Creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci pe 14 septembrie,o zi cu semnificație profundă în calendarul religios. Această sărbătoare marchează două momente istorice importante pentru Biserică: descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Iisus Hristos, în anul 335, și recuperarea Crucii de la perși, în 629, de către împăratul bizantin Heraclius.
Primul eveniment a avut loc în Ierusalim, când împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a găsit Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, iar patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat-o în văzul poporului. Al doilea eveniment se leagă de aducerea Sfintei Cruci înapoi la Ierusalim, după ce fusese capturată de perși, și reinstaurarea ei cu mare fast în Biserica Sfântului Mormânt.
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este prăznuită cu post, întrucât amintește de Patimile și moartea Mântuitorului Hristos. Tradiția spune că, în această zi, nu se mănâncă alimente precum nucile, prunele sau usturoiul, deoarece miezul lor amintește de forma crucii. De asemenea, este interzisă orice formă de muncă, pentru a evita atragerea necazurilor.
Totodată, frunzele de busuioc, măghiran, mentă și cimbru sunt considerate plante magice, fiind sfințite la Biserică. Este, de asemenea, un prilej pentru a face pomană în memoria celor adormiți, oferind ulcele noi, pline cu apă sau lapte și acoperite cu un colăcel.
Superstițiile spun că dacă tună în această zi, toamna va fi lungă, iar dacă ciorile devin gălăgioase, bruma va cădea curând. Totodată, preotul binecuvântează viile și butoaiele de vin, pentru a aduce o recoltă bogată
