De când și-a intrat din nou în pită DNA-ul, cotidianul devine, parcă, mai atractiv. Vedem din nou spectacolul cu zornăit de cătușe. Un primar de municipiu, un altul de oraș, unul de comună, un ministru, un director general din oareșce minister, un comandant de IJP, un judecător de înaltă instanță, un medic șef peste un spital. E lungă lista, dar pare-se că se completează săptămânal. Cum zice o vorbă din bătrâni: nu aduce anul ce aduce ceasul.
Privind detașat spectacolul cătușelor, parcă te apucă mila de pretendenți. Păi au și ei familie, copii, mătuși, mame, supuși, care s-au obișnuit cu un anumit huzur, iar procurorii rupând o za importantă a lanțului făurit în ani, totul se prăbușește precum un castel de nisip construit pe plaja mării. Vin cu o idée salvatoare pentru agiamiii cătușelor. Să schimbăm legea! Și așa în ziua de astăzi, parlamentarii se căznesc din toți rărunchii să modifice legi, să inițieze altele noi, să anuleze legi care nu le convin lor, fără să se atingă însă de legea fundamentală.
În prezent corupția, furtul, mita sunt interzise și se pedepsesc aspru, cu cătușe și ani mulți de privare de libertate. Hai să modificăm paragraful de lege și să introducem ,,nu este interzisă corupţia“, ,,Nu este interzis furtul“, ,,Mita (darea și luarea) este la liber“. Și pentru a nu fi atât de concis paragraful venim și în ajutorul magistraților plătiți regește, să mai adăugăm ,,dacă este neapărat nevoie“. Mai pe înțelesul tuturor, dacă un primar ia mită de la vreun ,,binevoitor“, adică un comision de, să zicem 40% dintr-o lucrare atribuită direct unei firme, și avea nevoie neapărat pentru a-și completa contul secret din Italia, atunci legea îl apără, și-l sfătuim: ,,ia banii, primare!“ că nu mai strigă nimeni ,,hoțule!“ Atunci se bucură și el, se bucură și mătușa, se bucură și mama cu firma ei, se bucură și slugile, crește și contul din peninsulă. Ce să zic, atunci va fi domnia legii! Și un trai ca-n rai pe banii publici, ai cetățenilor.
Realitatea ne trezește însă din visare și îi prezintă pe aleșii neamului, pe acești purtători de sceptru național, județean sau local într-o lume paralelă cu a cetățenilor. Lumea lor nu are nicio legătură cu lumea noastră. În lumea lor se cred stăpâni, baroni, grofi, își construiesc sisteme de protecție în care se consideră imuni. Tot ceea ce fac postați în funcțiile dobândite se rezumă doar la bani și putere. Și vor din ce în ce mai mult. Binele Public despre care vorbesc ei nu este decât o amăgire în fața cetățeanului, prioritare sunt combinațiile de culise prin care își asigură supraviețuirea în funcție și reputația.
Să exemplificăm. Proiecte europene cu un total de vreo 30 milioane de euro, sunt mană cerească pentru un baronet de municipiu/oraș. Fiind o sumă mare, poate fi împărțită mulțumitor. 40% înseamnă bani pentru camarila celui care semnează contractul și pentru sufletul lui, vreo 12 milioane de euro. 30% profitul firmei, alți 9 milioane de euro. Nu mai vorbim de TVA că ,,petreușii“ de la ANAF vin în control doar după ,,listă“. Iar restul sumei, vreo 9 milioane de euro, rămâne pentru construcțiile prevăzute în contract. Simplu, nu? Fiecare parte este mulțumită, gloata vede că se muncește și chiar nu contează că se fac lucrări de mântuială, cu materiale de proastă calitate, că șantierele aruncă localitatea în haos. Ce să mai lungim, nu contează decât ,,reputația“ baronetului, în fața șefilor de la centru, în fața mătușii, mamei, slugilor și a alegătorilor care spun ,,E bine că se face!“. Iar dacă se mai taie și vreo panglică, ar fi un bun prilej pentru o ședință foto care ar invada internet-ul, iar localnicii ar avea prilejul să aplaude însuflețit.
Astfel de baroneți sunt peste tot, în comune, orașe, municipii mai mari sau mai mici. Un psiholog ar avea material de studiu vreme îndelungată dacă și-ar pune mintea. Cred că ar concluziona că pretendenții cătușelor, cei descriși mai sus, sunt niște frustrați cu patimi bolnăvicioase.
Cât despre noi, cetățenii, ei bine, ne așteptăm la cu totul altceva. Vrem să știm ce se întâmplă cu localitatea în care trăim, ce se face din dările pe care le plătim, să știm la ce să ne așteptăm. Ne-am săturat să vedem proiecte destinate nouă, pe care nu le vrem, dar ne sunt impuse cu forța. Ne-am săturat să privim la sinecurile din administrația publică de unde …dacă nu curge, pică! Parcă am fi la iarmaroc, unde bântuie laolaltă stăpânul, sluga și pungașul, toți cu același scop, tranzacționarea bunurilor, dar fiecare în felul său. Și primăria a devenit tot un iarmaroc, dar aici se face tranzacționarea banului public.
M-a șocat recent o filmare în care apare primarul Făgărașului. Era la o întâlnire de taină cu prietenul lui de la Laguna Albastră, puneau de o afacere benefică ,,comunității“. Dialogul, ținuta, poziția, mimica edilului au arătat un individ care nu respectă funcția pe care o deține, implicit nici pe făgărășeni. Părea mai degrabă un șmecher de ocazie sau un păpușar al străzii. ,,Nu una, am două mașini, una a mea, una pe firma mamei“ (SIC!) Filmarea respectivă m-a trimis cu gândul la securiștii comuniști, care, în nimicnicia și prostia lor, erau aroganți și le da mâna să batjocorească pe oricine.
Atât de profund a lucrat regimul comunist asupra românilor că a mutilat generaţii întregi. A produs pe bandă rulantă specimene cu caractere alterate, a influenţat nefast generaţii consecutive ale neamului românesc, cu consecinţe pe termen lung greu de evaluat. Găsim astăzi din abundență reminiscenţe ale acelui regim.
Sunt indivizi care se cred atotputernici şi stăpâni peste comunităţi întregi şi chiar peste destinul omului de rând. Sunt în aşa hal pervertiţi încât au transformat bunul simţ în nesimţire, adevărul în minciună, familia într-o loterie, iar credinţa în batjocură. Acești inşi se bazează numai pe minciună, înşelăciune, furt şi manipulare. Pentru ei, banul şi puterea înseamnă totul.
Vă amintiți de lingăii lui Ceauşescu din Securitate, Miliţie, Justiţie, care aveau o plăcere nebună de a-l apăra pe dictator mai mult decât legile ţării şi pe cetăţenii ei? Lingăii continuă să-şi dea mâna, suprinzător este cum se regăsesc şi îşi dau mâna! Elogii cu nemiluita, postări pe reţelele sociale în dorul lelii, întâlniri de taină în care se trag sforile, doar pentru a face pe plac baronetului îmbrăcat în straiele lipsei de profesionalism şi de bun simț. Pentru lingăi nu mai contează nimic altceva, doar să-şi ducă rostul de slugi cu cât mai mult zel.
Făgăraşul nu face rabat. Nu duce lipsă de cârmuitor şi de lingăii lui, de metehne vechi şi vicioase, de adevăr trunchiat. Cu astfel de indivizi, Făgărașul sau oricare altă localitate se scaldă în mizeria unei istorii în care cetățenilor nu li se va da şansa să-şi reconcilieze trecutul, să înţeleagă prezentul și să-și croiască liber viitorul. (Lucia BAKI)
