ povestește în monografia sa că, o vreme, Budac a primit scrisori de la gangsterul american, care aştepta să fie eliberat din închisoarea Alcatraz. Între cele două războaie mondiale, poveştile cu gangsteri circulau prin Cârţişoara mai ceva ca legendele româneşti cu haiduci. Mulţi localnici au căutat norocul în lumea nouă. Cânduleț mai spune că în banda lui Al Capone au fost mai mulţi bărbaţi din Cârţişoara: „Ieronim Budac, Filimon Folea şi Ioan Blendea, Tiţi din Cârţişoara au făcut, în vremea prohibiţiei, contrabandă cu alcool în America”.
Declarația scrisă la Securitate de Ieronim Budac, la 27 noiembrie 1954
„Subsemnatul Ieronim Budac, din satul Oprea Cârțișoara, comuna Streza Cârțișoara, Raionul Făgăraș, fiu al lui Aurel și Maria, născut în anul 1897, luna Maiu, ziua 6, în Oprea Cârțișoara, de prezent sunt divorțat de soție din cauza credinței, fiind că nevasta a trecut la religia adventistă de ziua a 7-a, din care cauză am ajuns la divorț. […] Clase primare 4 de sub era Maghiară. Armată nu am făcut. Mă ocup cu agricultura și mai lucrez și la joagărul întreprinderii forestiere din sat, care a fost proprietatea mea până în anul 1948, când s-a naționalizat. Situația părinților înainte de 1950 a fost 9 jugăre pământ. Altă situație nu a fost la părinți întrucât tata a murit când ieu ieram copil de 6 ani. Acest pământ l-am împărțit 5 frați care am fost la părinți. Până la etatea de 17 ani am fost la mama. Fiind văduvă cu 5 copii, tot timpul am fost cioban la oi. La etatea de 17 ani, mama m-a trimis în America, ca să pot ajuta mai bine, însă s-a înșelat că ieu, ajuns în America, am lucrat cu 10 cenți pe oră, adecă 10 ore cu un dolar. Acești bani nu-mi ajungeau să mănânc și să mă îmbrac. Am plecat în anul 1914, iarna, iar în primăvară a început războiul și până în anul 1918 nu am mai putut coresponda cu cei de acasă. În acest timp m-am căsătorit cu fiica lui Tarcea Ion, din Streza Cârțișoara, care se afla și ea în America. Am stat cu nevasta acolo până în 1921, când am venit în România. Am stat în sat până în 1924, când am plecat iar în America, dar de data asta am plecat singur, nevasta a rămas în România. M-am întors în patrie în 1925 ianuarie 20. Am sosit în sat, unde am stat și unde sunt și azi. După ce am venit în sat, în anul 1925 vara, am construit un joagăr (ferăstrău) mânat cu apă și am lucrat tot timpul la joagăr până în anul 1928. Am cumpărat un cazan de fiert rachiu din fructe cu care m-am ocupat tot timpul și cu cele 2,35 ari de pământ pe care îi posed de la părinți și ceva cumpărătură puțină. În anul 1925, la adunarea generală a cooperativei, m-a ales poporul în consiliul de administrație, unde am stat 15 ani, ocupând funcția de secretar local și mai pe urmă ca președinte. Ca președinte am cumpărat casele cooperativei care azi sunt proprietatea cooperativei, unde se găsește secția de beuturi. În anul 1933 toamna, am fost ales ca primar la comună cu o majoritate mare de voturi date de popor. Am intrat în funcția de primar numai prin ianuarie 1934 deoarece mi-a fost apelată alegerea de alți contra candidați pe motiv că eram sărac și nu aveam numai casă. Am stat primar până în anul 1938, când am fost schimbat. În cei 4 ani de primărie am construit un local mândru de școală, care se vede și azi împreună cu tot poporul care mă asculta foarte mult. Prin anul 1939 am fost numit din nou ca primar de cătră Prefectura Făgăraș. Am stat primar până la venirea legionarilor la putere, când am plecat din primărie. După plecarea legionarilor de la guvernare, prin 1941 septembrie 15, am fost numit din nou primar de Prefectura Făgăraș. Am fost primar până în anul 1944, când mi-am dat demisia. În acești 3 ani de primărie am procurat materialul pentru noul local de școală și sala culturală. Politică: am fost primar sub Partidul Liberal, când trebuia să fac politică cu ei, mai pe urmă am fost la Social Democrați Titel, până la ruperea partidului, iar de atuncea și până în prezent nu mai fac politică, fiind om singur și fără nici un ajutor.”
Pui de haiduc
Unul dintre modelele din copilăria sa a fost unchiul său, Andrei Budac din Cârțișoara, unul dintre ultimii și cei mai temuți haiduci din Transilvania. Povestea legendarului erou local este descrisă în monografia satului Cârțișoara semnată de Traian Cânduleț. ,,La 18 ani, fără știrea părinților sau a fraților mai mari, Andrei Budac traversează munții, prin Vama Ciucului, și se alătură cetei de haiduci a temutului Tican. După moartea acestuia, Andrei devine șeful cetei de 12 haiduci pe care o va conduce vreme de 20 de ani. Se spune despre el că era un bărbat voinic, de o putere herculeană, impunând respect tuturor. Ca orice haiduc, a ajuns în vizorul poterei, pe capul lui punându-se o recompensă consistentă. A murit trădat de unul dintre tovarășii săi. În noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1912, la capătul unui podeț improvizat, când venind de la făgădăul din Streza cu intenția de a trece peste firul înghețat de apă al Bâlii dincolo, la el în Oprea, Andrei este așteptat de un pluton de jandarmi cu pene de cocoș la chipie, care au tras din armele lor, fără nici-o somație. Andrei reușește să ducă la ochi arma de care era nedespărțit și să apese pe trăgaci. Încărcătorul lui, însă, era gol. Unul din cei mai apropiați ortaci ai săi îi golise arma înainte de a părăsi crâșma”, scrie în monografie.
A fost racolat de Securitate
Ieronim Budac intră în vizorul Securității din cauza grupul partizanilor anticomuniști din Munții Făgăraș, condus de Ioan Gavrilă Ogoranu. Informatorul care l-a cooptat scrie în rapoartele lui. „Întrucât cu toate studiile efectuate de către subsemnatul, la Regionala Stalin, în materialele care priveau banda «Gavrilă», nu a reeșit nici un obiectiv concret care să fie urmărit operativ, și, totodată, nu mi sa predat nici un fel de agentură, de la prim început și conform Ordinelor primite la Regiune, am procedat la punctarea și studierea de elemente pentru a se recruta ca informatori deoarece în mai sus menționata comună nu am avut și nu am nici un fel de agentură care să urmărească în prealabil problema bandei. Ca element cu posibilități de penetrare și cu posibilități în această direcție, după cele studiate de subsemnatul, propun următorul: Budac A. Ieronim. Susnumitul în comună are vaste relații sociale, cât și politice. Este foarte vizitat de diferite elemente din comună și în special pe considerentul că posedă țuică, având cazan, cu care ocazie la acesta în casă se discută diferite chestiuni social-politice. Din punct de vedere cultural, cu toate că are numai 4 clase elementare, pot afirma cu certitudine că este omul cel mai ridicat social-cultural din mai sus arătata comună. Ca fost primar liberal, și astăzi se bucură de mare simpatie și este privit ca atare de către diferiți cetățeni ai comunei. Posedă un aparat de radio cu galene, pe care îl ascultă cu regularitate, astfel fiind la curent cu diferitele evenimente ale zilei. Din punct de vedere al poziției sale față de regimul de democrație populară, este dușmănoasă, caută a nu se supune măsurilor luate de Guvern în ceea ce privește predarea cotelor față de Stat, elogiază puterile apusene și în special SUA, unde a fost timp de mai bine de 10 ani și din care cauză nu a satisfăcut la noi nici serviciul militar. Este un element ușor înclinabil spre viciul beției, consumă băutură alcoolică, dar nu este văzut niciodată în stare de ebrietate, fiind un element foarte rezistent, robust. În ceea ce privește căsnicia, în prezent l-a părăsit nevasta pe considerentul că el nu a vroit să treacă de la ortodoxie la secta adventistă de ziua a 7-a și din care motive în prezent se administrează singur și personal. Datorită acestui fapt și fiind un element sănătos, în prezent umblă pe la unele femei văduve cu care are relații sentimentale“. Ieronim Budac este chemat la Securitate.
- „În seara zilei de 27 ianuarie a.c., susnumitul Budac A. Ieronim a fost invitat la Sfatul Popular, unde a fost așteptat de către noi și unde a decurs recrutarea. Susnumitul a fost recrutat prin constrângere, folosindu-se ca material compromițător faptul că el trăiește în concubinaj cu soția numitului H., adică cu numita T.H., a afirmat către noi ca să nu-l denunțăm la acest cetățean că altfel el nu mai are trai în acel sat. S-a mai folosit ca material că el în trecut a fost un politician, adică a făcut politică titelistă, unde a depus un mare interes.“
Budac invoca mai tot timpul tertipuri pentru a-și justifica incapacitatea de a oferi informații relevante. Pe deasupra, se mai plânge și de probleme de auz. Astfel, o hotărâre a Securității din august 1956 stabilește excluderea din rețea a lui Ieronim Budac.
- „Acest agent caută să ne documenteze că oarecum oamenii sunt împăcați cu toate problemele, că nu ar mai exista nici un fel de manifestări ostile sau activitate contrarevoluționară, că de acum lucrurile merg bine. Pe lângă toate acestea s-a mai putut constata că agentul nu are auzul destul de normal, fapt pentru care trebuia să vorbim mult prea tare cu dânsul“.
