În aprilie 1936, Nicolae Iorga trecea prin Țara Făgărașului venind dinspre Brașov. A poposit la Cetate unde a rămas preț de un ceas. A găsit castelul păzit de cătane și în construcție. A vizitat biserica brâncovenească aflată ,,în mijlocul unei întinse curți de iarbă deasă sămănată cu morminte“. A fost așteptat apoi la Liceul Radu Negru de dascălii și elevii de aici. A vorbit audienței în calitatea sa de profesor de istorie și membru al Comitetului Monumentelor Istorice. Nicolae Iorga era cunoscut în întreaga lume nu doar ca istoric al artelor și filosof al istoriei ci și ca enciclopedist, poet, dramaturg, critic literar, memorialist, gazetar, publicist, om politic, membru titular al Academiei Române, o activitate ştiinţifică excepţională, fiind autorul a 1003 volume, 12.755 articole şi studii, 5000 de recenzii, culminând cu Istoria Românilor în 10 volume, pentru care a fost numit cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile. Tocmai de aceea vizita în Făgăraș a fost o sărbătoare a orașului. Era 26 aprilie 1936. Cuvântările marelui istoric și însemnările sale despre zona Făgăraș se regăsesc în volumul ,,Amintiri din Țara Oltului“, sursa acestui articol. Orașul Făgăraș este descris și în volumul ,, Priveliști din țară“. Dar consemnări despre alte vizite ale lui Nicolae Iorga în zona Făgărașului regăsim și în registrele bisericilor și în articolele din presa vremii. Vom publica fragmente din conferința marelui istoric susținută la Făgăraș.
,,Picturile au fost făcute pentru a fi văzute, iar nu de a trimete fumul în nasul sfinților“
,,Iarăși venind acum de la biserica lui Brâncoveanu, mi-am dat sama de nevoia absolută de a spăla pictura care, afară de catapeteasmă, adusă de dincolo de Brâncoveanu însuși, este o lucrare ardelenească destul de bună de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Pictura aceasta trebuie spălată: pentru aceasta va trebui să mai căutați și d-voastră în pungă, adecă Primăria, și să vedem ce se poate lua de la Ministeriu. Dar firește că, după aceasta, nu se vor aprinde lumânari de parafină și prin urmare nu va mai fi nevoie ca, dupà câțiva ani, să se procedeze la o nouă spălare. Picturile au fost făcute pentru a fi văzute, iar nu afumate de o evlavie care poate găsi alt mijloc de manifestare decât acela de a trimete fumul în nasul sfinților zugrăviți sau al credincioșilor cari sunt în ea“.
,,Istoria este viața oamenilor de odinioară și trebuie înfățișată ca viață“
,,lată o explicație a prezenței mele aici, și, după aceasta, să-mi îngăduiți a vă face o scurta conferință istorică despre locul în care vă găsiți unii, făgărășeni de baștină, iar alții venind de aiurea dar, aflându-vă aici, vă împărtășiți, o bucată de vreme, de ceia ce poate prezenta localitatea ca frumusețe naturală și, în acelasi timp, ca monumente istorice. Deci va fi istorie, dar nu istoria aceia, seacă, rece cu care nouă, oamenilor din generația mea, ni se scoate ochii de un tineret încrezut, care crede că a găsit un nou fel de a scrie despre trecut. Istoria este viața oamenilor de odinioară, și trebuie înfățișată ca viață; dacă ai însușiri de învietor, o scrii, dacă nu le ai, să nu critici pe acei cari le au, ci să faci matematică, să faci inginerie, medicină, să faci lucruri la care nu se cere darul acesta de a aduna rămășițile trecutului și de a face din nou pe oamenii cari au trăit odinioară. Așa încât ca un lucru viu vă voiu înfățișa trecutul acestei localități, cum, de altfel, nici aiurea nu m’aș duce niciodată să fac acea istorie sterilisată, lipsită de orice viață care nu folosește fără indoială pentru cultura și desvoltarea unei națiuni“ scria istoricul Nicolae Iorga. (Lucia BAKI)
