Praznicul Nașterii Domnului a adunat laolaltă, la Biserică, toată comunitatea din satul Rucăr. A fost arhiplin lăcașul de cult și a strălucit de frumusețea portului popular îmbrăcat de săteni, atât cei mici, dar și cei adulți. Astfel, a fost respectată așa cum se cuvine măreția sărbătorii. Preotul paroh Silviu Goga a reușit să unească satul într-o mare familie dominată de armonie. A răsunat biserica de vocile copiilor care au spus, într-un glas, rugăciunea ,,Tatăl Nostru“.
Câte generații de rucăreni au trăit astfel praznicul Crăciunului? De la 1804, de peste două veacuri, de când a fost edificată biserica prin munca sătenilor? An de an au fost așteptați colindătorii la biserică în ziua de Crăciun, iar în casele sătenilor în Ajun. Se formau și câte două Cete de feciori, cei care terminaseră armata și cei care urmau să fie încorporați. Era mare prilej de bucurie pentru tot satul: colinde, joc în vatra satului, tradiții păstrate cu pioșenie. În acest an, feciorii nu s-au organizat în Ceată, după mulți ani în care obiceiul era organizat ca la carte. Dar s-a continuat tradiția colindatului. Preotul paroh Silviu Goga i-a convins pe tinerii satului de toate vârstele să continue obiceiul colindatului. Îmbrăcați în frumosul port popular specific satului și unic în țară au trecut pragul fiecărei gospodării, aducând vestea cea bună, a Nașterii Mântuitorului Iisus.
Și Biserica a răsunat de colinde. Primii care i-au încântat pe săteni și pe preotul lor au fost cei mai mici dintre colindători, urmând alt grup de copii. Irozii au adus în mijlocul comunității legenda magilor care i-au adus Pruncului Iisus darurile Răsăritului: aur, smirnă și tămâie. Cei mai mari dintre colindători au încântat la rândul lor audiența interpretând vechile colinde păstrate peste vremi și care erau prezentate an de an de Ceata de feciori. Satul Rucăr a fost în ziua de Crăciun o frumoasă familie unită prin tradiţie, port popular şi spirit. Nu întâmplător nota istoricul Nicolae Iorga că lăcaşul de cult de la Rucăr este un simbol în Ţara Făgăraşului. Poate și pictura bisericii realizată de zugravul Ioan Pop din Ludişor la 1829, folosind o cromatică deosebită a ținut să arate specificul acestui colț de rai, satul Rucăr. ,,Meşterul Ioan Pop a lucrat aici cu foarte mare băgare de seamă” consemna prof. Valeriu Literat în ,,Biserici vechi româneşti din Ţara Oltului“.(Lucia Baki)
Sărbători fericite!
