Pe toate uliţele satului Ucea de Jos s-a auzit miercuri, 6 decembrie a.c., strigătul cocoşului ,,Cucurigu”. Este un obicei vechi al satului readus în actualitate de Ceata de feciori. De praznicul Sfântului Nicolae s-a format Ceata de feciori, iar spre seară feciorii s-au ,,înarmat“ cu bâte şi fluieriţe pentru a se face auziţi de gospodarii satului când strigă ,,Cucurigu”. La unele case însă au fost nevoiţi să bată în porţi şi să strige din răsputeri ,,Cucurigu!”. Cetaşii au fost răsplătiţi de la fiecare casă cu ouă, conform obiceiului care dă startul sărbătorilor de iarnă. Ceata de feciori din Ucea de Jos respectă cu sfinţenie obiceiurile şi tradiţiile moştenite de la bunici şi străbunici. ,,În data de 6 decembrie 2019,seara, ne-am strâns la gazdă, îmbrăcați frumos cu recăle şi căciuli conform obiceiului şi am strigat ,,Cucurigu!” pe uliţele satului. Oamenii ies în faţa porţii şi ne dau ouă. În casele unde sunt fete, cerem voie părinţilor să le lase pe fete la gazdă unde cu ouăle strânse din sat în seara de Sfântul Nicolae vom face o mare păpară. Fetele pe care le invităm la păpară vor fi alături de noi şi la jocul din vatra satului” a spus vătaful Cetei de feeciori, Mihai Vodă.
Cinci cetași la Ucea de Jos
În acest an Ceata de feciori de la Ucea de Jos este formată din cinci feciori. Fiecare dintre ei a primit o funcție în cadrul Cetei. Vodă Mihai a fost ales vătaf/primar şi va conduce ceata, fiind cel mai activ pe timpul colindatului, al jocului din vatra satului şi el va cinsti cea mai vârstnică gazdă din sat. Viceprimarul/vicevătaful este Vodă Cristian iar el cinsteşte gazda cea mai tânără cu un joc, iar crâşmarul Bogdan Gabriel are grijă de băutura de la ceată.
- Vătaf :Vodă Mihai
- Vicevătaf : Vodă Cristian
- Crâșmar : Bogdan Gabriel
- Cetași: Roșiuța Raul, Szecsi Alexandru
Obicei vechi de peste o sută de ani
Obiceiurile de iarnă sunt cele mai aşteptate momente ale anului şi cuprind datini şi obiceiuri păstrate din moşi-strămoşi. ,,În urmă cu aproape 50 de ani eram fecior în ceata de la noi din sat. Pe vremea respectivă eram mai mulţi feciori în ceată, cel putin 10. Conform obiceiului de Sfântul Nicolae ne luam gazdă la o familie în sat şi în data de 6 decembrie, cântam ,,Cucurigu” pe uliţele satului. Pe atunci cred că erau peste 150 de case şi de la fiecare primeam 2 – 4 ouă. Strângeam câteva corfe cu ouă. Când se umplea corfa o duceam la gazdă. Nu era casă să nu ne dea ouă. Acest obicei este foarte vechi cred că se practică de o sută de ani. Pentru feciori era cea mai mare bucurie sărbătorile de iarnă. Abia aşteptam să colindăm şi să jucăm, tot satul era antrenat în aceste obiceiuri. Căminul cultural era plin când organizam joc. Înainte cu câteva săptămâni de Sfântul Nicolae ne pregăteam costumul popular compus din : cioareci, cămaşă, cheptăriţă, recăl şi vâstră. Mergeam în târg la Sibiu să ne cumpărăm oglinzi, pene de păun şi mărgele cu care ne făceam vâstra cât mai bogată şi mai frumoasă. Era ceva special, foarte frumoasă, însă era grea, abia o puteam ţine pe cap” povestea un fost cetaș al satului. (Lucia BAKI)
