,,O rușine națională!“ Torționarii disidentului Gheorghe Ursu, achitați de instanță

Foştii ofiţeri de securitate Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, au fost achitaţi definitiv joi de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Trimiși în judecată de procurori în august 2016 pentru crime împotriva umanităţii, Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş fuseseră achitați și de Curtea de Apel București, în octombrie 2019. Joi, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca „nefondate” apelurile acestora și a menținut decizia de achitare în cazul celor doi foști ofițeri de securitate. Decizia de joi a instanței supreme, care este definitivă:

• „Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de părțile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ștefan Olga și Ursu Sorana și de părțile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017).
• Obligă pe fiecare dintre apelantele părți civile și pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27.07.2023”.

Inginerul Gheorghe Ursu – unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist – a murit în 17 noiembrie 1985, la Spitalul penitenciar Jilava, în urma bătăilor pe care le-ar fi primit de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.

Mărturii și documente care demonstrează că Gheorghe Ursu „a fost torturat în detenție, în mod sistematic, până la moarte, de către anchetatorul sau, Pîrvulescu Marin, secondat de Hodis Vasile, ambii ofițeri în direcția a VI-a a DSS”.

• „Prin faptul că se afla în detenție, la discreția unui întreg aparat represiv, victima a fost desigur „căzută sub puterea adversarului” politic.
• Motivul este de asemenea cunoscut: printre alte „grave manifestări dușmănoase”, Gheorghe Ursu a trimis scrisori la Europa Liberă în care l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu de crimă legată de lăsarea blocurilor avariate de cutremurul din 1977 în nelucrare.
• Conform mărturiilor, violența torturilor aplicate de ofițeri creștea întrucât „ing. Ursu”, care „s-a legat de tăticu”, nu s-a dezis de acele scrisori și de acuzația împotriva șefului statului; pentru că a refuzat să colaboreze, „nu a declarat ceea ce îi interesa pe anchetatori”, „a fost o nuca tare”, afirmă fiul disidentului.

El spune că Gheorghe Ursu nu a fost nici pe departe un caz singular:

• „O a două dimensiune a probatoriului relevă atacul generalizat și sistematic al Securității ceaușiste împotriva opozanților din ultimii ani ai dictaturii. Un atac ce ne-a ținut paralizați în frig, frică și o umilitoare penurie materială și morală, printr-o varietate de „metodici”: la „destrămarea anturajelor” prin „defăimare”, „compromitere” și amenitari; disimularea represiunii fizice, psihice și deseori psihiatrice „sub acoperirea altor organe” (miliția, procuratura); și până la bătăile sălbatice la care au fost supuși deținuții de la Aiud, muncitorii revoltați la Brașov în 1987 și alți opozanți în anchete similare cu cea la care a fost supus Gheorhe Ursu, culminând cu arestatii, răniții și cei peste 1200 de morți ai Revoluției din decembrie 1989.
• Miza acestui proces nu este deci doar dreptatea pentru Gheorghe Ursu. E vorba de capacitatea justiției române de a înțelege și condamna fărădelegile dictaturii ceaușiste.
• Responsabilitatea și semnificația actului de justiție, în special în aceste cazuri de grave încălcări ale drepturilor și demnității umane, este în primul rând ca aceste crime să nu se mai repete. Este, până la urmă, instrumentul juridic preeminent prin care comunicatea internațională, începând de la Nuremberg, a încercat să descurajeze sistemul totalitar – un sistem susținut prin frică și violență”.

Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată de procurori în august 2016 pentru crime împotriva umanităţii, însă judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea faptelor în infracţiunea de tratamente neomenoase, pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968, conform Agerpres. În acelaşi dosar, Tudor Postelnicu (decedat), fost şef al Departamentului Securităţii Statului, a fost achitat pentru complicitate la tratamente neomenoase. Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun. Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului. Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.