În fiecare an la 21 noiembrie a.c., creştinii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Este prima sărbătoare care marchează Postul Crăciunului, iar în această zi este dezlegare la peşte.
Sărbătoare bazată pe Tradiţie
Nu vom găsi în cele patru Evanghelii canonice nicio relatare cu privinţă la copilăria Maicii Domnului sau la familia ei. Aceste lucruri s-au păstrat doar în Tradiţia nescrisă a Bisericii pe care noi o numim Sfânta Tradiţie şi în unele Evanghelii apocrife pe care Biserica din primele veacuri nu le-a introdus în canon, mai mult din prudenţă pentru că era perioada în care părinţii bisericii luptau cu ereziile care au făcut mult rău în primele secole. În aceste cărţi se regăsesc şi date corecte, dar adesea ele sînt amestecate cu foarte multe legende. Sărbătoarea cinsteşte data în care Fecioara Maria a fost adusă şi lăsată în Templul Domnului la vîrsta de trei ani. Era o practică în anumite familii evreeşti înstărite sau care vroiau să le ofere copilelor o educaţie mai aleasă. Aceste fete erau lăsate în Templul din Ierusalim, în grija preoţilor, a învăţătorilor de lege şi a unor femei văduve, erudite, de regulă văduve ale preoţilor care au murit. Era un fel de ,,cin monahal“ temporar pentru că aceste fete erau măritate în momentul cînd îşi încheiau această ,,ucenicie“.
Rolul Maicii Domnului în credinţa noastră
,,Pe Fecioara Maria o cinstim pentru că s-a pregătit ca nimeni alta în istorie şi şi-a pus personalitatea la dispoziţia lucrării lui Dumnezeu ca în ea să se zămislească şi din ea să se nască Fiul lui Dumnezeu ca om. O cinstim pentru că este Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Datorită ei, Dumnezeu a mîntuit lumea prin lucrarea Fiului Său făcut om. Ca urmare a venerării de secole a Maicii Domnului, sinodul IV ecumenic de la Efes (431) a dat definiţia dogmatică potrivit căreia Maica Domnului este ,,Theotokos“, adică ,,Născătoare de Dumnezeu“. Anul bisericesc începe cu Naşterea Domnului, eveniment pe care îl prăznuim la data de 8 septembrie. În data de 21 noiembrie prăznuim aducerea ei în Templu, iar în data de 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, avem Soborul Maicii Domnului. Ultima sărbătoare importantă a anului bisericesc este Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mare, care marchează trecerea ei cu trupul şi sufletul la cer.
Protoevanghelia lui Iacob
Este cartea apocrifă care prezintă acest eveniment din viaţa Maicii Domnului. ,,Lunile se adăugau câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani Ioachim îi zise Anei: Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ţinem de cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul şi să rămână darul neprimit. Dar Ana răspunse: Hai să mai aşteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl şi după mama ei. Să mai aşteptăm, încuviinţă Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: Chemaţi pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să ţină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria şi, sărutând-o, o binecuvântă zicând: Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârşitul veacurilor El îşi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel. Şi a aşezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze şi toată casa lui Israel o îndrăgi. Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atotstăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului curată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger“ se arată în textul apocrif al Protoevangheliei lui Iacob.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică- împletirea dintre nou şi vechi
Prin păşirea pe treptele Templului din Ierusalim, Fecioara Maria va pregăti ,,înnoirea“ Legii vechi, înduhovnicirea acesteia prin Fiul ei, Iisus Hristos, Dumnezeu şi om, Învăţătorul şi Mîntuitorul lumii. Intrarea Maicii Domnului în Templu, acolo, în ,,Sfânta Sfintelor“, este totodată o taină spre ,,începutul mântuirii noastre“ vestit de îngerul Gavriil. Calendarul liturgic de peste an nu este decât o călătorie în istoria mîntuirii neamului omenesc prin Iisus Hristos şi o adeverire a Europei creştine. Aceasta este realitatea noastră transcendentă din temporar în atemporal, pentru că trăim între pământ şi cer, iar cerul este finalizarea călătoriei noastre prin Maica Domnului în pântecele căreia s-a sălăşluit ,,Nemărginirea“. Intrarea Maicii Domnului în Biserică marchează intrarea noastră în călătoria spirituală spre bucuria care ne aşteaptă: Naşterea Soarelui credinţei. (Ştefan BOTORAN)
