În ziua Pogorârii Sfântului Duh, prin predica sa, Petru a convertit nu mai puțin de trei mii de oameni la credința în Iisus Hristos, după ce apostolii au început să predice iar fiecare evreu din diaspora care nu mai cunoștea limba strămoșilor, sau străini de-a dreptul, i-au auzit pe apostoli vorbind în limba lor. Era o harismă pe care ei au dobândit-o drept consecință a Pogorârii Sfântului Duh asupra lor. ,,Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! Iar alții, batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must. Și stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a vorbit: Bărbați iudei, și toți care locuiți în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută și luați în urechi cuvintele mele; că aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi, ci aceasta este ce s-a spus prin prorocul Ioil: ,,Iar în zilele cele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul, și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vise vor visa. Încă și peste slugile Mele și peste slujnicele Mele voi turna în acele zile din Duhul Meu, și vor prooroci. Și minuni voi face sus în cer și jos pe pământ semne: sânge, foc și fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare și strălucită. Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.
Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeul prin puteri, prin minuni și prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum și voi știți. Pe Acesta, fiind dat după sfatul cel rânduit și după știința cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați luat și, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-ați omorât. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie reținut de ea. Căci David zice despre El: Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea și s-a veselit limba mea; chiar și trupul meu se va odihni întru nădejde. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieții; cu înfățișarea Ta mă vei umple de bucurie. Bărbați frați, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoșul David, că a murit și s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi până în ziua aceasta. Deci el, fiind proroc și știind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să așeze pe tronu-i din rodul coapselor lui. Mai înainte văzând, a vorbit despre Învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui și nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toți suntem martori. Deci, înălțându-Se prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeți și auziți voi. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: ,,Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”. Cu siguranță să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu pe Acest Iisus, pe Care voi L-ați răstignit, L-a făcut Domn și Hristos. Ei auzind acestea, au fost pătrunși la inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Bărbați frați, ce facem? Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Hristos Iisus, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Și cu alte mai multe vorbe mărturisea și-i îndemna, zicând: Mântuiți-vă de acest neam viclean. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat, și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete” spun Faptele Apostolilor. (Fapte 2, 9-41) Cel care a scris Faptele Apostolilor este Evanghelistul Luca iar această carte a Noului Testament, care urmează imediat după cele patru evanghelii, este scrisă pentru un anume Teofil, probabil o persoană influentă care s-a convertit la credința în Hristos.
Primele rituri ale Bisericii creștine
Cartea ,,Faptele Apostolilor” ne descrie și primele ritualuri incipiente care au dus mai târziu la dezvoltarea Liturghiei pe care o cunoaștem astăzi în forma actuală dar aceste detalii le vom dezbate când vom începe un capitol nou- Istoria Bisericii Creștine. Primii creștini s-au adunat în jurul apostolilor ascultându-le învățăturile, rugându-se și participând la ,,frângerea pâinii”. Este vorba de Sfânta Euharistie pe care Domnul Iisus Hristos a instituit-o la Cina cea de Taină. Textul foarte prețios demersului nostru este acesta: ,,Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni”. (Faptele Apostolilor 2, 42) Apostolii lui Hristos săvârșeau minuni în acele zile- ,,Și tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni și semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, și mare frică îi stăpânea pe toți”. (Fapte 2, 43) Apare și un tip de societate utopică, ideală specific entuziasmului de început al comunității creștine. ,,Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște. Și își vindeau bunurile și averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Și în fiecare zi stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii, lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau”. (Fapte 2, 44-47)
Petru vindecă un om cu probleme de sănătate
,,Iar Petru și Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. Și era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau și-l puneau în fiecare zi la poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu, care, văzând că Petru și Ioan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie. Iar Petru căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Privește la noi. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, așteptând să primească ceva de la ei. Iar Petru a zis: Argint și aur nu am; dar ce am, aceea îți dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă! Și apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat și îndată gleznele și tălpile picioarelor lui s-au întărit. Și sărind, a stat în picioare și umbla, și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. Și îl cunoșteau că el era cel care ședea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a templului, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat. Și ținându-se el de Petru și de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbați israeliți, de ce vă mirați de acest lucru, sau de ce stați cu ochii ațintiți la noi, ca și cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am făcut pe acesta să umble? Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-ați predat și L-ați tăgăduit în fața lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Dar voi v-ați lepădat de Cel sfânt și drept și ați cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaș. Iar Începătorul vieții L-ați omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morți și ai Cărui martori suntem noi. Și prin credința în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți l-a întărit numele lui Iisus, și credința cea întru el i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor”. (Fapte 3, 1-16) Vindecările se făceau în numele lui Iisus Hristos iar Petru a spus clar că nu prin puterea lor se săvârșeau aceste vindecări inexplicabile cu puterea rațiunii, era ceva dincolo de înțelegere. Credința este dincolo de orice rațiune, pentru că este o facultate a spiritului.
Primele prigoane
Este dovedit istoric faptul că primii creștini au fost persecutați prin decrete imperiale promulgate mai întâi de autoritățile romane și ale altor state din antichitatea târzie dar prima prigoană a fost inițiată de către forurile conducătoare ale evreilor, mai precis Sanhedrinul, principalul for de judecată al evreilor, care avea nu doar o funcție religioasă ci și civilă. Capitolul 4 din Faptele Apostolilor ne dezvăluie acest aspect. ,,Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoții, căpetenia gărzii templului și saducheii. Mâniindu-se ei că învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți”. (Fapte, 4, 1-2) Sunt primele conflicte care apar în rândul iudaismului, religie instituită de Moise, între cei care se voiau a fi ,,păstrători ai legii” și primii creștini apăruți în rândul comunității iudaice. Vom vedea cum, din sânul religiei mozaice, s-a născut religia creștină. La început, primii creștini apăruți în sânul iudaismului, predicau în sinagogi și pe treptele templului din Ierusalim, dar creștinismul se va despărți ulterior de sinagoga iudaică și va avea propriile sale instituții. Petru este, așadar, unul dintre pilonii importanți ai religiei nou create. (Ștefan BOTORAN)
