Creștinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Paraschiva, sau ,,Paraschiva de la Iași“, așa cum mai este ea numită în popor sâmbătă, 14 octombrie. Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, la 60 km de Constantinopol, și a trăit în vremea despărțirii Bisericii de la Roma de Biserica sobornicească Ortodoxă (1054). Astăzi, doar ruinele zidurilor mai amintesc de biserica Sfintei Paraschiva. Vechiul sat Epivata, în care s-a născut și a copilărit Sfânta, este localitatea Selimpașa din Turcia actuală, pe țărmul Mării Marmara. Ruinele bisericii se află în centrul vechi al orașului, iar biserica ,,Haghia Paraschevi“ a fost distrusă între anii 1924-1972. După primul război mondial, creștinii greci din Epivata Turciei s-au mutat la Halkidiki și au întemeiat localitatea Nea-Epivata. În vechea așezare bizantină s-au mutat turcii din nordul Greciei, localitatea a primit numele de Selimpașa și au început să fie șterse urmele ce aminteau de trecutul creștin al localității. După mărturia grecilor, fosta biserică a Cuvioasei a fost construită chiar pe locul casei părintești a sfintei. Kalikrateia, azi cartierul Buyukcekmece din Istanbul, este localitatea unde au fost găsite moaștele Sfintei. Prin Kalikrateia-Epivata-Silviria trecea ,,Via Egnatia“, drumul ce lega Constantinopolul de Roma. Astăzi și ultima biserică rămasă din vremea vechiului Epivat este geamie, inclusiv biserica din copilăria Sfintei Parascheva. Epivata Sfintei Parascheva este o localitate frumoasă, desfășurată pe țărmul Mării Marmara, așezare veche care poartă amintirea tracilor, a grecilor bizantini și a vlahilor care se găseau răspândiți prin așezările Traciei europene.
Viața Cuvioasei Paraschiva
,,A fost crescută de părinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai cu osebire în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei. Nu o dată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracior, îmbrăcând hainele proaste ale altora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaie din partea părinților. Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea averii sale și după moartea părinților ei. Ca una ce nutrea dorință de a se retrage din lume și de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, auzind odată, la biserică, cuvintele Evangheliei: ,,Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“ (Marcu 8,34). Sfânta a înțeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate și să urmeze pe Mântuitorul. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop de Madita, tânăra Parascheva și-a dăruit săracilor partea ei de moștenire și s-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahilor“ istorisesc Proloagele Bisericii. Cuvioasa Paraschiva petrece o perioadă de timp la o mănăstire de maici de lângă Constantinopol, după care se îndreaptă spre Ierusalim, de unde vizitează toate locurile legate de activitatea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După acest periplu spiritual, ea se va retrage la o mănăstire de maici din pustia Iordanului, unde va auzi vocea îngerului care o îndeamnă: ,,Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului“. Se întoarce la Constantinopol, unde rămâne pentru o vreme slujind pe lângă biserica ,,Sf. Sofia“ și cea a Maicii Domnului-Vlaherne. În cele din urmă, Paraschiva se va întoarce în satul natal, unde nu o mai cunoaște nimeni, pentru că de la plecarea ei trecuseră douăzeci și cinci de ani. Ea va sluji în preajma bisericii, petrecându-și timpul în rugăciune. Duce o viață totală de ,,mortificare“, privare de hrană și post, îi grăbește întâlnirea cu Iisus. Trupul ei adormit este găsit lângă biserică și va fi înmormântată în apropierea malului mării. ,,Și, trecând vreme de mulți ani, Dumnezeu a descoperit moaștele ei, prin vedenii, și le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii și îndrăciții dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaște“ spun cărțile cele vechi. Sfânta se arăta adeseori în vis preotului bisericii și îi cere acestuia să-i mute trupul de lângă acela al unui cadavru urât mirositor. Trupul sfintei este găsit întreg, plin de miresme și din care izvora mir. Țarul Asan I, care domnea împreună cu fratele său Petru peste noul Imperiu vlaho-bulgar, spațiu creat după ce a fost smuls de sub asuprirea bizantinilor, mută moaștele Cuvioasei Paraschiva la Târnovo. În timpul sultanului Selim al II-lea acestea vor fi mutate la Belgrad, apoi duse la Constantinopol. Iașiul, capitala Moldovei, va deveni noul Epivat prin aducerea moaștelor Sfintei Paraschiva aici. ,,Aceste moaște, mai pe urmă, măria sa Vasile Voievod le-a adus din Constantinopol la Moldova, în orașul Iași, la mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, la 14 octombrie, în anul 1641 de la Hristos, și au fost așezate în minunata lui ctitorie“. (Proloagele). Paraschiva din Tracia devine astfel Paraschiva de la Iași și ocrotitoarea românilor, care, de secole, vin în pelerinaj cerându-i ajutorul, ca uneia ce s-a învrednicit ca Dumnezeu să lucreze prin ea. În timpul premergător sărbătorii Sfintei Cuvioase Paraschiva, credincioșii din toată țara se îndreaptă anual spre Iași pentru a invoca ajutorul lui Dumnezeu. (Ștefan BOTORAN)
