De anul viitor, românii care își fac asigurări de viață vor fi raportați la ANAF de către firmele de asigurare. HotNews.ro a cerut Ministerului de Finanțe (MF) documentul suport care a stat la baza Ordonanței de urgență (125/2024) adoptate pentru a înțelege de ce s-a introdus o astfel de măsură care nu s-a aflat în varianta de proiect publicată pe site-ul instituției și la Secretariatul General al Guvernului (SGG).
Specialiștii cu care HotNews.ro a discutat ne-au spus că sunt multe cazuri în care românii primesc amenzi de circulație în afara țării pe care nu le plătesc. Când autoritățile de-acolo fac pași în sensul recuperării sumelor, constată că nu au ce recupera, iar apoi și-au pus întrebarea dacă au asigurări de viață.
Codul civil românesc interzice poprirea pe asigurările de viață. Totuși, având în vedere că banii intră într-un cont bancar, ANAF poate impune poprire. Este ca la salariu, unde la angajator se pune poprire pe o treime din el, dar pe contul bancar nu există limitarea, deoarece se consideră că acolo pot intra orice fel de sume de bani.
Comisia Europeană a cerut României să respecte mecanismul de recuperare a creanțelor
“Prin intermediul platformei EU Pilot, Comisia Europeană a solicitat României informații referitoare la punerea în aplicare a art.51 din Directiva 2010/24/UE privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri, fiind deschis Dosarul EU Pilot EUP(2023)10407”, spune Ministerul Finanțelor.
Concret, Comisia Europeană a solicitat clarificări detaliate cu privire la accesul la informațiile referitoare la asigurările de viață și alte produse financiare și la posibilitatea furnizării unor astfel de informații care ar putea să facă obiectul asistenței la recuperare.
Consecința negestionării adecvate a cerințelor Comisiei, arată Finanțele, poate conduce la riscul declanșării unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru (procedură de infringement).
În prezent, ANAF cere informațiile de la ASF, dar durează prea mult
Potrivit documentului, transpunerea Directivei 2010/24/UE s-a efectuat prin modificarea Codului de procedură fiscală, aprobat prin Legea nr.207/2015, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art.5 din Directivă regăsindu-se la art.314.
“În prezent, analizând solicitarea punctuală a Comisiei Europene legată de asigurările de viață și alte produse financiare, este de menționat faptul că organul fiscal central nu deține astfel de informații, întrucât nu beneficiază de un mecanism care să asigure colectarea acestora de la entitățile aflate în sfera de supraveghere a Autorității de Supraveghere Financiară, astfel încât să dea curs solicitărilor formulate de autoritățile competente din alte state membre cu privire la asistența la recuperare. În cazul în care sunt solicitate astfel de informații, pentru a putea da curs solicitării, ANAF, ar trebui să se adreseze punctual ASF pentru a intra în posesia datelor cerute, ceea ce conduce la un termen îndelungat de răspuns”, mai spune MF.
În acest context, spune instituția, pentru a se da curs cu celeritate oricărei solicitări de cereri de informații privitoare la asigurările de viață și alte produse financiare formulate de autoritãțile fiscale din celelalte state membre, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2024 s-a creat cadrul juridic pentru raportarea de către toate entitățile care emit și gestionează asigurări de viață sau alte produse financiare a informațiilor despre aceste produse către Agenția Naționalã de Administrare Fiscală, fiind completate în acest sens prevederile Codului de procedură fiscală.
Mecanismul urmeazã sã intre în vigoare cu data de 1 ianuarie 2025, prima raportare urmând sã se realizeze la finalul primului semestru din anul 2025, “raportarea fiind semestrială astfel încât să nu fie reglementatã o sarcină administrativă excesivă pe seama adresanților normei juridice”.
Subsecvent normei primare, în termen de 60 de zile, prin ordin comun al președintelui ANAF și al președintelui ASF, vor fi stabilite tipurile de asigurări de viață și alte produse financiare care fac obiectul obligației de raportare, conținutul informațiilor, formularul utilizat de entitățile raportoare și termenele limitã ale raportării.
„Opțiunea, atât a ordinului comun cât și a termenului de 60 de zile în interiorul căruia acesta urmează să fie emis, a avut în vedere identificarea cât mai clară alături de autoritatea de reglementare în domeniu, a tipurilor de produse financiare care să facă obiectul obligației raportării din perspectiva posibilității ulterioare a executării acestora, ținând seama de faptul că nu toate aceste produse pot face obiectul executării silite”, spune Ministerul Finanțelor.