- ,,În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie“ (Troparul Praznicului)
În data de 5 ianuarie-Ajunul Bobotezei, de regulă preotul merge cu crucea prin sat sau oraş şi sfinţeşte casele oamenilor aducându-l pe Hristos în mijlocul căminului lor, aducând căldura şi candoarea Mântuitorului acolo unde este boală şi suferinţă. Praznicul se referă la Botezul lui Hristos în râul Iordan săvârşit de vărul său, Sfântul Ioan Botezătorul.
- ,,Acest eveniment a avut loc atunci când Hristos a ajuns la vârsta de treizeci de ani şi înainte de a începe lucrarea oficială a învăţăturii şi, mai tîrziu, a Patimilor sale pentru mântuirea neamului omenesc. Alegerea acestei vîrste pentru începerea activităţii publice a lui Hristos în lume are legătură cu faptul că la treizeci de ani, alcătuirea biologică a organismului omenesc ajunge la împlinire. În plus, la această vârstă, Hristos Se putea face mai uşor primit de către iudei“ (Arhimandrit Hierotheos Vlachos, Predici)
Sărbătoarea Botezului Domnului îşi trage şi ea seva din izvorul scris al revelaţiei dumnezeieşti, care este Sfânta Scriptură:
- ,,În acest timp a venit Iisus din Galileia, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de la el. Ioan însă îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine? Şi răspunzând Iisus a zis către el: Lasă acum, căci aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Iar după ce s-a botezat Iisus, îndată a ieşit din apă şi iată cerurile i s-au decshis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumbel şi viind peste El. Şi iată glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care bine am voit“ (Matei 3, 13-17)
- ,,În tradiţia patristică, Botezul lui Hristos în râul Iordan este corelat cu trecerea minunată a Mării Roşii de către israeliteni. Aşa cum odinioară, prin harul făcător de minuni al Cuvântului neîntrupat ce a lucrat asupra lui Moise, egiptenii au fost înecaţi iar evreii au fost eliberaţi, la fel şi acum, prin puterea Cuvântului întrupat, omul stricat şi decăzut este replămădit, iar demonii sunt striviţi, adică îşi pierd puterea. Căderea şi stricarea firii noastre au fost urmate de replămădirea şi de renaşterea omului. Această renaştere a avut multă putere, pentru că în urma păcatului firea omenească nu s-a nimicit în totalitate, dar şi pentru că replămăditorul omului a fost însuşi Creatorul său. Este absolut imposibil ca apa şi focul să existe împreună, pentru că focul nu se poate aprinde şi nici nu poate să ardă într-un loc umed, iar apa stinge focul. În rîul Iordan, ele au putut să coexiste, pentru că focul era nezidit, în vreme ce apa era zidită. De aceea, focul nu a fost afectat de apă. Dimpotrivă, apa zidită s-a sfinţit prin focul Dumnezeirii“ (Arhim. Hierotheos Vlachos).
Iisus s-a cufundat în Iordan să sfinţească firea cea zidită, stihiile, natura în ansamblul ei iar ierurgiile pe care preoţii le fac cu puterea sa sunt manifestări ale puterii lui Hristos în binecuvîntarea roadelor omului şi a mediului înconjurător în care acestea rodesc. Iordanul este locul în care s-a petrecut evenimentul istoric al Botezului Domnului precum şi alte evenimente din Istoria Mîntuirii. ,,Depresiunea Iordanului este unică în geografia fizică. Ea s-a format ca rezultat al unei fisuri tectonice şi este cea mai joasă depresiune de pe pământ. Numele «Iordan» (ebr. yarden) îi este dat pe bună dreptate şi înseamnă «coborîtorul». Acest râu este cel mai mare curs de apă permanent din Palestina şi lungimea sa pe cei 120 km de la lacul Huleh la Marea Moartă este dublată de meandrele sale. Nici un alt rîu nu are mai multe referinţe biblice şi nu are o importanţă mai mare“ (Dicţionar Biblic) În momentul în care are loc Sfinţirea cea Mare a apei la râul Iordan făcută de către preoţii ortodocşi, acesta îşi schimbă cursul. Acest lucru se întâmplă o dată pe an. Nimic nu este întîmplător pe lumea aceasta!
