Catedrala Mitropolitană din Sibiu este un obiectiv reprezentativ al orașului. Lăcașul prezintă caracteristicile unei bazilici bizantine fiind o copie la scară redusă a fostei Catedrale Sfânta Sofia din Constantinopol (actual mare moschee Aysofia). Categrala se află pe strada Mitropoliei nr. 33-35. Catedrala Mitropolitană ,,Sf. Treime” din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2015. Ideea ridicării unei catedrale ortodoxe în oraşul de reşedinţă al Mitropoliei-Sibiu, a aparţinut, mai întâi, marelui mitropolit Andrei Şaguna, care printr-o circulară trimisă în eparhie în preajma Crăciunului anului 1857, după ce în toamna aceluiaşi an a obţinut aprobarea Împăratului Franz Joseph I, îi îndemna pe preoţi şi pe credincioşi să contribuie la ridicarea catedralei. În urma apelului făcut s-a început organizarea colectei propriu-zise, primul donator fiind însuşi Împăratul Franz Joseph I care a donat 1000 de galbeni, urmat apoi de guvernatorul Transilvaniei cu 50 de galbeni, de mitropolitul Andrei cu 2000 de florini şi de mulţi alţii.
Lucrările au început abia în anul 1902 şi au continuat până în 1904, când biserica a fost pusă sub acoperiş, lucrările fiind coordonate de către arhitectul Sibiului de atunci Iosif Schussnig. Planul catedralei a fost acceptat în urma unui concurs la care s-au prezentat 31 de arhitecţi, fiind declarat câştigător planul arhitecţilor Virgil Naghy şi Iosif Konemer.
Istoricul Nicolae Iorga a participat la sfințirea catedralei
În ziua de 13 decembrie 1904 au fost sfinţite şi aşezate în cele două turnuri cele 4 clopote. S-au confecţionat apoi iconostasul şi stranile în Bucureşti, la firma lui Constantin Babic, a fost introdusă lumină electrică şi a fost pictată cupola. Pictura acesteia ca şi a iconostasului a fost făcută de către Octavian Smighelschi, originar din satul Ludoş, judeţul Sibiu. La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfinţită de către mitropolitul Ioan Metianu, împreună cu episcopul său sufragan de la Arad, Ioan Papp, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. La sfinţire a fost prezent şi profesorul Nicolae Iorga.
Dimensiuni impresionante
Catedrala are dimensiuni impresionante. Are o lungime de 53,10 metri, lățimea de 25,4 metri, înălțimea cupolei de 24,7 metri, iar siametrul cupolei în interior de 15 metri. Înălţimea turnurilor este de 45 m.
- Iconostasul a fost lucrat de firma C.M.Bobic din Bucureşti din lemn de tei aurit; La fel şi scaunul arhieresc. (1904);
- Pictura de pe pandantivi, reprezentându-i pe cei patru evanghelişti şi intradosul cupolei, cu Isus Pantocrator între îngeri, precum şi o parte din panourile iconostasului sculptat în lemn şi aurit, sunt pictate de Octavian Smighelschi (1866-1912) ajutat şi de Arthur Coulin (1869-1912);
- Clopotul cel mare, instalat în 1904 în turnul dinspre apus, are 1345 kg şi inscripţia ”În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor”;
- Chivotul de pe masa altarului reprezentând catedrala în miniatură, a fost realizat de o firmă din Würtenburg din metal aurit în foc.
Primii ierarhi din Transilvania
Primele ştiri documentare despre existenţa unor ierarhi în Transilvania datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Astfel, în 1376 este consemnat într-o inscripţie de la mânăstirea Râmeţ arhiepiscopul Ghelasie, iar în 1391 sunt consemnaţi anumiţi arhierei locali „în părţile de nord ale Transilvaniei”. În secolul al XV-lea sunt consemnaţi mai mulţi ierarhi, pe care cercetările mai noi îi consideră drept „mitropoliţi” ai întregii Transilvanii: Ioan, în 1456 la Hunedoara, Ioanichie, în 1479, probabil în satul Nandru, lângă Hunedoara, iar după 1488, la Feleac, lângă Cluj, unde au păstorit patru mitropoliţi, până în jurul anului 1550. După ce voievodatul Transilvaniei a devenit principat autonom sub suzeranitate otomană (1541), autorităţile de stat de atunci au obligat pe mitropoliţii Transilvaniei să-şi stabilească sediul la Geoagiu, jud.Alba, iar după 1572, la Alba Iulia, unde şi-au avut reşedinţa şi principii Transilvaniei. În acest oraş au păstorit, între alţii, mitropoliţii Ioan de la Prislop (1585-1605), cel care l-a primit pe Mihai Viteazu, ctitorul unei noi catedrale şi noi reşedinţe mitropolitane, Teoctist (1605-1622), Dosoftei (1622-1627), Ghenadie (1627-1640), Ilie Iorest (1640-1643), Simion Ştefan (1643-1656) şi Sava Brancovici (1656-1680). Între ei s-au remarcat mai ales Simion Ştefan, care a tipărit Noul Testament de la Alba Iulia (1648), precum şi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, apărători ai Ortodoxiei în faţa prozelitismului calvin maghiar, care au fost trecuţi în rândul sfinţilor, în 1955. După ce Transilvania a intrat în componenţa Imperiului habsburgic în 1688, noile autorităţi au desfiinţat Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei cu sediul la Alba Iulia, ca urmare a aderării fostului mitropolit Atanasie Anghel la unirea cu Biserica Romei. Pentru noua Biserică unită s-a creat o episcopie, iniţial cu sediul la Alba Iulia, mutat apoi la Făgăraş şi apoi la Blaj, unde a rămas până astăzi. Clerul şi credincioşii ortodocşi au rămas fără un ierarh până în anul 1761, când autorităţile habsburgice, în urma numeroaselor proteste şi chiar răscoale, au acceptat reactivarea vechiului scaun ierarhic de la Alba Iulia, dar numai la rangul de episcopie, cu sediul la Sibiu. Între ierarhii notăm pe Vasile Moga (1811-1845) şi pe Andrei Şaguna (1846-1873), care, după demersuri care au durat 15 ani, a reuşit să reînfiinţeze vechea Mitropolie a Transilvaniei, în decembrie 1864, tot cu sediul la Sibiu.
Mitropolitul Andrei Șaguna a reorganizat școala teologică de la Sibiu
Arhiepiscopul şi mitropolitul Andrei Şaguna este cel care a organizat noua mitropolie prin Statutul Organic din 1868, prin revenirea la vechiul principiu canonic ortodox, de implicare a laicilor în viaţa şi misiunea Bisericii. El a creat o adevărată şcoală teologică sibiană prin reorganizarea vechiului Institut Teologic-Pedagogic de aici (existent din 1786), cu două secţii, cu profesori bine pregătiţi formaţi în medii universitare europene; a întemeiat şi o tipografie în 1850, în care au apărut peste 200 de lucrări, inclusiv ziarul „Telegraful Român”, cu apariţie neîntreruptă din 1853, până astăzi. Mitropolitul Andrei Şaguna este adevăratul reorganizator al învăţământului românesc din Transilvania, ocrotit de Biserică prin cele aproximativ 800 de şcoli primare, existente numai în Arhiepiscopia Sibiului, prin Gimnaziul cu opt clase care-i poartă numele din Braşov, şi Gimnaziul „Avram Iancu” din Brad, jud Hunedoara. De asemenea s-a implicat şi în viaţa naţional-politică a românilor, fiind considerat „diplomatul revoluţiei din 1848-1849”, iar mai târziu, ca membru în Dieta Transilvaniei, în Senatul imperial din Viena şi în Casa magnaţilor din Budapesta, apără peste tot drepturile românilor. I-au urmat mitropoliţii Miron Romanul (1874-1898), Ioan Meţianu (1899-1916) şi Vasile Mangra (1916-1918).
Au condus Mitropolia Sibiului
După realizarea statului naţional unitar român, cel mai prestigios mitropolit al Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului a fost Nicolae Bălan (1920-1955). El a reorganizat vechiul Institut Teologic-Pedagogic din Sibiu ca Academie Teologică, cu patru ani de studii şi dreptul de a conferi licenţa (devenită Institut Teologic de grad universitar, în 1948), a înfiinţat o Şcoală normală de băieţi şi de fete în Sibiu, a îndrumat activitatea vechilor licee din Braşov şi Brad. Sibiul devenea astfel unul din cele mai prestigioase centre teologice din ţară, prin numeroşii bursieri pe care i-a trimis la studii peste hotare (Nicolae Colan, Nicolae Popoviciu, Dumitru Stăniloae, Liviu Stan, Nicolae Mladin, Nicolae Balcă ş.a.). În a doua jumătate a secolului al XX-lea au păstorit mitropoliţii Iustin Moisescu (1956-1957), Nicolae Colan (1957-1967), Nicolae Mladin (1967-1981) şi Antonie Plămădeală (1982-2005). Din noiembrie 2005, scaunul de Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului a fost încredinţat IPS Dr. Laurenţiu Streza, fost episcop al Caransebeşului şi care, de trei decenii, este şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu.
